Am observat in ultima perioada chestii minoare care culmea stau l;a baza chestiilor majore. E asa de misto sa stai ca boul si sa tragi proiectile cu paie si servetele “umede” in drteapta si stanga, sa-l asculti pe Covaci cum spera in naivitatea lui ca motociclismul va forma familii si best friends pe oriunde se manifesta. Era o discuţie intre noi la un moment dat, în care posesorii de motorete noi şi laser le dădeau peste nas posesorilor de comuniste. “Frate! Eu prefer să dau un telefon şi să vină platforma decât să mă umplu de ulei, voi sunteţi nişte loseri că vă pierdeţi timpul cu fierătaniile, mai bine aştept incă cinci ani să-mi iau un motor nou şi ca lumea decât să-mi pierd timpul cu o comunistă veche”. Cam pe conceptul ăsta s-a mers, şi e oarecum trist. Esenţa motociclismului nu se rezumă numai la “mă sui în şa şi mă duc să adun kilometri”. Adică lăsând deoparte bucuria pe care ţi-o oferă acest statement, a fi motociclist atinge totuşi şi alte graniţe. Nu înţeleg lipsa asta de atracţie faţă de fierul dintre picioarele tale. Poate sunt eu absurd, tâmpit, încăpăţânat, dar prefer să susţin acest punct de vedere decât să fiu de acord cu ideea platformei de mai sus. În viziunea mea de motociclist , consider că există o legătură între rider şi motocicleta lui.Unii ne rezumăm strict la a o conduce, şi oricum puţini o conducem bine, majoritatea o conducem doar. Alţii preferă să treacă la următorul nivel cu propria motocicletă. Până nu ai satisfacţia unei părţi reparate cu mânuţele tale, nu vei avea niciodată satisfacţia motocicletei tale. Şi dacă tot nu ai satisfacţia asta, mai bine taci dracu’ din gură şi marş cu platforma ta cu tot. Dacă merg cu motorul la munte şi pe drum constat că trebuie să întind de urgenţă lanţul, ce fac? Chem platforma? Să fim serioşi. Acuma, generaţia actuală de motociclişti habar nu are de vremurile ce-au trecut. Puţini au habar de motocicletele din anii ’70-’80, puţini au respect pentru cei care conduc motociclete dinainte să ne naştem noi, generaţia “Youth gone wild” . În schimb noi pokemonii ştim să-i facem boşorogi şi să ne ofticăm că boşorogii pe mobre nu ne răspund la salut. În schimb noi ştim să spunem că avem mai mulţi kilometri decât au boşorogii ăştia coborâri pe cric.
Oricum ati prins ideea! Uitati-va un pic prin licee. Ce vedeti? Pitipoance pe care le agati cu multi cai putere, si cocalari care au senzatia ca motocicleta este inofensiva, ca daca prinde viteza cu gelu-n par si ochelarii de musca pe nas e smecher si-l accepta restul retardatilor pe post de sef de trib in frunte ca reprezentant a 40..50 de retardati. Toti ne visam cascadori si ghost rideri, dar habar n-avem cu ce se mananca. Habar n-avem ca este esential un echipament de protectie, o doza de bun simt, o nenorocita de legislatie si o mana cumpatata in gaz. Multi au impresia ca devin stapanii soselelor de indata ce-au prins gustul saltului de la 0 la 100 in 1.5 secunde. Tot aia se imprastie pe sub tiruri si carute, apoi ii plang parintii si dau vina pe motocicleta si pe restul motociclistilor sau soferilor, ai dracu motociclisti, ca exista!
Ei bine nu! Nu e vina motocicletei, ci a educaţiei putin spus precare. Suntem o natie de proste maimute, poligonele sunt permanent full, toate maimutele au impresia ca l-au prins pe Dumnezeul pixdelor de picior daca si-au luat motor. Ne stricam cu filme gen Torque si Biker Boyz, ne etalam jlapii si chiloteii tanga roz pe doua roti si la volan in curtea scolii cu sute de cai putere sub capota, ne doare-n pu*a de limita aia de 50+60 in oras si ne doare-n pwla de ceilalti cu care impartim soseaua. Adevarul e ca blana data nu e o problema, atata vreme cat ai grija sa nu faci vreun carnagiu. Dar ce pana mea sa-i spui lui Ghita, care nu stie ce-i aia casca, eventual nici permis nu stie ce inseamna, sa nu mai vorbim de legislatie… Si aici intervine, sau ma rog, se presupune ca intervine Asociatia Motociclistilor din Romania. Se moare pe capete din cauza soferilor neatenti sau retarzi, se moare pe capete din cauza carutasilor beti, se moare pe capete din cauza slabei administratii a drumurilor publice (aici dau ca exemplu gropile imense, cainii lasati liberi, mai nou si cablurile atarnate de stalp fix pe sosea), se moare pe capete din cauza educatiei precare a asa-zisilor motociclisti pseudo. Unii raman pironiti in scaunul cu rotile, altii raman fara o mana, fara un picior, altii nu or sa mai vorbeasca niciodata coerent.
