Gojira - L'enfant Sauvage (cronica de album)

de Buvnitz

Gojira - L'enfant Sauvage (cronica de album)


Se spune ca traim intr-o era unde muzica nu poate fi reinventata...si pe buna dreptate, exista atat de multa muzica creata in ultimii 50 de ani incat ne e greu sa credem ca cineva poate schimba sau 'improspata' un anume gen muzical. E destul sa ne gandim ca Black Sabbath au compus acum 30-40 de ani riffuri pe care altii s-au catalogat pionieri peste multi ani.

Daca exista in 2012 o formatie ce macar se poate apropia de termenul 'reinventat' in muzica atunci acea formatie este Gojira. Ajunsa deja la un statut global, numeroase concerte alaturi de Metallica (fani declarati ai trupei), contract international cu Roadrunner Records, presiunea pentru acest grup francez a fost una enorma. Pe de o parte trebuie sa ajunga la o anumita cota vanzare iar pentru asta ai nevoie de o muzica accesibila ce poate asimila o baza mare de fani. Pe de alta parte Gojira are un nume solid in scena metal tocmai datorita absentei abundente de compromisuri, un subiect foarte delicat cand vine vorba de succesul comercial.

Nu numai ca au evitat orice cliseu si compromis posibil, nu numai ca este un album ridicol de accesibil in contextul unor compozitii pur agresive, insa cel mai important este ca Gojira s-au reinventat...din nou. L'enfant Sauvage nu se aseamana deloc cu The Way Of All Flesh insa nici nu aduce a From Mars To Sirius. Calitatea insa e la acelasi nivel. Pentru un fan metal probabil ca ii este superior lui The Way Of All Flesh, un album care s-a bazat foarte mult pe balans, pe groove, accesibilitate, lucru care s-a observat in reactiile masive avute in toata lumea.

L'enfant Sauvage se bazeaza foarte mult pe emotie, intr-un fel ciudat simti durerea din versuri impregnata in riffuri, emotia muzicii in partile de final compuse minutios in pasaje semi-acustice sau electronice. Vorbim de un album sumbru ca atmosfera, mult mai agresiv ca instrumentatie cu un sunet mult mai 'sifonat' si direct.

Un mod stilistic clasic Gojira inceput cu Explode, pasaje memorabile marca Mario Duplantier, ritmuri imprevizibile, de la extrem direct in melancolic, astfel se pot descrie primele minute ale lui L'engant Sauvage. Datele problemei se schimba rapid cu fiecare piesa iar modul de compozitie a unor piese precum L'enfant Sauvage, Liquid Fire sau Pain Is A Master transforma acest album intr-o capodopera si in acelasi timp intr-o anomalie comerciala...spun asta pentru ca este un album 100% metal, fara absolut nicio piesa pentru radio sau masele de ascultatori (cum a fost Vacuity pentru The Way Of All Flesh), este un disc de death progresiv...si totusi se va vinde extraordinar de bine, preconziarile pentru continentul american fiind deja cu mult peste asteptarile initiale.

O dinamica constanta intre brutalitate, melodie si intensitate se transforma in reteta de baza pentru acest disc. O inclinare mult mai clara catre death metal, o cale catre experiment prin sintetizatoare, efecte distorsionate, pasaje semi-acustice, o voce calculata, sumbra, expresiva...un adevarat Gojira.

Este un album in care libertatea muzicala si afinitatea catre experiment sfideaza orice regula a scenei. L'enfant Sauvage nu face decat sa intareasca poate cea mai solida identitate a unei trupe de metal active in 2012.

Cred cu tarie ca Gojira este formatia metal a generatiei noastre. L'enfant Sauvage, acelasi sentiment, un alt mod de expresie la fel de bun...poate mai bun. Ar fi bine ca cineva sa-i aduca in Romania pana nu ajung la varsta medie de 40 de ani.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: