Editura
Herg Benet Publishers a lansat volumul de poezii
Gothic, semnat de
Stefan Bolea.
"În poemele lui, Ştefan Bolea taie destul de adânc în carnea lumii, exact cum se laudă în arta poetică din finalul volumului. Vizionarismul de-o claritate fără cusur în eseuri devine, în poezie, o apocalipsă notată din perspectiva unui spectator mizantrop şi un cântec despre detaliile prozistice ale morţii generale. Imaginaţia lingvistică, gustul apoftegmelor ori luciditatea discursului se află într-un acord discret cu emoţia unui bărbat peste care trec, în găşti compacte, motociclişti, şoferi de taxi din Pakistan, Nietzsche şi Kierkegaard, umbra lui Lautréamont şi stoluri de tv-homunculi, scoşi din showuri de staniol reciclat.
Gothic este un titlu sub care stau, pitiţi împreună, un om puternic şi un altul aparent neajutorat şi cu toate porţile deschise. Nu vă lăsaţi înşelaţi de cel de-al doilea! E tot Ştefan Bolea pregătit să intre la bal." (
Doina Rusti)
"Poezia lui Ştefan Bolea se află la vârsta trufiei. Şi a catastrofei. Poetul simte enorm şi vede monstruos. Din fericire pentru poezia lui, vocea care-i dictează este nu numai provocatoare şi sarcastică, ci şi încărcată de forţă. Şi expresivă." (
Marta Petreu)
Scriitorul Leonard Ancuta - al carui volum de poezii,
Iubirea e amintirea unui viol, se afla in pregatire la editura Herg Benet, a facut o ampla prezentare cartii lui Stefan Bolea:
"Cind iti intitulezi o carte cu un nume puternic si plin de semnificatii cum e ”Gothic” (Gothic, de Stefan Bolea, Herg Benet Publishers 2011) sunt convins ca, inainte de toate, ai ales deja macar o linie pe care sa iti continui demersul. Iar ceea ce autorul acestei carti a facut, inca de la inceput, a fost sa-si precizeze, ce-i drept, mai voalat, natura abordarii sale. Pentru ca Stefan Bolea isi incepe cartea cu un citat dintr-un poet tinar, decedat nu de foarte multa vreme: ”Boala mea cea mai mare e faptul ca sunt in viata” – Constantin Virgil Banescu (1982-2009).
E o aluzie fina la spiritul mereu viu, fantomatic sau vampirizat, al autorilor puternici care ”bintuie” lumea si dupa moartea lor. Si cum termenul ”gothic” în sine are intre semnificatii, printre altele, si perioada literara romantica a romanelor cu vampiri, cu castele bintuite sau fiinte supranaturale, iata ca avem deja un punct de pornire în opera de fata a lui Stefan Bolea, autor care a mai publicat deja doua volume de poezie – Razboi civil, în 2005, si Noaptea instinctelor, in 2009.
Dar nu e suficient: imediat ce am citit citeva dintre poemele din ”Gothic”, am aflat ca autorul nu la acel curent romantic ma conduce, ci la unul pe care l-as numi post-neo-romantic, fiindca neo-romanticul a fost deja. Bolea e ancorat in realitatea imediata, e martor lumii care se preschimba in jurul lui. Experientele sale sunt actuale si fac referire la o evolutie a societatii pina in momentul prezent sau la perceptiile imediate, schimbatoare si directe care altereaza realitatea si ne fac partasi nemijlocit.
”Gothic” este, cel putin in viziunea mea si pentru a face mai degraba o apropiere de ceea ce s-a scris deja, povestea unei societati de consum. Este povestea gothica in care cetatea, castelul bintuit devine lumea in care traim – nu se face o precizare clara, dar fiecare poate sa-si inchipuie orasul sau ca o cetate -, iar vampirul, fiinta fantomatica, personaj al romanelor de odinioara, cel care se hraneste cu spiritul si mintile noastre ca un Nosferatu autentic, este acum societatea, orinduita si pervertita de reguli, cutume, religii, nevoi si toate cele.
Nu degeaba prima parte a cartii se numeste ”120 de zile în Kristiania”. Aluzia e mai mult decit evidenta la Marchizul de Sade si a sa carte ”Cele 120 de zile ale Sodomei” si care, chiar daca nu apartine propriu-zis genului gothic, este construita cumva pe acelasi principiu – lumea, cetatea, castelul sau minastirea, cum e in opera lui de Sade, si principiul distructiv, vampirul, fantoma, spiritul sau orinduirea si obiceiurile dereglate din rindul aparatului religios, pe care controversatul marchiz le-a descris si infierat in scrierile sale (excelent ecranizate la o adica in viziunea teribila a lui Pier Paolo Pasolini).
Acum ca am patruns in acest univers gothic, ca am aratat ca Stefan Bolea este un spirit fin, ca-i place ironia si ca stie sa-si construiasca o lume în care aluziile si reinterpretarile ne pot provoca la tot pasul, urmeaza sa pasim treptele edificiului sau.
