http://www.artactmagazine.ro/lansare-vespera-desert-of-the-real.htmlConcertul Vespera din Irish & Music Pub a fost unul dintre cele mai așteptate din ultimul timp, asta e sigur. Unde întorceai capul, tu, ca simplu curios, dădeai de un comunicat, un afiș, un banner sau o știre care te anunța ceva cu privire la acest eveniment. Cel puțin asta am simțit eu. M-am bucurat, însă, că a fost atât de mediatizat, la fel de tare precum m-am bucurat că am putut și participa la el, mai ales că motivele pentru care ai promova cu atâta înverșurare acest concert erau multe și convingătoare. În primul rând, lansarea albumului de debut, Desert of the Real. În al doilea rând, faptul că a fost vorba despre un concert de revenire a trupei, după o pauză destul de lungă. În al treilea rând, pentru că tocmai împlinesc șase ani de existență, la începutul acestei luni. Iar în multe alte rânduri, pentru că sunt tineri, energici, capabili să miște lucrurile și oamenii, creativi și extrem de talentați. Iar de-acum, orice aș zice... eu cred că v-am convins.
În deschidere a cântat tot o trupă clujeană, parcă din ce în ce mai vizibilă pe scenă (cel puțin) locală, Whisperblast. Ceea ce nu-i deloc lucru rău, având în vedere că recitalul lor mi s-a părut a fi chiar potrivit, și nu doar la nivel de „trupă de deschidere”. Cred că sunt buni, atât din punct de vedere compozițional, cât și interpretativ și, chiar dacă nu au, poate, la acest moment, suficient de multă experiență live, și-o vor acumula, cu siguranță, în puțin timp. Vocile sună bine, instrumentalul la fel, utilizarea sintetizatorului pe câteva piese aduce și un plus de inventivitate, iar stilul lor degajat emană „acel ceva” care face publicul să se manifeste. Compozițiile proprii, prezentate cu ocazia acestui eveniment, mi-au părut mult peste alte piese pe care le-am ascultat recent și de-a dreptul promițătoare în contextul actual al muzicii românești. La acest capitol, aș ține să menționez piesa Lidocaine, înregistrată recent în studio. În altă ordine de idei, și coverurile interpretate s-au pliat foarte bine pe toate premisele de la care trupa pare a pleca. Micile probleme au ținut mai degrabă de sonorizare, dar, cu toate astea, ca o concluzie, pot spune că Whisperblast sunt o trupă de urmărit de-acum încolo.
Când Vespera au urcat pe scenă, după o scurtă pauză, o sală plină îi aclama. O sală de prieteni, aș risca eu să spun, deși nu aș miza și pe faptul că le erau neapărat cunoscuți. Spun asta fiindcă Vespera și publicul ei au avut parte de o comunicare „din oficiu”, total independentă de cuvinte sau gesturi. Nimic n-a fost nevoie a se face pentru ea, mai mult decât ca ambele părți implicate să fie prezente. Comunicarea verbală și chiar contactul vizual s-au petrecut de-abia mai târziu, când publicul avea să fie, oricum, iremediabil pierdut în fața trupei suficient de talentate și experimentate cât să întrunească toate elementele demne de a-i aduce succesul. O solistă extrem de seducătoare, cu o voce pe măsură, un basist cu o atitudine de „băiat rău” care va da întotdeauna bine la fetele prezente, un chitarist care îndeplinește și funcția de solist, surprinzând cu un mare contrast între imaginea și vocea lui, un toboșar talentat, un om „de efect”, responsabil cu sintetizatorul și, dincolo de toate-acestea, o extraordinară dezinvoltură creată, evident, și de experiența de scenă acumulată până acum.
Playlistul celor de la Vespera a fost format, în cea mai mare parte, din piese de pe albumul proaspăt lansat, Desert of the Real, dar membrii trupei au hotărât să nu se oprească aici. Astfel că o mare surpriză a serii și, totodată, unul dintre cele mai gustate momente, a fost interpretarea unei piese noi, unei „schițe”, mai precis, compoziție ce va fi regăsită pe următorul material discografic. Piesa, intitulată (cel puțin deocamdată) Lullaby, intră cu siguranță în categoria celor mai bune compoziții ale trupei, lucru care nu poate decât să ajute la conturarea previziunilor și-așa pozitive pe care le aveam cu privire la viitorul carierei lor. Singurul impediment ca seara să fie una fără absolut vreo greșeală a fost sonorizarea, care nu i-a prea ajutat deloc. Nu pot, oricât aș vrea, să spun că mi-e ușor să trec asta cu vederea, dar publicul a părut să încerce, măcar, să ignore, pe cât posibil, ceea ce se întâmpla. Atmosfera s-a păstrat, astfel, datorită lor, la nivelul la care trebuia, acesta fiind încă un aspect pe care-l consider strâns legat de acea comunicare naturală de care vorbeam ceva mai sus.
Albumul pe care Vespera tocmai l-a lansat este departe de a suna ca un album de debut. Ori, mai bine zis, ar fi extraordinar ca mai multe albume de debut să sune atât de bine pe cât sună al lor. Ce-i drept, vorbim despre un „debut” la șase ani de la prima apariție pe scenă, astfel că lucrurile pot părea puțin dezechilibrate, dar dincolo de toate acestea, Desert of the Real rămâne un album realizat cu foarte mare profesionalism. Nu l-am ascultat integral, cap-coadă, dar am parcurs cu interes înregistrările, individual, iar fiecare dintre ele m-au lăsat cu zâmbetul pe buze, convinsă o dată și încă o dată, la fiecare nouă ascultare, că Vespera a găsit o rețetă pe care nu multe trupe de pe la noi au început măcar să o caute.
