Creatzii proprii (poezii/aberatzii.. chestii literare)

Add to Reputation:  

What do you think of this post?

I agree I disagree  
Comment:

[balauruad]

ms....da despre asta c credetzi?

Batrane blocuri, batrane suspina...
Ne traim viata fara lumina,
In umbre sinistre de ziduri tacute,
Pe vantul de vara adie soapte marunte.

Pe alei vechi, de piatra si lut,
Ceru-i albastru, senin si tacut...
Ne traim viata pe-un batran maidan,
Insasi cartierul e-o cusca fara tavan.

Auzim batrani si batrane,
Murmurand ganduri nebune.
Timpul in loc s-a oprit,
Nu se aude nici un fosnet subit...

Plopii inalti stau de straja...
Toti suntem cuprinsi de-o vraja...
De ce numai noi vedem cum timpul fuge?
Tineretea printre degete ni se scurge...

[Domnu` Crema]

  cam pesimista!

[balauruad]

hey...lumea nu-i un loc aja vesel....

[mecare]

Esti prizonierul propriei tale dureri,
Absorbit de ganduri si intrebari,
Te lupti cu disperarea
In timp ce pasesti pe portile largi ale iubirii
Dai de povarea grea a dezamagirii
Pasesti  in a doua viatza a adolescentei
Pe drumul presarat de zeci  de amintiri destinate inexistentei
Pierdut printre miile de vise frumoase,
Esti atacat de ganduri sinucigase,
Fara sa stii ce este cu tine
Te simti  cuprins de teama si agonie
Patrunzi in vastul infern al terorii
Acesta este inceputul disperarii

[i`m just a 666]

incerc cu disperare sa te gasesc
dar cu dezamagire doar praf gasesc
intr-o lume ce mi-a fost furata
iar fata cu lacrimi de sange mi-a fost patata

bucuria  se preface in ura
lumina in negura
iar eu tot aici te astept...
inbracata in lacrima domnului negru
ce devine din ce in ce mai mare
cautand cu disperare
o iesire,o scapare
dar nici de asta parte n`are

plang si ma sting cand observ ca nu pot sa te ating
ca esti mort si...
si totul se stinge in preajma mea
cand vad ca si tu mi-ai spulberat dragostea....

[Jaymz]

incerc cu disperare sa te gasesc
dar cu dezamagire doar praf gasesc
intr-o lume ce mi-a fost furata
iar fata cu lacrimi de sange mi-a fost patata

bucuria  se preface in ura
lumina in negura
iar eu tot aici te astept...
inbracata in lacrima domnului negru
ce devine din ce in ce mai mare
cautand cu disperare
o iesire,o scapare
dar nici de asta parte n`are

plang si ma sting cand observ ca nu pot sa te ating
ca esti mort si...
si totul se stinge in preajma mea
cand vad ca si tu mi-ai spulberat dragostea....

Foarte frumos, kinda sad .. sau mai degraba .. realist.
In primele doua versuri, rima este creata prin folosirea aceluiasi cuvant .. nu bun.
"Incerc cu disperare sa te gasesc
dar cu dezamagire doar praf intalnesc" suna mai bine ? Nu ? Stiam
Intelegi ideea. In rest .. frumos

[i`m just a 666]

multumesc..ma si vad poeta

[Jaymz]

Hey, u never know Poate te trezesti zilele astea cu o invitatie din partea vreunui grup de arta sa te alaturi artistilor

Intre timp .. ceea ce urmeaza sunt versuri ale unei melodii, daca va dau mai multe detalii trebuie sa va omor kidding

Balada Betiei
-------------

Sunt un betiv notoriu
Si stau intr'un sant
Am o sticla langa mine
Da nu am nici un sfant

R:
La la la la...
Ce frumoasa este sticla
Cu alcool in ea

N'am nevoie nici de paine
Atunci cand sunt cu ea
Pentru pace s'armonie
Eu va cant asa

R:
La la la la...
Ce frumoasa este sticla
Cu alcool in ea

E bine sa bei
Da ai grija sa nu te iei
Cel, mai bine
E sa nu mai bei

R:
La la la la...
Ce frumoasa este sticla
Cu alcool in ea

Ce frumoasa este viata
Cand te scurgi prin ea

***
Nu radeti ... prea mult

[i`m just a 666]

super tare frate-jeg mic ce esti!!

[i`m just a 666]

privesc catre cer si vad un abis ciudat
oare sunt eu s-au m-am schimbat?
nu stiu..poate ar fi mai bine sa incerc altceva
sa las draq totul deopare si sa termin cu seringa...
nu stiu ce am rezolvat cand m-am taiat,s-au am fumat
lumea parca nu mai e cum o stiam
a devenit mai ciudata sau yo sunt de alt neam...
ce s-a intamplat cu fericirea?
unde o gasesc?
defapt ce sa mai gasesc cand nici macar nu pot sa o inatalnesc...

[balauruad]

Fug singur si plang intre pietre si morti,
Fug singur si bat la zeci de mii de porti.
In fundal Soarele a murit strapuns,
De nori negrii ce misuna pe ascuns.

