Snooker-ul este un sport din categoria biliardului. Se joaca pe o masă mare (3569 mm x 1778 mm) acoperită cu un postav special de biliard, masă cu buzunare în fiecare din cele patru colţuri şi la mijlocul fiecărei lungimi. Se joacă folosind un tac, o bilă albă, 15 bile roşii şi 6 colorate: galbenă (2 puncte), verde (3 puncte), maro (4 puncte), albastră (5 puncte), roz (6 puncte) şi bila neagră (7 puncte). Bilele roşii valorează fiecare un punct, iar introducerea bilei albe se depunctează cu patru puncte. Un jucător câştigă un joc având cele mai multe puncte obţinute cu ajutorul bilei albe pentru a introduce în buzunare toate bilele roşii şi colorate. Un meci constă într-un anumit număr de jocuri. Snooker-ul este foarte popular în ţările vorbitoare de limba engleză (Regatul Unit, Irlanda, Canada, Australia, India şi Africa de Sud), un interes crescând manifestându-se şi în Estul Asiei prin jucători din Hong Kong, China şi Thailanda, ce intră în clasamentele oficiale.
Jocul de biliard datează din secolul XV, dar snooker-ul este o invenţie recentă. ÃŽn secolul XIX jocurile de biliard erau populare printre ofiţerii armatei britanice, staţionate în India, iar jucătorii obişnuiau să experimenteze diferitele tipuri ale jocului. Cea mai cunoscută poveste este acea că la întalnirea ofiţerilor în Jubbulpore în 1875, coloneul Sir Neville Chamberlain (nici o legatura cu viitorul prim-ministru) a sugerat să se adauge bile colorate la jocurile de biliard. Cuvantul "snooker" însemna în argoul armatei, militar in primul an (militar in termen). Acesta a fost folosit pentru a desemna începatorii care practicau acest joc, dar a ajuns să desemneze jocul însăşi. Campionul britanic la biliard John Roberts a călătorit în India în 1885, unde s-a întâlnit cu Chamberlain, care i-a explicat noul joc, Roberts introducându-l ulterior în Anglia.
Campionatul de snooker datează din 1916. ÃŽn 1927, Joe Davis, de departe cel mai bun jucător al timpului, a ajutat la organizarea primul campionat mondial profesionist, al cărui premiu de £6.10s (£6.50, aproximativ £200 astăzi). Apoi a câştigat toate campionatele mondiale până in 1946. Trofeul pe care el l-a donat acum mulţi ani este inca decernat campionului mondial.
O dispută între profesionişti şi Billiards Association & Control Council (BA&CC, forul conducător al jocului – atunci) a avut ca rezultat partiparea a doar doi jucatori la campionatul mondial "oficial" – Horace Lindrum(Australia) l-a învins pe Clark McConachy(Noua Zeelandă). Oricum, profesioniştii au organizat propriul lor Campionat Mondial (numit Professional Match-Play Championship) între 1952-1957, câştigătorii acestei competiţii sunt in mare acceptaţi ca fiind Campioni Mondiali. Cu toate aceste numele lui Lindrum este cel inscripţionat pe trofeu.
Snooker-ul a suferit un declin între anii 50 şi 60, atât de mult încât nici un turneu nu a mai fost ţinut din 1958 până în 1963. ÃŽn 1969, BBC-ul, pentru a-şi arat noua culoare a televiziunii, a lansat un nou turneu de snooker, numit Pot Black. Jocul multi-color, mulţi dintre acei jucători erau dor coloraţi, au captat interesul publicului, şi programele au depaşit aşteptările.
ÃŽn 1976 snooker-ul a devenit sport profesionist. Clasamentele mondiale au fost introduse în 1977. Banii proveniţi din acest joc şi un nou tip de jucător, în persoana lui Steve Davis, tânăr, serios şi dedicat, au ieşit la iveală. Primul break maxim de 147 într-un turneu televizat a fost reuşit de Davis împotriva lui John Spencer în turneul Lada Classic, Oldham, în 1982. Primul break de 147 la Campionatul Mondial (Crucible, Sheffield) a fost reuşit de canadianul Cliff Thorburn. Jucătorii de top au devenit milionari în lire sterline.
Vârful anilor de aur ai snooker-ului a fost poate Campionatul Mondial din 1985, când 18.5 milioane de oameni (o treime din populatia Regatului Unit) l-au urmarit pe BBC2, pe Dennis Taylor ridicând cupa după o întâlnire mamut împotriva lui Davis, care s-a încheiat cu introducerea ultimei bile, mult peste miezul noptii.
Snooker-ul rămâne foarte popular în Regatul Unit, numai fotbalul fiind mai urmărit la TV de către britanici.
