Nu sunt deloc un fan Guns N Roses, ba chiar ma aflu foarte departe de aceasta sfera. Sigur, atat de departe ca si cei care ignora faptul ca aceasta trupa are un cuvant greu de spus pentru scena mondiala a muzicii dar in schimb sunt primii la dans pe Sweet Child O Mine si Don't Cry. Eu tocmai, nu neg importanta acestui grup pentru anii 90 iar un concert cu Axl Rose si trupa, fie ea in orice circumstanta, e totusi de vazut.
Circumstantele sunt cu totul altele ce-i drept, avem un fel de Guns N Roses 2.0. catalogat de unii simplu drept 'Axl Rose si trupa.' Sa fiu sincer am venit la acest eveniment pentru a face o comparatie intre cum suna Guns N Roses in 2010 comparativ cu Slash si trupa sa, prestatie la care am asistat in vara acestui an. Si chiar mi-a placut ca dupa concert sa fac un tabel orientativ cu plusuri si minusuri. Ce-i drept ca la Slash si trupa nu prea am gasit minusuri.
Daca e sa fiu si mai sincer, un motiv mult mai relevant pentru mine era prezenta lui Danko Jones, nume care nu imi este deloc strain ba chiar urmarit live in conditii tehnice mult mai optimiste pentru ei. Era destul de greu sa intelegi ceva din show-ul de la Bucuresti si nu mare imi e mirarea daca cineva imi spune ca trupa de deschidere nu a avut voie sa foloseasca pe deplin echipamentul pus la dispozitie. Un recital de 45 de minute din care nici daca erai cunoscator nu intelegeai ceva, cel mult ramaneai cu impresia ca cineva a dat play la inca un CD si parea spot audio la mult sufocantul panou publicitar cu postul radio rock lansat de Huidu.
Am sa spun doar ca n-ar trebui sa mire pe nimeni ca Danko Jones au deschis pentru Guns N Roses. Sigur, in Romania trupa este inexistenta insa in realitate vorbim de un nume care inca de la inceputul carierei in 1996 a deschis pentru nume legendare ale rockului. Au la activ peste 14 lansari discografice iar vanzarile sunt pe masura. Ca sa nu mai vorbim si de cele patru nominalizari la premiile Juno.
Ce mi s-a parut foarte interesant inca de la bun inceput a fost plasarea acelei intarzieri inevitabile. Cine a tinut contactul cu showurile europene Guns N Roses stie ca de obicei termina trupa de deschidere si apoi fiecare se uita unul la altul cam pentru 90 de minute. Iar daca facem calculul, s-au intarziat 90 de minute din start doar ca miscarea inteligenta de a pune Danko Jones la ora 20.30 a diminuat efectul. Imaginati-va ce ar fi insemnat ca acea intarziere de peste o ora (fata de ora anuntata initial) sa fie bagata fix inainte de Guns N Roses.
Si incepe Guns N Roses, aceeasi productie standard pentru trupele aflate la un astfel de nivel. Productie video, efecte pirotehnice si in mare un adevarat concept cum rar vezi in tara noastra sau de fapt vezi doar la concertele D&D pentru ca momentan sunt singurii care isi permit sa aduca asemenea nume gigant prin Romania.
Indiferent de ce si cum canta, Axl Rose a inteles ca o trupa are nevoie totusi de o identitate, dar acea identitate ce nu tine de cine canta in trupa. Astfel ca pe Ashba l-a transformat direct intr-un Slash modern, mai rebel si plin de tatuaje insa cu aceleasi haine si clasicul joben care i-a bagat in ceata pe cei care inca aveau impresia ca Slash canta in Guns N Roses (si au fost multi din aceasta categorie).
Cum arata Guns N Roses in 2010? Sa fiu sincer arata exact ca o trupa de studio. Sunt muzicieni foarte buni, precisi, Ashba e pe felia lui si fix acolo arata ca il poate depasi pe Slash din anumite puncte de vedere. Doar ca lipseste acel feeling, parca toti sunt bagati in priza si ghidati pe telecomanda. Doar ca la un moment dat se opreste bateria.
Mai e o problema. Axl a bagat 3 chitaristi pe scena, ori jur ca nici unul din ei nu poate oferi acel feeling specific. Daca ai venit pentru a asista la o punere in scena de talente muzicale, ai ce vedea. Oamenii sunt foarte buni instrumentisti, o executie aproape impecabila si o sectie ritmica de invidiat. Nimic de reprosat.
La Axl e mai greu. Nu stiu cati au observat insa vocea sa era trasa printr-o multitudine de procesoare digitale dar la cum si ce canta e absolut imposibil sa n-ai nevoie de ceva ajutor la 48 de ani. Inca se tine bine, inca e showman, inca schimba 6 tinute pe scena. Sunt curios insa cat de mare a fost dezamagirea partii feminine care inainte de concert a mai tras o privire pe posterele din anii 90 sperand ca totusi nu au trecut 20 de ani.
N-am sa toc la marunt setlist-ul, cum si de ce a fost cantat, ce au cautat Another Brick In The Wall si Whole Lotta Rosie in setlist si de ce Don't Cry a fost cea mai groaznica interpretare la care se putea astepta cineva. E bine ca a fost si e bine ca macar cei aflati in fata scenei s-au bucurat de acest eveniment.
Trist ce-i drept ca pe la ora 00:00 se pleca in numar mare. Dar daca dupa 90 de minute tot nu ramai impresionat, tot nu simti ca esti la concert ci mai degraba la un guitar clinic, e ceva normal.
Si acum sa fac comparatia cu ce am vazut la Slash. E un paradox aici, in sensul ca acel Myles Kennedy are o voce incredibila si pe buna dreptate e singurul om care il poate inlocui pe Axl Rose. La el e problema insa ca nu are show, ori Axl se pricepe de minune la asta, chiar si atunci cand schimba sase costume pe scena si alearga ca la 20 de ani. Slash e unul singur si tot reuseste sa-ti ofere acea atmosfera mult dorita atunci cand auzi Sweet Child O Mine sau Welcome To The Jungle. E ca si cum doar el le poate canta.
In fine, ideea e ca la ambele trupe lipseste ceva. Concluzia cred ca e destul de clara.
Gizas
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