Nori negri ce se proiecteaza si-n mine,
Nori negri ce nu m-au ferit de tine.
Toate drumurile duc in morminte,
Unde corbii privesc fara cuvinte.

Mormantul rece si ploaia marunta,
Mormantul ud si statuia carunta,
Ce-ti imita senil privirea crunta,
Cand m-ai izgonit cu inima franta.

Am plecat neinteles de acasa,
Am plecat cu ganduri ce ma apasa,
Lasand un pachet de tigari pe masa,
Sunt pierdut in a viciilor plasa.

Singuratatea este noua casa,
Atunci cand ingeri si demoni ne lasa,
Singuratatea este tacerea mea,
Cand piatra de mormant devine prea grea.

[T-Raktor]

ms....da despre asta c credetzi?

Batrane blocuri, batrane suspina...
Ne traim viata fara lumina,
In umbre sinistre de ziduri tacute,
Pe vantul de vara adie soapte marunte.

Pe alei vechi, de piatra si lut,
Ceru-i albastru, senin si tacut...
Ne traim viata pe-un batran maidan,
Insasi cartierul e-o cusca fara tavan.

Auzim batrani si batrane,
Murmurand ganduri nebune.
Timpul in loc s-a oprit,
Nu se aude nici un fosnet subit...

Plopii inalti stau de straja...
Toti suntem cuprinsi de-o vraja...
De ce numai noi vedem cum timpul fuge?
Tineretea printre degete ni se scurge...

Mie imi plac, si sunt si bune de versuri metal. Pe vremea cand eram mai obsedat de compus decat acum, gasisem niste sfaturi pentru cum ar trebui sa fie versurile de la melodia ta, pentru a fi bune. Si ideea de baza era ca lumea trebuia sa se regaseasca in ele, "to relate" ca sa zic asa. I relate with your lyrics man. Therefore i like them.

[Sad_angel]

regrete...

cuvinte ce nu am stiut sa spun
imagini ce n-am vrut sa recunosc
se aduna iar si iar plutind in fum
amintindu'mi ce mult le urascimi pare rau acum..atunci si inca
imi va parea rau
iar cand ma voi trezi
tot una..singura si trista
cand timpul meu incet se va opri
un demon in explozia sa neagra
cuprinde un inger in ale sale gheare
si amundoi soptesc in voce sacra:
"ai sa te inneci in lacrimile tale!"
si noaptea cu degete de fier
va amuti..
plangand in negrul sau
tot singura..
tot plina de mister
eu stiu!!!
...si ii pare rau....(...)

[Jaymz]

regrete...

cuvinte ce nu am stiut sa spun
imagini ce n-am vrut sa recunosc
se aduna iar si iar plutind in fum
amintindu'mi ce mult le urascimi pare rau acum..atunci si inca
imi va parea rau
iar cand ma voi trezi
tot una..singura si trista
cand timpul meu incet se va opri
un demon in explozia sa neagra
cuprinde un inger in ale sale gheare
si amundoi soptesc in voce sacra:
"ai sa te inneci in lacrimile tale!"
si noaptea cu degete de fier
va amuti..
plangand in negrul sau
tot singura..
tot plina de mister
eu stiu!!!
...si ii pare rau....(...)

Super .. legat de poezia asta ..  pot sa te rog ceva ? da ai id de mess ?

[Sad_angel]

dap..trage o privire la profilul meu....

[extinct_soul]

am facut si eu ceva acum ceva timp dupa care m-am lasat din lipsa de inspiratie

Strafulgerarea acelui gand s-a transformat in spasmul unui fior de gheata,
Mi-am amintit de tine
Cine esti?
Ma cuprinde frigul
O lumina letargica ma mangaie timid
Tremur..........
O lacrima strapunge golul creat absurd
Incaperea aluneca intr-o dulce confuzie ireala
Muzica imi inunda auzul
e brutala dar filtrata in minte se pliaza conformata
intr-o ciudata stare de calm...
Tu..? de unde ai aparut?
Ma doare ...te rog pleaca...
Implacabil mi-ai invadat gandurile
Violandu-mi atat de brutal intimitatea
Imi rasari in ganduri....
Ne-am cunoscut intr-o circumstanta stupida
Prezenta ta a inghetat timpul
Iar eu am fost cuprinsa de cea mai stranie senzatie
      FERICIREA
Delirul acesteia imi imbratiseaza ideile
Mintea masluieste o alianta stenica, morbida
In incercarea ilogica de a scoate la iveala ganduri straine
Pierdute in abisul cetos al ideilor
Da...caci abisul nu este negura
Ci ceata...confuzie....
Nu este nimic.....ci este totul
Disperare, amagire,nebunie
contopite intr-o exasperanta ceata
Acest abis imi reflecta o imagine stenica
De o implacabila duritate
Sorbind cu nesat cele mai dezolante adevaruri
Trebuie sa-mi traiesc viata alaturi de aceste ganduri
insipide, puerile, incoltita de acele concepte
de a trai viata limitate zgarcite, fara logica...
Sufar....
Simt cum ma cuprinde o letargie molipsitoare, amorfa
Neputinta, ura.....
Dintre toate aceste t distingi imbracat intr-o aura
Adaugand un strop din veninul imaginatiei...
Imaginatia are puteri morbide
caci mutileaza vointa
raportand izbitor de dureros cu realitatea
El e doar un vis straniu dar frumos
Neputinta ta ucide ...cine a gresit?
Lucrurile ajung intr-un punct mort
Ti-e teama de proiectiile unor momente perfecte
Ale imaginatiei care doare, raneste, sugruma
Infunda tot in acea ceata
Ne invartim toti intr-un cerc cinic al destinului....
Ma cuprinde frigul......Tremur.