Si iertati-ma, toti stam si plangem ca niste muieri, ca vai nu ne ajuta nimeni. Rupem tastaturile in doua si dam vina unii pe altii. Dar nu, noi ne certam pe posturile de conducere, in timp ce orice nefutut vine si cere interzicerea motocicletelor pe timp de noapte prin oras, chit ca ar insemna incalcarea unui drept constitutional. Se vorbea despre campanii intense care sa promoveze siguranta in trafic, purtarea echipamentului si mersul preventiv. pu*a, ca oameni dispusi sa ajute sunt , dar noi suntem ocupati cu adunari generale si certuri pentru locurile de conducere. Iar membrii nostri nu sunt doar membri cotizanti, avem nevoie de ajutorul lor, si daca tot avem nevoie de ajutorul lor, hai sa-i dam si p-astia tot in pwla noastra si sa ne certam mai departe.
Si uite asa… tara arde, baba se piaptana. Delasarea de care dam dovada e trista. Ne freaca grija de nu stiu ce idiot care a mers cu 250 pe autostrada, dar ne cad mainile daca propunem proiecte mai serioase. Ducem lipsa de fonduri? Pai nu stim sa ne facem reclama, de-aia, nu stim sa ne promovam! Campaniile noastre nu au ecou? Pentru ca acceptam toate rahaturile pentru ca sunt moca. Si ne mai si muncim pentru miting-uri si fluturasi.
Hai sa va spun eu umila mea parere: e nevoie de formarea unei imagini care sa denote stabilitate si perseverenta, e nevoie de promovarea acestei imagini pentru atragerea de fonduri, fie ele din partea membrilor sau a sponsorilor, e nevoie de programe serioase adresate actualilor si viitorilor motociclisti, e nevoie de implementarea lor a la carte si in mod constant, nu doar sezonier.Sincer astept ziua in care nu o sa mai frecam duda la computer, astept ziua in care cei care arata cu degetul or sa se si implice activ si ziua in care o asociatie menita sa apere interesele motociclistilor o sa faca fix asta!
Pana atunci, continuati sa va cruciti la toate maimutele care mor fara casca sau permis, continuati sa dati cu RIP prietenilor vostri si sa va bagati pwlile in conservarii aia nenorociti la volan. Sunteti buni la dat din gura. Sunteti al naibii de buni. E greu pentru ca grele sunt zilele in care traim.
Motociclistul este acela care lasa si catel si purcel si tot si vine sa-si ajute colegul motociclist aflat la ananghie, simte durerea aia ingrozitoare in piept atunci cand mai moare un nefericit din prostia altuia.Este acel om care iti urează drum bun atunci cand pleci, este acel om care da din putinul lui pentru a-i reda speranta altuia care n-a avut norocul lui atunci cand a “parcat” sub tir.Motociclist este acela care cunoaste valoarea cuvantului, acela care cunoaste respectul, acela care te bate prieteneste pe umar atunci cand te imprastii prima oara si-ti spune “Bine ca n-a fost mai rau, acum hai hopa sus in sa!”. Motociclist este acela care iti da din putinul lui pentru ca tu sa-ti repari janghina cu 4 roţi. Motociclist este acela care se infurie atunci când tu, conservarul accidental, esti pe punctul de a-l matrasi. Motociclist este acela care iti spune “iti doresc ca macar o data in viata ta sa fii în locul meu si sa intelegi de ce ….. !”
Azi o ardem cu printese idioate, sclipici si cultura pitipoancelor unde idoulul suprem e Guta. Azi ne rupem in brand-uri, IPhone-uri si freze emo-gelate avem crize de identitate uneori, masini de fite si bani cacalau pentru cafenele si cluburi. Ne rupem in emisiuni cu Oana Zavoranu si ne mandrim cu Becali si Vadim in parlamentul european. Ne defecam pe valorile cu care am crescut sub pretextul modernizarii. Sa fim in pas cu Europa, vezi tu Doamne ca. Fix Pwla mai copii! rade Europa si cu curul de noi, suntem curul Europei va zic eu ca stiu cel mai bine cine suntem noi in lume! Toti viseaza la Bemveu si fotomodele pe post de neveste, la care te bucuri cand le vezi clipind, caci e semn ca respira, ca traiesc. Era frumos pe vremea mea. Acum 20 de ani mai aveam sperante.Acum… acum ma gandesc ca mi-e dor de vremurile alea. Ma uit in jur si ma deprim. Si ne mai si perpetuam specia jalnica, pe deasupra. Era frumos cand eram eu copil cand erau la moda gumele turbo. Cand intelegeam ce inseamna sa nu poti avea un lucru , ce inseamna sa muncesti pentru un lucru, sa te bucuri cu adevarat de un lucru.
Acum copiii nostrii nu au griji, au probleme ce intotdeauna vin si cu solutii care mai de care! Creierii lor imbacsiti nu stiu ce-i aia bani pentru mancare sau pentru o punga de detergent, diverse de gen. Ei nu inteleg ca e nevoie de ore de munca silnica pentru a le asigura o masa zilnica, Acum, copilul vrea, copilul primeste, ca na pwla mea …, un copil avem! De-aia ni-l culegem cu spaclul de pe strazi, c-a vrut copilul Porsche Cayenne sau c-a vrut copilul motocicleta de spe` sute cai putere sa-si duca prietenii si prietena din neamul cocalares la mare. Ca doar un copil avem. Sau am avut. Observă cineva că suntem de toată jena?A nu se lua in serios decat … asa la nivel de simbolistica sa zicem!
