1. trupele si omuletii din grupurile respective canta ceea ce le place lor - asta daca nu cumva e vreo trupa formata dupa "reteta" de vreo casa de discuri/producator; asa ca respectivii vor continua sa cante ce le-a tunat lor si mai putin ce este in "tendinte"; pana la urma cine vrea vila & Mertzan nu se apuca de metale (chestie valabila nu doar la noi). Nu vad cum ar putea deci sa dispara un anumit gen/subgen - intotdeauna vor exista gigei suficient de pasionati ca sa se apuce de cantat fix aia.
2. lumea nu sta in loc; lucru valabil si pentru muzicieni. In fiecare zi inveti/descoperi chestii noi; nu este normal sa te autolimitezi doar de dragul de a fi "ca la carte". Motiv pentru care experimente s-au facut si se vor mai face si de acum inainte. Vorba aia "tot ce era de cantat/inventat in rock s-a facut deja" e doar partial adevarata, din cand in cand mai rasare cate o formatie care iese din tipare si da si altora idei.
3. muzica transpune in sunete idei, culori, trairi - motiv pentru care este nevoie de diversitate; fiinta umana este complexa, starile prin care trece la fel. De-asta e nevoie si de muzica brutala, care rezoneaza cu toate trairile viscerale, energia in forma bruta, si la fel de bine muzica pentru cei mai cerebrali, melancolici, depresivi, veseli, etc. Nu toti vibram pe aceeasi lungime de unda in acelasi moment, chiar si individual treci prin diverse stari si ai nevoie de muzica "acordata" pe aceeasi frecventa - asta este si motivul pentru care uneori o trupa/album iti place din prima, il intelegi, iar altele trec pe langa tine ca si cand n-ar fi.
4. in ultima vreme a inceput sa ma oboseasca teribil extremismul asta tipic romanesc de genul: "ce-mi place mie e bun, restul nu", "eu stiu cel mai bine ce inseamna calitatea in muzica - asculta bah trupa X ca aia e muzica, nu...", etc. Nu poti asculta numai un anumit gen/subgen muzical si sa ai pretentia ca ai o viziune de ansamblu, este ca si cand ai sti 100 de cuvinte si ai avea pretentia ca esti critic literar. Cea mai buna cale este o deschidere totala catre muzica, fara discriminare de gen, si fara a pleca urechea la "murmurul urbei" (respectiv al gastii de prieteni/forumisti/etc).
5. publicul se schimba in mod constant; fiecare generatie are trupele ei de suflet. Dar mi se pare cam pueril sa crezi ca cei care nici nu erau nascuti pe vremea cand tu toceai benzile de magnetofon sau casetele trase la a 14-a mana vor sa asculte tot trupele de acum 20 - 30 de ani. Ok, cativa poate, dar majoritatea vor stabili mai usor o legatura cu formatiile aparute in ultimii ani, sunt pur si simplu pe intelesul lor (si in acelasi timp de-aia mie de ex mi-e cam greu sa le "inghit").
6. noi astia mai "batrani" ne-am deprins cu tainele rockului in cu totul alt mod decat cei care au acum 15 - 16 ani; "pe vremea noastra" totul se intampla intr-un mod aproape ritualic, cu intalniri si schimburi de casete, caiete intregi umplute cu discografii si componente de trupe, auditii la comun ale ultimelor aparitii, etc.
Astazi toata informatia este la un singur click de mouse distanta, in cateva minute ai downloadat un album, intri pe site-ul trupei respective, le poti trimite un email sa-i feliciti sau sa-i trimit la origini ca s-au nasparlit, etc.
Noi ne-am invatat sa stam cu booklet-ul in fata, sa pipaim coperta, s-o intoarcem si s-o analizam pe toate partile; azi totul e viteza, muzica se inregistreaza si ajunge la public in timp record, MySpace-ul incarca piesele real time, youtube geme de videoclipuri si filmari de la concerte. Nu se mai pierde vremea cu print-uri si bani bagati in cd-uri, albumele se vand piesa cu piesa online, la bucata. Ce atata bataie de cap!
Ca o concluzie la tot ce am scris (stiu, mesaj lung, dar deh, sunt in recuperari, hehe): muzica de toate felurile va exista, fie ca ne place noua, sau nu. Asa ca fiti deschisi si poate veti intelege ce pacat era ca atata muzica sa ramana dedescoperita de urechile voastre. Din fericire acum aveti de unde alege