[Anal Cunt]

Am si eu niste scurte rime, temebele dar, zic unii, simpatice:

Dumnezeu si cu ai lui
Cascadorii rasului

Cum era acest Isus?
E, era putin cam... dus

Descrie-l pe dumnezeu
Un gunoi si-un derbedeu

Dumnezeu este lumina--
Ma faci sa comit o crima!

[dark_angel]

inima domnului negru s -a preschimbat in lumina nemuririi
iar ceata de demoni a ajuns sa vegheze astrii
picaturii de sange cad din cer si se preling pe mana mea
defapt de ce ma mint
ca doar m am taiat cu mana mea...

ochii imi devin rosii ma preschimb intr un inger cu coarne
care apare doar cand cineva moare.
doar atunci cineva se gandeste la tine
cand vede ca moartea a pus stapanire pe tine!!

[mecare]

Frica a intiparit in suflet
O dulce si iernatica sarutare
Sadind in  mintile noastre disperare
Si milioane de flori stralucitoare
Ce cresc si se inmultesc
Acoperind intinderile ondulate ale vietii  intunecate
Strabatute de line si racoroase adieri
Ce vesnic suspina si plang neincetat
Peste campul de flori uitat
Ce incearca si cheama frica  blestemata
Sa guste pe un asternut  imaginar
Oclipa de visare si de negraita relaxare

[dark_angel]

cand ura iti cuprinde tot sufeltul
incerci in cel mai sumbru loc sa gasesti o scapare
spre o noua lume
unde parca suferinta nu i asa mare
iar ura dispare...

incerci cu disperare sa gasesc acea vale
acel loc ascuns si sunbru
dar degeaba..pt ca dispare
iar din lipsa vointei ea moare

ingerul cu coasa neagra plange
se descarca,pt ca a pierdut-o pe cea draga
si regreta cu disperare
ca din vina urii ea dispare

[Sad_angel]

povesti cu ingeri 1

de ce le-o fi rupand aripile tuturor si ii arunca aici?!
nu mai este loc pe alte lanete..galaxii..univers?!
"nu mai este!"
...mi-a raspuns el cand a picat la mine-n casa..
i-a aruncat pe toti peste tot si acesta este ultimul lagar...
vor ajunge cu totii aici!!!
de 2 mii de ani ii tot arunca si n ii este frica ca va ramane singur...

[raven]

I can hear a voice inside
it˘s telling me to try to hold on
Strange thoughts are going out of my brain
Standing naked with a knife in the rain

don't wanna be nobodys tool
I ain't got the time to play the fool
I've waited all my life to live
I've given all I had to give

I ran beyond that extra mile
I've got to make this all worth while
all is fair in love and war

And over the fields we will run
Blind to what we've become
Face your fears and have no doubt
There's one way in - and no way out

[dark_angel]

incerc peste toate sa trec
dar obtin doar un eshec
incerc sa ma schimb in altceva
dar degeaba incercarea devine moartea mea

incerc sa ma prefac in negrul din inima ta
ca sa pot ajunge cat mai aproape de viatza ta
incerc a fi altcineva pentru unu care nu si da seama de dragostea mea

[Anal Cunt]

Dumnezeu si cu Mesia,
I-au spart pi...da lui Maria. 

Tembela, da, stiu. 

[Lady Occulta]

                        Crepuscul


Mi-e sufletul ca o corabie-n furtuna
Pontilii imi sunt subrezi,oceanul razvratit
In nopti albastre plange in mine-un dor strivit
Si-o stea se ofileste sub razele de luna.

As cauta un alt cer ca sa-mi citesc destinul
O alta luntre pentru-anevoiosul drum
Dar caile imi sunt invaluite-n fum
Si grea imi e privirea,rascolitor suspinul.

Cobor si urc mereu ca un Sisif batran
Cu fruntea-nvolburata de-o vraja blestemata
Nu-mi pot gasi niciunde menirea-adevarata
Cand soarele-i atat de palid si de span.


      Hotarare


Cu nervii domoli,egali in ritm si in masura
Imi cantaresc in minte a viselor uzura
Credinta-mi subrezita va trebui s-o schimb
Sa-i construiesc alt soclu,sub forma unui nimb


Voi aduna cu grija,pe unde-au fost pierdute
Bolnavele-mi iluzii in noapte-nvaluite
Din codru voi alege si voi taia c-o barda
Lemne,si-n focul lor le-oi arunca sa arda.


Sa ma patrund de-o singura,profunda cugetare
Sa-nvat ca moartea e doar cadere-ntamplatoare
Uitand filosofia cu-nvaluiri de ceata
Sa-mi sterg din ganduri obsesiile din fosta viata.                   


