Trei formatii suedeze in concert in Oslo. E prima data cand merg la Rockefeller si concertul nu e sold out.
Am ajuns in sala undeva la jumatatea concertului Bullet. Nu i-am ascultat pana acum, nu aveam nici cea mai vaga idee ce canta si cine si cati sunt. M-am dus unde se aflau amicii mei, si anume la cel mai inalt nivel al salii si mi-am aruncat ochii spre scena. Am vazut 4 barbati (al 5-lea era ascuns de o constructie in sala) care parca ii teleportase cineva dintr-un concert din anii 80, cu blugii si hainele de piele din vremea respectiva si cu muzica tot de atunci. Vocalul te ducea cu gandul fie la AC/DC, fie la Accept. La fel si riffurile de chitara. Fara a fi o formatie care sa impresioneze prin originalitate, a fost placuta intoarcerea in timp si performanta chitaristilor care se 'duelau' cu chitarile deasupra capetelor sau la spate. Nu-mi aduc aminte decat doua melodii din setlist: Dusk til down si Bite the bullet.
N-au fost prea multe modificari pe scena asa ca destul de repede si-au facut aparitia cei de la Sabaton. Toti in pantaloni de camuflaj. Mai putin tobarul. Tot showul m-a facut sa ma gandesc la o reclama Duracell pentru ca solistul a alergat, a facut fandari, a dansat cu microfonul si a topait aproape in continuu. Iar tobarul parea sa fie la ultimul concert din viata si vroia sa dea tot ce are mai bun. Din pacate chitaristii parca erau lipiti de podea. Dar publicul a fost in extaz, aproape toata lumea ridica mainile in aer, aplauda sau topaia la indrumarile solistului. Si in pauzele dintre melodii se scanda de regula 'Sabaton!Sabaton', ceea ce a parut sa-i impresioneze pe artisti. Drept urmare publicul a fost rasplatit cu strangeri de maini
din partea solistului. Au fost si probleme cu tobele care nu erau bine fixate si un nene se perinda mai mereu pe scena lipindu-le.
Si evident ca n-a scapat de glumele cu tenta sexuala ale solistului. Pe mine una nu m-a convins complet showul Sabaton, dar sunt convinsa ca daca eram in primele randuri, experienta era cu totul alta. Parea imposibil sa nu topai la unison cu restul oamenilor, mai ales pe combinatia incendiara de la final dintre Attero Dominatus, Primo Victoria si Metal Machine.
Playlist:
Ghost Division
Panzer Battalion
Cliffs of Gallipoli
40:1
The price of a mile
Primo Victoria
Attero Dominatus
Metal Machine/Metal Crue
Dupa o pauza ceva mai lunga in care scena a fost rearanjata si o miniscena a fost plasata in mijlocul scenei, a inceput concertul Hammerfall. Intr-o bezna completa, cu o voce recitand versuri pe fundal si-au facut aparitia unul cate unul si showul a inceput cu Punish and Enslave si inca de la primele lumini parea aproape sigur ca showul va avea ceva special. Miniscena de care spuneam mai devreme gazduia tobele si erau cateva trepte pe care chitaristii si solistul se catarau din cand in cand si de pe care topaiau inapoi pe scena spre public. Dar scopul treptelor era de fapt altul. Erau acoperite cu un grilaj prin care se scurgea apa, si asta
pentru ca intre efectele speciale folosite si care au fost extrem de impresionante a fost o perdea de apa ce cadea in fata tobelor si pe care se proiectau diverse litere sau personaje care actionau conform versurilor (la Let the hammer fall de exemplu un omulet verde lovea de zor cu un ciocan). Spre finalul showului, inainte de comeback insa, sala a fost umpluta de fum, s-a facut bezna si apoi au fost cateva minute cu lumini proiectate 'pe fum'. Greu de pus in cuvinte efectul vizual si banuiesc ca experienta difera in functie de pozitia in sala. Sunt curioasa cum s-a vazut de sub raze, noi vazandu-le de sus. La asta s-au adaugat pe durata concertului diverse efecte pirotehnice si diverse lumini pe scena.
Vocea solistului a interpretat extrem de placut fiecare melodie, fara a avea dificultati in a canta notele prea inalte sau a le tine prea mult. Chitaristii zburdau de colo colo pe scena, fiind pe rand in prim plan si unul din ei a cantat o vreme cu o chitara pe care se 'deplasa' un text rosu. La tobe n-am prea ajuns sa ma uit fiind captivata fie de lumini fie de ceilalti instrumentisti. Am remarcat ca aveau numele lui Anders Johansson lipit pe ele.
A fost frumoasa prezentarea pe care solistul Joacim a facut-o celorlalti membri. Nu a spus doar numele fiecaruia si a povestit cate ceva despre fiecare in parte. Iar la balada 'Between the two worlds' nu a fost decat el cu unul din chitaristi pe scena. A fost un moment impresionant. Sper sa mai am ocazia sa-i revad si poate undeva in aer liber, fara posibilitatea de a avea atat de multe efecte in show. Si asta deoarece imi dau seama ca am fost furata de efecte. Dar finalul concertului Hearts on fire - a facut sala sa explodeze si sa te faca sa-ti doresti sa nu se fi terminat dupa 'doar' 2 ore.
Playlist Hammerfall:
Punish and Enslave
Crimson Thunder
Blood Bound
Hallowed by My Name
The Abyss
Last Man Standing
Legion
Renegade
Glory to the brave
Something For The Ages
Drum Solo
Heeding the Call
Any Means Necessary
The Way of the Warrior
Between Two Worlds
Natural High
Riders of the Storm
Comeback:
Lore of the Arcane
Trailblazers
Let the Hammer Fall
Hearts on Fire
Andreea Chirulescu
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
