Ca sa spui despre ceva ca-i de rahao, trebuie (macar in capul tau) sa o compari cu ceva. Cu altceva, care (macar in capul tau) suna bine.
Daca toata viata ta (datorita mediului si tembelizorului) ai ascultat numai dance (sarim peste exemplul cu manelele), in momentul in care asculti o piesa pe care o denumim generic piesa rock, te loveste diferit in urechi si in creier. Si asa poti sa faci o comparatie, si prin filtrele tale poti sa spui ca rockul e de rahao.
Dar sa zicem ca mergi mai departe, si asculti mai multe piese rock. Deja ai alte baze de date prin care sa faci comparatii.. Poti sa incepi sa compari piesele intre ele, nu ti se mai par toate "o gajaiala", incepi sa deosebesti si niscaiva instrumente unele de altele..
Daca mergem mai departe si pui mana si pe ceva teorie muzicala, deja baza ta de date e si mai completa si vezi altfel piesele, poti face comparatii si de alt ordin.
Acum cateva pagini si cativa ani in urma, facuse Arana o paralela cu pictura. E o comparatie care o fac si eu deseori in discutii pe teme apropiate asteia.
Pictura e o arta care a trecut destul de pe langa mine. Ma uit la cate-un tablou abstract (si nu numai) si nu mi se pare nimic fantastic. Un cunoscator (pictor sau poate doar critic de arta), vede altfel umbrele, liniile, culorile, sau ce-o mai vedea el - si lui poate ii trezeste alte sentimente.
Cand eu ascult o "gajaiala" si imi tremura carnea pe mine la cate-un solo meserias, iar cel de langa mine zice: "ce dracu' intelegi tu din asta?", stau si ma intreb cum de eu vad ceva aici si ala nu vede. Si raspunsul vine cred nu neaparat din faptul ca am mai pus la viata mea mana pe cate-un instrument, ci din faptul ca sunt mult mai pasionat de muzica si am disecat, ascultat si sapat mai mult.
Fatpul ca iti place sau nu ceva - nu are legatura cu multitudinea informatiilor pe care le ai. Poti sa fii fericit si fara sa stii nimic. Dar cand cunosti mai multe - poti cauta placerea in mai multe.