Descatusare


Ametitoare ape ce se arunca-n hauri
Sange fierbinte ce siroieste-n spume
Serpi veninosi,ascunsi in nestiute gauri
Morti anonimi fara un chip si-un nume.

Blesteme abatandu-se sinistre
Cadavre ce se descompun tacute
In cimitir,ciudate umbre triste
Ce-s victime iluziilor pierdute.

Albite oseminte,uitate in cavouri
Ce amintesc neiertatoare de vremile trecute
Si gemetele stranii ce urca catre nouri
inchise-s in sipete ce tac,vesnice,mute.

De ce sunt toti cuprinsi de-a mortii stapanire?
Lumina a murit si nu mai e speranta…
De ce e pretutindeni doar sange si mahnire?
Si-i viata-ncatusata,pierduta-n ignoranta?

[shade]

Lady Occulta: din cele trei poezii, prima mi-a placut cel mai mult datorita fluentei si a melodicitatii. Insa, exista o problema(cam in toate 3 de altfel), dau senzatia de neterminat. Spre exemplu, la finalul primei poezii, am avut impresia ca ar mai fi fost o strofa care a fost taiata sau ca ar mai trebui o strofa.
Anyways, bv. Sa mai trimiti.
Ia sa bag si eu vreo cateva acum

Anna


Tacuta va fi noaptea asta,
Tacute barcile amanţilor –
                                     Anna –
Un somn adânc se furişeaza
                          sub pleoapele condamnatului
ÃŽn pahar sa nu vada
Roşu
Sângele în care sta înnecata gradina Domnului
Ajuta-ne,
Ajuta-ne Anna,
E prea bezna aici înauntru-ne –
Credeam ca voi putea razbate însingurarea,
Credeam ca un cuvânt
Va putea spinteca cerul asta absent
Va mântui liniştea
             Celui ce a sfâşiat aşteptarea
Ne-au tradat zilele pe un sarut,
Un Iuda rastignit în valea adânca
                    A lepadarilor de noi înşine
Asculta!
Prin cranii ploaia suna ameninţator,
Ziduri de carne vie
Ce vor sa razbune surghiunul strabunilor,
Dar somnul îşi are propriul preţ,
Trezit,
Condamnatul se apropie de tine,
Numai ca tu nu eşti acolo,
Ci doar o simpla poza
ÃŽncatuşata-ntr-o rama,
Un gând aruncat în mintea unui nebun,
Sfârşeşte!
Sfârşeşte acum aceasta feerica inutilitate,
Dumnezeu ne râde pe la spate,
Ne pierde în arhetipurile unui subconştient
Întors împotriva-i
O boala creata fara scop de mâna noastra,
Apusul se scurge printre zidurile reci,
Fiecare bataie a ceasului e un pas în plus
Catre mormânt
Şi tu numai eşti în globul de cristal,
Nu,
Anna,
Nu ninge
E numai praful alb de pe masa,
Cenuşa atâtor cuvinte rostite-n gol
Cautând sensul unui drog inexistent,
Un alt fel de a te încatuşa
De a spune ca exişti altfel
Decât ceilalţi încatuşaţi
De care-ai fugit o viaţ&a-ntreaga,
Anna,
Acum nu mai e nimic de spus
Nici nu ştiu daca a fost vreodata,
Erau poate numai nilte amintiri straine,
O dorinţa de a ma deschide cuiva,
Acum eu nu te mai cunosc,
Deşi ti-aş recunoaşte mereu chipul
Ca un blestem ce-mi st&a gravat pe inima,
Un semn ca odata
L-am trimis, în ascuns,
Pe Dumnezeu la ghilotina.
Tacuta e noapte asta Anna,
Tacuţi şi ochii tai
Atinşi de lucirea Morţii.


The Saddest Music in The World/Vargtimmen



Saruta-ne,
Alunga aceste, ratacitoare, mult prea
Umbre,
Ne du departe de valea crucificaţilor
Lacrimam
Lacrimez
Lânga mine aud o inima de sticla
   Cum se sparge
Trezeşte-ne
Corabii
Pe când lunar se-avânta-n departari
Fara ultima şoapta
Şi mâinile cazute trist în poala,
Şarpele ma învaţa sa repet dupa el:
„ – Aceasta este ora Lupului�
Cuvinte pe când
În scaune cu rotile sângereaza
Sublimul amurg al agoniei noastre...

