Vineri noaptea am vazut un elf! Nu, nu am revazut vreun film din celebra serie Stapanul Inelului, l-am vazut in carne si oase – daca elfii or fi facuti cumva din carne si oase –, de la vreo douazeci de metri, pe scena unui club bucurestean. Nu tragea cu arcul, cum v-ati fi asteptat, ci manuia o chitara, pesemne vrajita elfeste, din care scotea polifonii de-a dreptul magice.
Am aflat ca si-a luat numele uman de Robert Wilcocks, asta pentru ca numele reale ale elfilor sunt atat de greu de pronutat de catre oameni. Nu venise singur, ci insotit de alti doi elfi, Ivee Leon (vioara si voce) si B. Deutung (violoncel). Cei trei ii insoteau pe Gandalf cel Muzical (Ernst Horn, compozitor de formatie clasica, scolit prin conservatoarele din Freiburg si Muenchen, strasnic manuitor al “toiagului vrajit” Steinway ), alaturi de un personaj ce parea reincarnarea lui Robespierre, mai cunoscut ca Alexander Veljanov (vocea sa este instrumentul in care exceleaza). Adica nucleul creativ al grupului german de darkwave Deine Lakaien. Grup care canta de peste douazeci de ani si care a scos suficiente albume pana acum incat trupa sa devina una foarte cult.
Pentru cei neinitiati in taxonomia muzicala, darkwave-ul este muzica clasica sadea - medievala si baroc - altoita cu ceva new wave si ritmuri electro.
Cum numele grupului inseamna Servitorii vostri (din profund respect pentru public si fani) e lesne de inteles ca cei aproximativ cinci sute de spectatori prezenti la aleasa adunare s-au simtit cu adevarat stapani, alesi si binecuvantati. Iar dupa o ora si jumatate de calatorii initiatice prin teritorii sonore doar aparent intunecate, pline de mistere si vraji, stapanii si-au rasplatit servitorii cu minute bune de aplauze sincere.
Text de Belfast
sursa:
http://www.lux-noctis.ro/stiri/Cronica-de-concert_Deine-Lakaien.php
