Aceasta amintire are loc prin zona Valiug, atunci cand in sfarsit, dupa lupte seculare de convingere duse cu ai mei, m-au lasat sa merg cu cortul. Nu aveau ei prea multa incredere in grupul de oameni cu care umblam, “prea mult negru si tricouri jerpelite si ce-i cu lanturile alea de le atarna la cur”, dupa spusele lor. Nu am mai fost cu cortul pana atunci asa ca abia asteptam sa urcam. Nu stiam ca va urma una dintre cele mai misto drumetii care le voi face, totul incepand de la o mica formatie de care nu auzisem pana atunci: Godsmack!
Drumul a fost destul de misto, mai ales ca a trebuit sa luam un autocar vai de mama lui pe o caldura infernala, plin de babute si mosuleti care susoteau constant si se uitau in directia grupului nostru (eram 8 oameni in total). Mai mult ca sigur lanturile, hainele si pierce-urile unora. Evident, nu am scapat de discutia care cred ca au avut-o toti roackerii la un moment dat, cea cu “Dar voi sunteti satanisti?”.
Am ajuns noi in sfarsit la locatie, baietii au montat cortul, am facut baie in lac, am facut ceva gratare, plimbari prin zona, voie buna in general. Momentul de care vreau sa va povestesc s-a intamplat chiar in prima zi, seara, dupa ce eram toti obositi, cu focul mocnind in fata noastra. Adusese un amic un radiocasetofon pe baterii (cu tot cu vreo 30 de rezerve, avea o plasa doar cu baterii) si pe acela ascultam muzica, ce aveau unii pe caseta, inregistrate, facut rost de la amici, tot felul de melodii. Stateam la un pahar de vorba cu bere de ceva timp, lumea era ametita, se radea si deodata auzim “I’m not the one who’s so far away, when I feel the snakebite enter my veins...”
Am ramas muti toti. Nicicare nu mai zicea ceva, ne uitam in foc, ne leganam pe ritmurile melodiei, o simteam toti in acelasi timp. Mie mi se parea totul perfect, atmosfera, timing-ul, sound-ul. Imi e greu sa pun in cuvinte. Focul care ardea in fata nostra, sunetul de lemne care trosneau ocazional, caldura care o simteam pe fata, berea care era pasata de la unul la altul, locatia, cum vedeam datorita limbilor de foc conturul usor al copacilor din apropiere, vocea lui Sully care suna ca o incantatie “Voodoo, voodoo, voodoo, voodoo”. Eram ca si hipnotizati cu totii. Apoi urmeaza “I stand alone”, apoi “Greed”. Am simtit o conexiune aparte cu lumea din jurul meu in seara aceea. Faptul ca traiam cu totii aceleasi emotii, simteam aceleasi acorduri, ascultam aceeasi voce hipnotica ne-a apropiat enorm. In toate celelalte seri Godsmack a fost piesa centrala, la un moment dat baietii faceau incantatii langa foc, dansand in jurul lui, tot felul. Sper sa ajung sa ii aud pe Godsmack live si sa retraiesc acel sentiment de apropiere cu cateva mii de oameni, toti cu ochii inchisi, simtind muzica cum curge prin noi, leganandu-ne in riturile ei!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