Asculta
Prin vis şi albe prafuri
Moartea se aude calare
Sau cioburile
Geamului spart
A adormit acum,
Nu
Nu e dreptul tau sa îl trezeşti
Din capatul lui de lume
Unde cu grija şi-a închis inima
Spune-le ca nu mai exista
Nici albii amanţi de la capatul padurii
Peste luna prabuşita
Deşertul naşte nefericite legende
ÃŽn limba ceasurilor demult disparute
Priveşte...
Prin perdele
Fantoma ta se vede
Mişcându-se trist
Senzual
Ca lenta sinucidere
A unei balerine


Nimic nu se salveaza,
Zici
ÃŽn pustie statuile
Predica geneza naşterii,
Sexualitatea divina
Sau avortul îmbracat în mireasa
La capatul seringii se afla scrisorile de dragoste
Epopeea unui prometeu de porţelan
Ce a gasit focul între coapsele
Unei femei de lut
Pe care pâna şi dumnezeu a uitat sa o nasca
Aminteşte-ţi ca noaptea poarta semnul tacerii
Şi visele sunt negre gânduri
Ascunse întrun colţ obscur al camerei
Felinarele sunt monştri
Atunci când lumina lor te priveşte numai pe tine

Demult un înger mi-a şoptit:
„ – Crucea sau pustiul�
ÃŽntre ele se poate sparge un glob de cristal
O lume îşi poate schimba cursul
Fara ca nimanui sa îi pese
Iar noi,
Suntem mereu delasatori
ÃŽn mersul sfidator printre amintiri
O viaţa ce s-a ni s-a ridicat împotriva-ne
Fiindca nu am învaţat nimic din ea,
O enigma ce poarta un craniu în capat,
Ca o ultima capcana a senzualitaţii
Picturile zac mute
Nicicând neputând sa alunge
Cancerul ce se târaşte în sala
Frigul infernal
Şi pereţii deun albastru de gheaţa,
Fiecare salon se preschimba-ntrun azil
ÃŽn care nebunii reinventeaza normalitatea
Sensul iubirii şi al urii
ÃŽnalţa temple Morţii Supreme
Caci numai ei ne mai putem închina
Când am devenit cu adevarat singuri

Acum eu plec
Te las cu umbrele tale
De improvizata fericire
Cu decepţiile de foileton
Şi zeii tai dezgoliţi
Şi aruncaţi în pat
Nu mai e nimic ce sa ne acopere
Sticla s-a spart
A ramas Oglinda însaşi
Paşii albi ai morţii
Raful şi visele zadarnice
Suntem doi paralizaţi în acelaşi scaun
Condamnaţi
Sa nu ne putem apropia unul de celalalt
Şi nici sa nu ne putem desparţi
E aceeaşi poveste de la începutul omenirii
Aceeaşi inima în care şerpi îşi clocesc ouale
Aceeaşi ora... a Lupului.


Amantul şi Luna




Ar trebui sa uit de tot,
Sa sting aceasta
Ostenita,
Mult prea
Noapte
Prin somn
Serafii îmi şoptesc tacerea cuvintelor
Când totul e înserare de stele,
Pe tine nu te vad,
Departe pe când te caut în vasta pustietate
Cu capul îngropat în mâini
Statuia sângereaza ultima lacrima
Corabii dispar
Viseaza…
Mi-ai spus la umbra salcâmului batrân
Aveai chipul de sticla
Şi aproape ca tremuram atingându-te
Nu voiam cu glasul meu
Sa îţi surp albastra linişte
Dar m-ai ascuns în tine
Mi-ai cules inima din haul adânc al disperarii
Şi cerul nu a mai fost roşu de atunci
În departare corabiile dispareau…
Dar tu ma ţinei în tine, ascuns
Cu o pleoapa îmi înveleai somnul
Sa nu tremure de frig sau de groaza
Sa nu ştiu de ce mâinile îmi sunt înca patate
De sângele strabunilor
M-am închinat în faţa ta
Şi te-ai mâniat,
Mi-ai spus ca nu se cuvine
Şi m-ai redus iar la tacere…
ÃŽn ochii mei
Erai şi Soare
Şi Luna
Cu tiimpul am crescut însa
Nu am mai fost copilul
Nu am fost copilul tau
Noapte
Mi-ai dat drumul înnapoi
M-ai trezie din larva mea
De molcome vise
M-ai aruncat în lume
Şi m-ai facut sa te privesc cu ochii ei
Acum eram fiara
Ma întorceam în tine
Purtându-I crucea în spate
Ma întorceam în acea rece
Şi însingurata odaie
Şi tu nu-mi mai vorbeai
Te chemam ades, prin somn
Şi tu râdeai de mine
Mi-ai aratat mâinile-mi murdare
Patate de sânge şi de îndoieli
M-ai coborât în pivniţa viermilor
Şi-ai spart îngerul de sticla
Pe care îl ţineam lânga mine
Acum e noapte
Şi corabiile tot departe sunt…
Cu capul îngropat în mâini
Te frîmântai
Blestemai albastrul
Şi pe mine
Cuvintele-ţi sângerau
Şi urlau furioase,
Dar nu faceai nimic,
ÃŽntr-o zi
Ţi-am spus ca voi pleca
Şi râdeai cu o îngrozitoare bucurie,
Pe când eu abia puteam sa ma mai mişc
Am coborât din nou în pivniţa
Sa îţi las inima, sa o las viermilor
Sa vada ca exista cu adevarat
Şi am plecat


Acum stau singur
Prin ape înca mai vad chipul tau
Purtat de corabiile ce gonesc în departari
Te chem arereori,
Dar numai ecoul tau îmi raspunde ca numai eşti
Numai Luna
ÃŽn inima ei mi-am facut acum lacaş
ÃŽntr-o lume unde nu e frig, nici cald
Nu e zi, nici nu e noapte
Unde poţi urla la nesfârşit ca nimeni nu te va auzi
Dar toţi îţi vor spala ranile
Din când în când
Corbabiile se opresc şi e cald
Iar feţele li se lumineaza
Şi dispar pentru o clipa, numai o clipa de fericire
Un glas ce agale-mi şopteşte
Viseaza…

[stilldeath]

shade imi dai voie sa-ti propun o alternativa la ultima poezie? adica sa o slefuiesc putin? poate te-ar ajuta.

