Heh, trebuia sa clarific - pentru mine morcovul in fund se refera la "pretentiousness", si doar Snow imi da senzatia asta. Adica in general ei sunt destul de chill si nu se iau prea in serios, facand muzica misto spre foarte misto, dar pe Snow au vrut sa faca un megaepic si rezultatul a fost ca au lungit cateva idei (nu prea multe) pe doua cd-uri si, ca sa puna in valoare povestea, au adaugat mult zahar, probabil ca sa ne faca sa simtim empatie fata de personajul dubios al povestii, care e un fel de Iisus Hristos nedreptatit de viata si oameni rai, daca am inteles bine. Genul de initiativa care anticipa la vremea aia cariera solo a lui Morse, care pe mine ma cam scoate din sarite. De aia nu-mi place Snow, desi nu pot fi ipocrit - exista piese misto acolo, si oricum cred ca e mai reusit decat Feel Euphoria sau Octane, pe care baietii inca incercau sa-si dea seama ce vor sa faca de unii singuri. Parere subiectiva, desigur - stiu ca Snow place la multa lume, insa am probleme similare si cu alte albume conceptuale - prea dulceag si prea greoi. Prefer la orice ora un "V" sau "X" sau "Kindness of strangers".
Ai/ati ascultat albumul X, apropo? pareri?