ma nush intr-un fel peste tot aceeasi palarie.
aild sunt fani zao, de asta s-au si apucat de ce s-au apucat. au o expresivitate pe care multe alte trupe nu o au, nu vreau sa para ca spun trupa asta sucks asta rules, nici pe departe, doar ca unii au standardizat, altii exprima. apropo de kse alive or just breathing e un album de care o sa ma satur f greu, mai ales de voce care are o sinceritate, o cruzime si o imperfectiune care da albumului autenticitate, autenticitate pe care nu o prea mai simt in ultima vreme, cand e prea quantizat totul, aranjat pe timp, totul "corect", "asa cum trebuie", cand totul are un sunet "cel mai coi", everything follows standards.
revenind la aild, nu genul ii limiteaza ci ti-am zis, ideile. ce m-a deranjat la prima ascultare au fost bucatile repetate, nu ma refer la niste directii muzicale ci pur si simplu la bucati de partituri care sunt la fel, probabil intr-o incercare de a isi pastra identitatea, sau cel putin prespusa identitate. identitatea nu sta intr-o partitirua sau intr-un breakdown ci intr-un mod de a face partiturile respective. fara legatura ascutla formatia japoneza Boris, care au reusit sa faca albume extrem de diferite dar sa isi pastreze un sunet si o identitate pe care o recunosti usor cand le asculti muzica, la fel mai prin zona de care discutam acum ar fi si converge.
Album oceans overall mi s-a parut ok, si eu vroiam mai mult clean, productia nu ma incanta estrem de mult, chiar mi s ar fi parut intersanta o intoarcere la ceva mai direct si less polished dar in fine.