[Anal Cunt]

Daca aveti vreun amic cu numele de Artur, ii puteti dedica urmatoarele versuri:

Cand l-a vazut ta-su p-Artur, i-a zis lui ma-sa:
Mai bine te fu..eam in kur. 

[shade]

shade imi dai voie sa-ti propun o alternativa la ultima poezie? adica sa o slefuiesc putin? poate te-ar ajuta.

sa vedem...

[stilldeath]

ar trebui sa uit de tot as putea stinge noaptea asta obosita
doar in somn serafii mai soptesc tacerea cuvintelor
am incetat sa caut prin pustiuri mirajul unei statui plangand
corabiile dispar mi-am ingropat capul in maini visez
iti ating tremurand chipul de sticla glasul meu
ar putea surpa linistea albastra crescuta in tine
ca o inima culeasa din haul disperarii
ca un cer monocrom rasufland abstract

corabiile se tot pierd in departare

pleoapele strazilor tale ascunse imi invelesc somnul
ce uneori tremura de frica mainilor tale manjite de sangele soarelui
n-as fi vrut sa fiu copilul tau noapte
da-mi drumul trezeste-ma din larva mea de vise molcome
arunca-ma in lume poate am sa invat sa te privesc prin ochii ei

....
...
...


..

( as vrea sa mai scriu dar ma depasesc unele chestii)

stau singur si uneori prin ape zaresc chipul tau
corabiile il poarta in departari nu te mai chem
ecoul mi-ar spune ca nu mai existi
in inima lunii mi-am facut un lacas din cand in cand
al treilea ochi priveste valurile ce te poarta spre lumina
dispar
clipa noastra indusa de soapte
viseaza

[shade]

ok...

sincer, nu imi place. Pe langa faptul ca e o viziune aproape complet diferita de a mea, stilul e mult prea sufocat - desi recunosc unele constructii sunt foarte reusite. Dar datorita stilului, se sufoca intelesurile. E mult prea artificial. Lipseste feeling-ul si mie, ca cititor toata aceasta constructie, tot acest stil, imi inspira disperare, disperarea dupa o forma.

"ar trebui sa uit de tot as putea stinge noaptea asta obosita"

nu prea merge...eu am avut un motiv de a folosi inversiunea acolo - e o sugestie sa zicem, o gradare, stabilire de prioritati daca vrei,. Intai e ideea de istovire care este accentuata apoi prin "mult prea" si apoi apare "noaptea". In momentul inceputului, ea este pe planul secund


"am incetat sa caut prin pustiuri mirajul unei statui plangand "

-ai anulat ideea de miscare a statuii, ea...intr-adevar si "sangereaza ultima lacrima" e o supra-incarcare.


"pustiuri" - nu merge...Am vrut sa pastrez singularul cu un scop. Aceasta intentie a fost dublata de adejctivul "vast", ca si cand ai merge cu o camera de filmat prin pustiu.


"corabiile dispar mi-am ingropat capul in maini visez"

nope.

"Viseaza" iarasi actioneaza ca o sugestie, un ton de resemnare, probabil. "Visez" e sters, fad, inexpresiv.


"ca un cer monocrom rasufland abstract" supraincarci fara sens. Constructia nu este nici lirica, nici sugestiva la nivel metaforic. Si iarasi mi se pare ceva foarte sters.


"pleoapele strazilor tale ascunse imi invelesc somnul"
asta suna foarte bine, dar nu se potriveste cu registrul poeziei.
Strada duce cu gandul la urban, element care nu apare nicaieri in poezie.


"n-as fi vrut sa fiu copilul tau noapte
da-mi drumul trezeste-ma din larva mea de vise molcome
arunca-ma in lume poate am sa invat sa te privesc prin ochii ei"


nici o tangenta nu are cu ce am vrut eu sa spun. Deci din start, neotrivire la nivel de sens. Pe de alta parte, iarasi prea artificial, iar pe alte locuri prea strain...mie


"al treilea ochi priveste valurile ce te poarta spre lumina
dispar
clipa noastra indusa de soapte
viseaza"

iarasi destul de strain tonul, sensul e oarecum strain si el.


am observat intentia "visez-viseaza"

dar nu... nu merge

"Viseaza-Viseaza"

e o voce straina, nu a lui.
"Viseaza" e o sugestie, ce nu se stie daca se adevereste sau nu, most likely not.
Anyway intentia mi-a placut.
E o forma de comunicare "poetica"., probabil mai eficienta decat multe alte forme.

