Prima data cand am deschis si eu ochii in lumea rock-ului, pe vremea cand inca eram purtat de iluzii si vise copilaresti, prima trupa de care am fost lipit ca paduchele de teasta unui caine zdrenturos, a fost Guns’n’Roses, asa ca dedic acest jurnal lor, celor ce au fost (nu cei ce sunt!)
Din primele melodii rock care mi-au gadilat urechile pentru intaia oara, pot distinge inca foarte clar Sweet child in time, Livin’ on the edge, Welcome to the jungle, Right next door to hell sau For the love of god! Evident, cicatricea lasata de aceste nume legendare ale rock-ului clasic mondial inca persista, chiar daca viata m-a impins catre alte meleaguri muzicale.
Poate mai mult decat orice, talentul desavarsit al lui Axl ca si frontman m-a fermecat in mod deosebit. Dezinvoltura si totodata indiferenta pe care o afisa in timpul concertelor sale nu a avut cum sa nu ma fascineze. Toata trupa a contribuit insa la influentarea unei minti plapande si necoapte, ce urma apoi a se identifica cu username-uri precum GnRLover, Guns’n’Roser 4evermore si altele de felul acesta, ca mine.
Insa pasiunea mea fata de Guns’n’Roses a incetat odata cu dezbinarea sa, personal nemaivazand magia de alta data intru reformata GnR. Nu impart vine sau critici, doar spun ca pentru mine nu mai este ce a fost; legenda s-a stins, acum este doar o umbra palida a ceea ce lumea o stia a fi.
Ganduri nostalgice imi trec printre urechi cand mai aud la radio sau TV piesele de demult ale Guns’n’Roses-ilor si regret undeva in adanc, ca nu am apucat sa ii vad in zilele lor de glorie.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
