In ultimele 4 poze avem de a face cu Dream-Team. Pe alocuri Nightmare-Dream, desi raman la ideea ca panoul a fost blestemat.
Arana joaca betonic, chiar daca eram masivi. Masivi si ineficienti uneori.
Eu am facut o mini-intindere, m-am dat cu rotile in sus de vreo 2-3 ori si am intrat navalnic in Octav (culmea, era coechipierul meu), el cu buba in cot (il doare'n cot), eu cu mana lui in gat, de-mi luase oxigenul vital. Deh, alea-alea... d'ale baschetului.
Eveniment consumat cu mare placere, asteptam urmatoarea zi de marti, peste o saptamana. In curand, un mare cuplu baschetbalistic se prefigureaza si pare a zdrobi orice concurenta: eu si John_Otto.
P.S.: noi multumiri calduroase domnului Vacarone...

Giorgill, ceea ce intrebi tu, desigur are o importanta oarecare, dar trebuia sa vii si tu. Ii las placerea lui sa povesteasca despre ciubotelele dumisale...
