De acord cu tine, @Chiperion. Si eu pun accentul pe individualism si gandire critica. Asta e si motivul pentru care am precizat ca gandul prezentat mai sus imi vine asa, cateodata, dupa ce ma tot intreb de ce ar avea societatea nevoie de religie. Pentru mine este destul de simplu sa spun ca este o institutie parazitara insa, in momentul in care ma uit in istorie constat ca religia a supravietuit destul de bine in timp si incep sa banuiesc ca acest lucru nu ar fi fost o intamplare si religia ar fi avut o anumita functionalitate in societate.
Prima functie care mi-a fost mai la indemana este una psihologica: emotional - de suport moral in momentele dificile, cognitiv - de etichetare a necunoscutului drept cunoscut.
O a doua functie a fost una putin mai generala, cea sociala, de liant social, dincolo de particularitati (mono/ politeiste, morale/ imorale, transcendente/ imanente), am observat ca religia isi pastreaza doua elemente constante: simbolul si ritualul pentru a intari relatiile dintre oameni.
O a treia functie, cea care imi mai da tarcoale din cand in cand si am si mentionat-o mai sus, este una politica: nu vad niciun sens, din punct de vedere practic, sa-ti consumi energia cautand si re-inventand zeii cand ai putea sa-i accepti pe cei pe care-i ai deja si sa-ti vezi de treburi mai constructive in comunitatea in care traiesti. Mai mult, daca inventezi un zeu nepotrivit cu al celorlalti membri din comunitatea ta cel mai probabil vei avea mari probleme de convietuire si s-ar putea sa-ti inchei si existenta pentru o banuiala pe care nu o poti proba cu nimic.
Ideea e ca dupa ce te dumiresti singur ce si cum te intrebi de ce nu le pica fisa si celorlalti. Iar astea sunt posibile raspunsuri.
Cat despre 'gnosticism', ca tot e amintit, nu stiu daca intelegem acelasi lucru prin acest termen. Daca tu si hell9level aveti aceesi ideea ca si mine despre gnosticism atunci eu nu ma identific cu personajul. Din cate stiu gnosticismul este o varianta de crestinism manifestata la inceputul mileniului intai pana in momentul in care Constantin cel Mare a stabilit religia ortodoxa (cea de la Roma) drept religia oficiala a Imperiului Roman punand capat gnosticismului. Ideea de baza era ca unii oameni au suflete divine care sunt inchise intr-o lume materiala, creata de un Dumnezeu imperfect, cel al Vechiului Testament, iar ei nu se pot salva decat prin intermediul gnozei (cunoasterii) secrete pe care, sic!, nu o poate avea oricine ci numai cei care sunt de 'esenta divina'. Ceilalti oameni, care nu au scanteia divina in ei, mor precum animalele, fara a ajunge pe taramul divin. De obicei gnosticii se prezentau in discutiile lor cu crestinii ortodocsi drept alesi punand asta pe seama originii lor divine si discreditand din start pe cei din urma. Nu e de mirare ca au disparut de pe scena politicii religioase cu prima ocazie.
In schimb, eu nu sunt credincios si cred ca oamenii au sanse egale in a dobandi cunoasterea. Singura conditie este sa munceasca pentru ca nu cred ca le poate pica din cer, asa cum credeau gnosticii.
