Intr-o vreme jucam sah ca apucatul. In antichitatea PC-ului, aparusera si primele jocuri de sah, iar pe vremea cand amicii mei invineteau tastele la Mario Bros sau alte joculete primitive (mijlocul catre sfarsitul anilor '90), cautam strategii sa infrang calculatorul. Intre timp, pe strada mea a aparut bridge-ul, alt joc de maxima atentie, inteligenta, posibilitate de cunoastere si anticipare etc. si, desi necesita niste eforturi suplimentare (sa gasesti alti 3 nebuni, in loc de unul singur, de exemplu), am ramas tributar acestui joc complex de carti. Acum? Cred ca pierd si la un pustiulica de 8 ani, cu o experienta de vreun an, doi. In plus, nu mai am rabdare sa proiectez urmatoarele 13 mutari dupa deschidere...