Pe de alta parte, hai s-o privim altfel: ajungi la fundul sacului cu inspiratie, te duci frumos la tara, te recreezi, pui chitara-n cui si-ti iei banjo-ul, cel mult si asta e. Peste niste ani, cand simti ca te furnica din nou inspiratia, revii, esti bine primit, in definitiv nu esti nici prima nici ultima trupa care procedeaza asa. In schimb, ar trebui sa ia aminte toti insipizii, neplacutii si mai ales, fomistii, care desi parasiti ireversibil de inspiratie, talent si alte d-astea, se incapataneaza sa scoata albume idioate, sa-si faca side-project-uri fara sare si piper si sa concerteze minim bianual prin Romania, de exemplu.
