Tehnicitatea de dragul tehnicitatii are un tot sensul din lume.
In primul rand - si nu stiu daca ma crezi pe cuvant, dar iti garantez ca - exista oameni pentru care tehnicitatea de dragul tehnicitatii chiar e o categorie estetica. The Good, the Bad and the Technical, ca sa zic asa. Exista o placere aparte in a asculta obstacole muzicale depasite cu eleganta, precizie etc. Sigur, asta e doar o mica parte din ascultatul muzicii - dar e o parte, cel putin pentru unii. Asta referindu-ma la ce inteleg oamenii de obicei prin tehnicitate, si anume "multe note, cantate repede".
Tehnicitate in sensul larg (ergo, in sensul "adevarat") al cuvantului inseamna totul de la cat de repede plimbi dejtu, pana la cat de lent esti in stare sa plimbi dejtu, cu opriri importante in haltele tehnicii articularii, tehnicii compozitionale, ale aranjamentelor / orchestratiei si alte cateva, la fel de importante. Tehnicitatea simtului ritmic si auzul sunt alte aspecte. Adica tot ce tine de exteriorizarea ideilor prin intermediul instrumentului - sau macar, tota sarea si piperul. Ceea ce-mi aminteste ca:
In al doilea rand, multi ar fi uimiti cate idei delicioase iti vin prin studiul tehnicii "pure". Asta pentru ca nu exista tehnica pura, n-ai cum s-o separi de semnificatie. Totul inseamna ceva, oricat de sec pare unora. Incerci sa separi tehnica de semnificatie, cantand chestii seci si imediat simtul tau artistic se revolta. Astfel, inainte sa-ti dai seama ce si cum ai facut, exercitiul "sec" pe care il repetai se modifica dramatic, pana cand ajunge sa sune foarte multumitor si e numai bun de pus intr-o piesa - dar problemele tehnice sunt aceleasi, daca n-au crescut. In acelasi fel, multe idei se nasc din greseli pe care le faci incercand sa canti chestii prea dificile pentru nivelul tau (incercand sa cresti, adica).
Iar faza cu "solo-urile sunt depasite" mi se pare foarte stranie. Asta ar inseamna ca 90% din muzica instrumentala sa fie depasita. Sau am inteles eu gresit ce intelegi tu prin solo-uri (mai ales alea depasite), situatie in care m-as bucura sa ma lamuresti.
Cat despre topul ala, ce dracu sa zic? Locul 26: Kurt Cobain... Of... Cateodata nu mi-e usor sa-mi mentin nadejdea in umanitate...
Buba nu e ce considera unii sau altii placere estetica, chestie care tine exclusiv de alegerea personala (care la randul ei tine de ... etc) ci faptul de a diferentia "obstacolul tehnic" de cel "muzical" : nici tu nu faci diferenta. cand un chitarist f tehnic depaseste ceva prin asta (adica prin dejte) o face, logic si simplu, TEHNIC.
Iarasi, buba nu e faptul ca in efortul de a-si stapani instrumentul la perfectie muzicianul x are idei pe cand sufera cu dejtu pa coarda, le poate avea asa, sau in x+n feluri. Cand un ghitarist (sau orice alt muzician) depaseste un obstacol muzical o face prin efort creativ, nu de muschi la degete, antrenament. Evident ca idei vin incercand sa ti dezvolti manareala cu instrumentul, dar IDEI, care sunt apreciate ca "scantei" de, mai mult sau mai putin, geniu. Deci tehnicul e suport, ideea e exponatu
In fond chestiunea e sursa valorii piesei muzicale: prilej de acrobatie sau etalare de idei?, ca sa zic asa... pana la urma, apreciezi o pictura ca e detaliat lucrata si fidela cu modelul? sau faptul ca sparge tipare, aduce viziuni, recreeaza relatii etc ?
90% din muzica instrumentala e solo de ghitara pe piesa metal??? trebuie sa meditez profund la asta
). clar, nu sunt de acord. si cred ca e limpede ...
Eram expediat mai sus cum ca soloul tine de orchestratie: atunci eu zic ca refrenul poeziei tine de...limba in care e scrisa;) cand ma refer la soloul de ghitara ca fiind cliseu si element super intors si chinuit in metal ma refer fix la cum apare el in istoria de ? ani a genului (subgenului ...)