[stilldeath]

well, era si normal sa iasa asa. fiecare are o perceptie diferita asupra lucuruilor si sa zicem si o anumita experienta.  am vrut sa iti disec un pic textul, dar tind sa ma complic in analiza, ma rog, am si eu o problema ...

[shade]

Sad Angel: uite cu ocazia asta, constat ca noi ne si stim.
Oricum despre poeziile tale am scris.

cel mai mult, din ce am citit, mi-au placut poeziile lui Katy.

stilldeath: no prob, oricum, am zis, mi-am placut ideea. astept in continuare opinii/critici, deci. Intr-adevar, fiecare are o perceptie diferita asupra lucrurilot, dar cand vrei sa faci ceea ce ai facut tu, trebuie sa tii cont si de limbajul poetic(si nu marefer numai la constructii etc...) al autorului. 
Astept la acest text, daca vrei, si o parere critica, dupa cum astept si finalizarea opiniei la "Anna"

[stilldeath]

o sa...
pun si eu ceva aici. cel mai scurt si la obicet text ever. adica in multi ani. restul sunt ff lungi, incarcate si greu de parcurs si nu stiu daca isi au locul


vantul alearga in bocetul diminetii eu vreau sa ma spanzur
240 kph
soseaua ar fi un streang pentru exilurile mele
la viteza noastra
orasul are gust de silabe înghitite pe stomacul gol
uneori asfaltul despuiat aspira cenusa ce se scurge din trupuri
concretul isi anuleaza valorile am ramas doi
ca si când cerul si-ar fi revizuit colectia de ingeri drumul se inchide
sforile isi sapa sicriul in pielea mea tu accelereaza
in timp ce regizez vibratiile unui suflet
adagio



alteori am nevoie de un dumnezeu care sa-mi ia pulsul tacerilor
la 250 tristetea se simte ca o viaţă traita
da capo

[Pittbull]

-Demonilor...

Atata bucurie in ochii lor
Lipsiti de griji sau pacat
O plecaciune-n fata demonilor
Ce pe dansii i-au crutat

Cinste celor care m-au inhatat
Si spiritu-mi l-au rapit
Dar oare nu eu cu ei m-am inhaitat
Duhul lor am daruit?
 
Caldura, mireasma diminetilor
Trezeste amintirea
Putreda a ne-somnului noptilor
Supranumita moartea

[scorti]

Anal Cunt  ,shame on u! mi-e scarba!!!!!!!!

[Arana]

toata lumea e cu versurile... mie mi-e teama de versuri... mi-e teama si de proza... nu sunt talentata... dar scriu... pt ca ma face sa simt ceva ce nu as vrea... ma rascoleste si ma calmeaza... in acelasi timp

deci, aberatii:

"she dreams of someone, damn those dreams. all of her life she has been herself, at least until the dreams started filling her mind, her veins. it seems her sins have beaten life...for she still wishes to die for someone. wishes to die? has she lost her mind? has she ever had one? what is this world? is this the world? or is it only her world...never to be understood... but by those whom she bears in her soul and they don't even know...for she is silent, like a cruel silence. when silence cries she speaks, hear her silent tears ... "

"i need a warm tear to cover my pain, i need a tender dream to drive all the sorrow away... but there is nothing!
just myself in my dark room, a candle... the only witness to my thoughts
serene feelings should rejoyce my wandering soul... i know they are there, but i simply cannot find them, not now... i just embrace darkness"

[lilith]

niste aberatii scrise intr-un moment nefericit din viata mea:

...Si totusi...pune-mi pe mormant acest buchet de trandafiri uscati, sau mai bine mi-i asezi pe piept...sa pot simti cum spinii imi strapung carnea, sa pot simti mirosul descompunerii lor, si sa te visez la infinit...
...Si totusi... nu ma lasa sa mor, ci sa traiesc in acest cosmar al descompunerii Universului, sa vad cum moare Hyperionul eminescian, cum se stinge Soarele si Luna, sa vad vesnicul razboi dintre bine si rau, si cum defunctii oropsiti si uitati in cimitire se razvratesc...
...Si totusi... lasa-ma sa-mi dorm somnul vesnic intr-un cavou bacovian, unde lumina sa intre abia-abia printre tufele uscate de pe marginea mormantului, sa urmaresc cum viermii si mustele imi descompun carnea si cum oasele mi se topesc sub presiunea timpului...
...Si totusi... lasa-ma sa-nchid o cilpa ochii, sa nu asist la toate aceste orori ale sortii, sa-i deschid apoi si sa realizez ca in aceasta clipa cat i-am tinut inchisi mi s-au topit si s-au scurs subit din orbite...
...Si totusi... lasa-ma sa te iubesc, lasa-ma sa traiesc alaturi de tine, sa ma nasc din nou ca mai apoi sa murim impreuna, unul langa celalalt stans imbratisati intr-un cavou putred si sa fim departe de toti si de toate, uitati de Pacate si de Infinit...