”Gothic” poarta in primul rind accentul frust, direct, rugos pe alocuri, al scrierii lui Bolea. Si acest lucru ne apropie de o alta dimensiune pe care o descoperim in opera sa – pasiunea pentru rock, pentru muzica metalica si pentru versurile pline de mesaj social ale unor formatii pe care autorul cu siguranta le-a patruns in acel ceva al lor. Avem acum o noua viziune interpretativa pe care o putem aborda, si anume curentul ”gothic” aferent muzicii rock. Paradise Lost, o formatie britanica, al carei nume face referire directa la poemul omonim al lui John Milton, propunea in 1991, un album intitulat ”Gothic”, album care avea sa impuna, alaturi de viziune, si numele unui nou stil muzical.
Nu voi discuta aici despre asta, insa dupa ce am patruns in universul volumului ”Gothic”, m-am simtit ca atunci cind ascultam vreuna dintre creatiile de gen: poezia lui Stefan Bolea ar putea fi oricind fi baza lirica pentru o formatie care abordeaza in maniera metalica aceasta nisa muzicala. Si daca tot am zis asta, trebuie sa mai adaug ceva: ca in orice muzica, pe linga calitatea versurilor, o importanta majora o are atmosfera si, ca un ascultator al unui astfel de gen, pot preciza ca gothicul metalic este o muzica unde atmosfera este elementul de baza – efectiv esti transportat intr-o zona a acordurilor brute, a sentimentelor de groaza, teroare sau revolta – si in acelasi registru as putea spune ca si Stefan reuseste sa ne aduca, tocmai folosind aceasta expresivitate de multe ori violenta, taioasa, insidioasa.
”In poemele lui, Stefan Bolea taie destul de adinc in carnea lumii”, spune pe coperta IV a volumului profesorul universitar si scriitoarea Doina Rusti. Si acest lucru se simte din plin in versul din ”Gothic”. Sunt viziuni sumbre ale realitatii, intruziuni fie sociale (non-stopul este noua biserica, banii sunt noua biblie/ne ducem sa ne impartasim la non-stop), fie politice (traian basescu mort/trupul sau a fost purtat in larg de ramasitele flotei romane/ion iliescu mort/sicriul sau a fost carat de mineri direct la crematoriu) dar si teroare auctoriala (ambulantele vin la mine, pentru ca i-am hacuit cu maceta pe toti din bloc/ masinile politiei vin la mine pentru ca scriu cu pixuri umplute cu dinamita).
Este un univers congestionat de interese, de ura, de rasism sau de xenofobie. Bolea abordeaza subiecte care, cel putin in limba romana, au cam ramas in afara poeziei. De exemplu, scrie despre negri (negrii sunt fiinte nocturne, doar dimineata pot sa-i infrunt), scrie despre indieni, pakistanezi, tigani, scrie despre emigrantii care-si cauta o noua viata (norvegia haos de emigranti/auzi toate limbile pamintului, mai putin norvegiana) si face asta doar pentru a ne impartasi viziunea sa de a privi lumea, de a-si impartasi trairile fata de anumite experiente. Pentru ca weltanschaung-ul lui devine ”Fiat Dolor”, cum isi intituleaza a treia parte a volumului.
”Poezia lui Stefan Bolea se afla la virsta trufiei. Si a catastrofei. Poetul simte enorm si vede monstruos. Vocea care dicteaza nu este numai provocatoare si sarcastica, ci si incarcata de forta. Si expresiva”, remarca poeta Marta Petreu. Sunt perfect de acord cu dumneai si in plus as adauga ca poezia lui Stefan se lipseste voit de un anume solipsism poetic, care ii caracterizeaza pe unii autori, aceia care fac poezie pentru poezie si de dragul poeziei.
Bolea scrie si pentru poezie, dar mai mult scrie pentru cei care nu de poezie au nevoie, au nevoie de a impartasi o stare, o viziune, o atmosfera, un curaj, un sentiment puternic sau macar un grup caruia sa i te alaturi. Bolea scrie pentru aceia care se simt ca intr-o posibila gradina edenului in care idealismul originar se pastreaza si oricit de mult am fi afectati de ce ni se intimpla revenim intotdeauna la momentul initiatic, la inocenta primordiala (we fuck ten times a day and we’re still virgins).
Nu cred ca e nevoie sa spun mai multe despre aceasta carte. La urma urmei, ”Gothic” e un volum care vorbeste prin sine despre sine mai bine decit as face-o eu, un simplu cititor. Si nu cred ca gresesc spunind ca vor fi multi cei care nu se vor regasi intre versurile cuprinse aici. Pentru ca sensibilitatea lui Stefan Bolea e mascata de suferinta si pentru formula lui de a crea emotie se ascunde in spatele sarcasmului (este un fel de vid in jurul meu, ca atunci cind pui o bomba si toti inlemnesc cu mina pe clanta).
Daca nu este citit cu atentie, daca nu se cauta turelele prin care se poate patrunde in interiorul tancului cu care el ii urmareste pe toti (te urmaresc cu panzerul/si-mi imaginez ca-ti zbor creierii in fiecare noapte) atunci e mai greu sa patrunzi in esenta poeziei lui Bolea. Pentru ca poezia lui este doar motivatie: ”Si-n tot ceea ce fac ma motiveaza o dorinta: sa fiu mai aspru, mai sincer si sa tai mai adinc”. " (
Leonard Ancuta)
Volumul
Gothic semnat de Stefan Bolea poate fi comandat online:
http://www.libraria.hergbenet.ro/?category=4&product_id=16Gothic este recomandat de METALHEAD si ROCK ON!
Enjoy!
