Acm ca am redevenit stapanul propriului meu cont...
Observ cu tristete ca topic-ul asta a juns un fel de "Vai draga, uite ce pleata (a se citit aici: matasoasa, lunga, lucioasa, si inca n-spe mii de atribute care mai de care) am eu! Si cum o intretii draga? Pai uite asa: ...".
Nu am un anume stil de a da din cap. O fac dupa ritmul muzicii, dupa cum simt muzica. Niciodata nu am dat, pe parcursul unei singure melodii, in acelasi fel din cap. Plus ca eu incerc, pe cat posibil, sa nu rezum totul doar la dat din cap. Intregul corp trebuie sa participe, intregul corp simte nevoia de miscare. Doar ca eu as avea nevoie de foarte mult loc pentru a ma exprima...intrucat nu stiu a dansa profesionist, nu pot decat sa improvizez. Si cand dau din cap adopt mereu o pozitie care sa imi asigura cat mai mult loc de desfasurare, si un echilibru cat mai stabil, tocmai pentru ca nu practic doar un stil, ci improvizez pe masura ce simt. De atent la formatie sunt mereu atent, intrucat eu dau din cap mai mult cu ochii deschisi si cu privirea cat mai mult posibil pe formatie. Sunt si momente in care ma opresc cat de cat si savurez on solo de chitara sau un pasaj mai lent prin miscari mai lente. De obicei la un concert care imi place dau din cap pe tot parcursul concertului, cu orprire adevarata numai in pauzele dintre melodii. Problema febrei musculare de dupa a trecut demult. Nu ma mai resimt prea puternic nici dupa o Noapte "de zbenguiala". Mai rau ma resimt pe parcursul Noptii, cand la un moment dat muschii gatului "mor" si nu mai pot sa imi tin capul decat cu mainile. Dar o bere rece sau doua rezolva de obicei treaba.
De ce dau din cap? ... Probabil ca am inceput pe principiul maimutei: am vazut ca rockeriid au din cap, si cum eram in devenire am facut si eu ca ei, ca deh, asa trebuie. Si mi-a placut. Chiar foate mult. Si ma simt extraordinar de bine cand o fac. Si o fac pentru mine, nu pentru a arata in vre-un fel sau a demonstra ceva. <<Arana>> si <<mecare>> au descris destul de bine fenomenul. Plus ca datul din cap pe ritmul muzicii este un fel de reflex standard, pe care il avem cu totii. Un fel de dorinta de a urmari ritmurile cu insasi organul care le percepe.