[Arana]

lilith... e destul de profund ce ai scris tu, dar parca prea e studiat totul, prea te-ai chinuit sa fie... artistic
lasa-ti sufletul mai liber... scrie ce e acolo... inauntru... nu filtra prin minte, pt ca sentimentele nu au ce cauta acolo
e doar un sfat... bravo oricum si sa ne mai scrii 

[SinfulQueen]

The sunset forebodes the Darkness
Strange sounds accompany It's royal entrance
Angels' wings are pulled off
Demons are dancing in blood
It's just a chaotic danse
A passionate dark macabre danse
Creatures coming from the blooded moon
Stars are turning into poisonous drops
The demons keep feasting
And angels are still tortured
But you, my love, you are the one
That can stop this lordly carnage
Oh, Lady of Abomination
You put my heart and impaled it
On a black feathered cross
You tortured me with your velvet lips
And with your white soft skin
Oh, Lady of Abomination
My wings are wounded
Can you heal them?

[lilith]

lilith... e destul de profund ce ai scris tu, dar parca prea e studiat totul, prea te-ai chinuit sa fie... artistic
lasa-ti sufletul mai liber... scrie ce e acolo... inauntru... nu filtra prin minte, pt ca sentimentele nu au ce cauta acolo
e doar un sfat... bravo oricum si sa ne mai scrii 

mersi. cand recitesc chestiile astea imi dau seama ca ai dreptate, dar na, astea is scrise acum vreo 4-5 ani, eram copila si seufeream, acum sunt cu totul alt om...mersi mult de sfat si de incurajare! 

[Arana]

da... e ciudat cand revedem ceva ce am scris cu mult timp in urma; timpul chiar lasa amprente puternice...uneori e chiar dureros sa vezi ca trecutul e plin de suferinta, ca ceea ce a fost te-a marcat; ai vrea sa te intorci dar nu poti.. ai vrea sa schimbi dar e imposibil... nu ramane decat viitorul....

[lilith]

exact...dar vezi tu...uneori nu e bine sa privesti in urma, iar daca privesti totusi, e bine sa te gandesti ca ceea ce a fost a fost, si sa faci haz de necaz...daca timpul lasa amprente puternice, atunci e bine sa nu mai privesti...dar trebuie totusi si o retrospectiva ca sa poti vedea unde ai gresit si ce poti repara.

[lilith]

asta e ceva mai recenta...adica de vreo 2-3 ani...

Din picaturi firave de ploaie mi-am supt seva vietii...mi-am luat sufletul din cer si imaginatia mi-am framantat-o din curcubeul multicolor al lumii. Sunt un tot alcatuit din franturi, sunt o frantura a existentei si stiu ca nu pot percepe miracolul vietii ce m-a intrupat. Singura ma-nchid in mine, meditez si visez idei, gandesc iluzii, plutesc in neguri si lumini.
Sunt singura si alerg salbatica prin campul imaginatiei. Sunt eu si cerul, eu si marea, eu si intreaga omenire. Totul e mic si insignifiant raportat la mine, iar eu sunt mica si insignifianta raportata la concret.
Nu suport contraziceri, nu suport pareri de rau iar privirea Lui ma irita. Zbor libera printre stele, ma ratacesc, ma sperii, ma regasesc si sunt fericita. Ocalatorie incepe cu un pas, o scanteie; un fior de creatie incepe cu o umbra - umbra unei abia gandite, care devine persistenta, obsedanta si ma mana spre drumul afirmarii si al nebuniei...
E placut sa calatoresti avand o destinatie, un tel, o dorinta, dar odata ajuns, bucuria bucuria iti este umbrita de dezgust, durere, dezorientare.
Calatoresc si alerg printre ganduri fara tinta, fara graba, fara teama de timp. Degust senzatii si vi le impartasesc...

[T-Raktor]

Stiu ca asta nu este o poezie, dar este un desen facut de mine:


Sper ca va place si va da idei   

[raven]

dragut si stii parerea mea  aveai sa corectezi ceva.....

[altfell]

Prea mult...

De-atatea lacrimi, m-am uscat,
De-atata frig si nepasare, -
Urmarea marului din care
Un ins din Eden a muscat -
Am impietrit precum un stalp,
Si mut si orb si doborat.
De-atata dulce ce-am borat
Lasand in mine eul tamp,
De-atata iz de mort gunoi,
Am inceput sa amortesc.
Nu voi sa mor, ci sa traiesc,
Dar nu aici si nu cu voi...

[Arana]

altfell... nu am cuvinte... e una dintre cele mai sincere si mai profunde chestii pe care le-am citit pe forumu asta
keep writing!

[altfell]

:"> Arana... nici eu nu am cuvine. Mersi mult de incurajare. Nu ma asteptam la o asemenea reactie... de fapt nu ma asteptam la vreo reactie... pt ca... si aici o sa se duca o parte din farmec... am scris-o aseara, am scris-o intr-o doara. E inca bruta si neterminata si nu e tocmai ce vroia sa iasa. Dar poate o sa mai scriu...

[Arana]

prin faptul ca e bruta nu se pierde din farmec...dimpotriva; in asta consta sinceritatea... in faptul ca e totul de undeva din adanc, neslefuit... in momentul in care ceva trece prin filtrul mintii.. nu mai e creatia aceea pura... nu mai e sunetul sentimentelor...

adica, asa vad eu lucrurile...