În concluzie, felicit organizarea celor de la Welcome2Cluj, inițiativa lor de a răsplăti publicul plătitor de bilet cu albume gratuite, felicit dăruirea trupei și roadele muncii lor de până acum, felicit publicul, pentru o mulțime de aplauze sincere, toate cu speranța că vom avea parte mai des de astfel de evenimente.
http://flipflop.ro/home/2011/10/31/vespera-%C8%99i-au-lansat-albumul-in-irish-music-pub/Sâmbătă a fost motiv mare de sărbătoare pentru trupa Vespera și fanii acesteia. Albumul de debut, Desert of the Real, a fost lansat în Irish & Music Pub, printr-un concert care a avut însă mai multe simbolistici. În primul rând, acesta a marcat revenirea trupei în peisajul muzicii clujene, după o perioadă destul de îndelungată de pauză, iar în al doilea rând, după cum Teodora, solista trupei ne-a destăinuit, a avut și o oarecare valoare de concert aniversar, dat fiind faptul că la începutul lunii noiembrie se împlinesc șase ani de existență a trupei. Dar să începem totuși cu-nceputul, iar începutul a aparținut celor de la Whisperblast.
Energici și foarte siguri pe ei, cel puțin aparent, tinerii clujeni de la Whisperblast (Fóris-Ferenczi Gábor – voce, Fóris-Ferenczi Johanna – voce, Demeter Róbert “Demi” – chitară solo, Varga Zoltán “Méra” – chitară ritmică, Juhász Szilárd “Székely” – bass, Cătălin Cioarga – tobe) au urcat pe scenă în fața unui public destul de numeros, cu scopul clar de a încălzi atmosfera. Iar pentru asta, au pus la bătaie, zic eu, tot ce au avut mai bun. Piesele alese mi s-au părut inspirate, combinația de compoziții proprii și coveruri fiind, în opinia mea, corect dozată. Iar faptul că am tins chiar să apreciez mai mult piesele lor decât pe cele preluate relevă măcar faptul că sunt pe drumul cel bun în ceea ce privește compoziția. Vocile sună bine, dar o prefer pe cea a lui Gábor, Johanna nereușind parcă să ajungă, live, la nivelul la care vocea ei face diferența în înregistrări. Aici însă trebuie să menționez și micile probleme tehnice, care au scăzut oarecum calitatea prestației lor, nu suficient însă cât să mă facă să nu spun că Whisperblast mi-au plăcut, personal, chiar foarte mult și că aștept cu mare nerăbdare să îi ascult, în condiții poate și mai bune.
După o pauză nu foarte lungă, pe scenă au urcat cei pe care o sală întreagă îi aștepta, membrii trupei Vespera (Teodora Bârla – voce, Dorin Panduru – chitară şi voce, Vlad Popovici – bass, Andrei Calbajos – clape, synth, samples, Răzvan Moca – tobe). Nu știu ce i-a plăcut lumii mai mult, din întregul arsenal de elemente pe care aceștia le-au adus în fața publicului, dar concertul a avut succesul asigurat. Evident, merită să luăm în considerare renumele pe care trupa și l-a creat, cel puțin la nivel local, în anii de activitate, prietenii pe care și i-a făcut, modul în care a evoluat de-a lungul timpului. Pe lângă aceste elemente, evident stringente, am mai putea vorbi despre multe altele, printre care șarmul solistei (care a mai și schimbat trei ținute pe parcursul concertului), utilizarea efectelor, a sintetizatorului și a unor intro-uri impresionante pentru câteva dintre piesele proprii, dezinvoltura fiecăruia dintre ei, atitudinea basistului și un talent atât interpretativ cât și compozițional deosebit. Experiența concertului lor ar fi putut fi însă una și mai memorabilă dacă sonorizarea nu le-ar fi jucat atâtea feste, dacă ambele voci se auzeau, dacă nu existau atâtea fluctuații de volum și dacă nu ar fi fost nevoie ca pauzele dintre piese să fie rezervate încercărilor de a rezolva cumva aceste aspecte. Cert e că mie, aceste probleme mi-au umbrit mult din buna dispoziție pe care concertul mi-ar fi putut-o crea, probabil, în alte condiții. Ce-i însă mai important de-atât este faptul că cea a oamenilor din jurul meu a părut a se păstra intactă, lucru care contează, de fapt cel mai mult, și care a făcut ca întreg spectacolul să fie unul, în final, la fel de reușit precum se cerea cu o astfel de ocazie.
Dintre piesele interpretate, majoritatea au fost cele incluse pe albumul Desert of the Real, dar am avut parte și de un moment cât se poate de neașteptat, atunci când trupa s-a hotărât să ne interpreteze „schița” unei piese de pe următorul material discografic, intitulată (deocamdată) Lullaby. Mă simt aproape obligată, de simpla calitate a piesei, să spun că acela a fost momentul meu preferat din întreg concertul, motiv care mă și face să aștept deja următorul album, dar îmi oferă și un plus de certitudine ideii că Vespera mai are încă multe de arătat.
În concluzie, felicit trupa Vespera pentru lansarea albumului (greu de crezut) de debut, album complex, extraordinar de bine închegat, care, în opinia mea, le încununează munca de până acum, deschizându-le totodată, noi oportunități. Felicitări Welcome2Cluj pentru un alt eveniment bine organizat și felicitări publicului, care dă, de fapt, forța scenei clujene.
