Anul acesta m-am decis sa imi ofer un "early birthday present" printr-o excursie la renumitul festival Graspop din Belgia. Ce pot sa zic, a meritat toti banii.
ZIUA 1
In prima zi a festivalului, cand am ajuns destul de tarziu la fata locului (plus instalatul cortului si un sandwich-doua), inca nu aveam raspuns la intrebarea: pe cine merg sa vad, Slayer sau Cannibal Corpse. Avand in vedere ca ar fi fost a treia, si cu siguranta nu ultima oara cand ii vad pe Slayer, am ales a doua varianta. Am fost inspirat. Un set perfect si brutal.
Urmeaza trupa pe care imi doream poate cel mai mult sa o vad din tot acel line-up imens: Lamb Of God. Datorita pauzei de bere, tigara si toaleta, am ajuns pe la jumatatea piesei "Ghost Walking", de pe ultimul album, pierzand astfel doar "Desolation". Patru piese clasice mai tarziu (printre care amintesc "Walk With Me In Hell" si "Now You''ve Got Something To Die For"), urmeaza alte doua de pe ultimul album, dupa care preferatele tuturor, ''"Laid To Rest" si un "Redneck" cu Donald Tardy din Obituary la tobe, piesa care s-a materializat intr-un circle pit imens. Au incheiat cu "Black Label" in aplauzele fanilor.
Vine Ozzy. Meh. Personal mi-a placut concertul de la Bucuresti mai mult, chiar daca acesta a fost presarat cu mai mult Sabbath si invitati speciali precum Geezer, Slash sau Zakk Wylde.
ZIUA 2
Ziua a doua a inceput destul de devreme, pe la ora 12, cu un set Adrenaline Mob (noua trupa a lui Mike Portnoy) pe care il asteptam cu entuziasm. Nu au dezamagit. Plini de energie, aceasta trupa noua mi-au definitivat parerea foarte buna formata despre ei dupa ascultarea albumului de debut. Au incheiat si cu un cover plin de energie dupa "Mob Rules".
Alestorm m-au surprins placut. Nu aveam idee cum sunt live, si poate ca a fost mai bine ca nu am dat un search-doua pe YouTube sa vad. Au luat multimea pe sus cu un folk metal fara defecte. In acea zi era si ziua de nastera a solistului, Chris Bowes, iar multimea i-a cantat de vreo doua ori un "La Multi Ani" calduros.
Power metal, not really my thing, insa Primal Fear chiar m-au impresionat. Am stat jos pe durata concertului lor, insa am dat din cap sau din picior mereu. Frumos.
Death Angel. Iarasi, o trupa al carui set nu ma asteptam sa ma impresioneze atat de mult. Au avut un concert special, aniversand 25 de ani de la lansarea albumului de debut, "Ultra Violence", l-au cantat in intregime si au incheiat cu un cover dupa "Heaven And Hell".
Pe Thin Lizzy i-am pierdut, vrand sa prind un loc bun la Eluveitie la scena a doua. A meritat. Front row center la unul, daca nu chiar cel mai reusit concert al festivalului. Ma pot mandri si cu pana pe care am prins-o. "Inis Mona" si "Havoc" cu siguranta sunt de neuitat.
De la Trivium nu stiam la ce sa ma astept. Am ramas cu gura cascata. Matt Heafy este unul din cei mai buni frontmeni pe care i-am vazut in ultima vreme.
Exodus si Megadeth. Acelasi regal de thrash impecabil ca si la OST Fest la Bucuresti, ma bucur ca i-am mai vazut o data.
Alta trupa al carui set nu ma asteptam sa ma impresioneze atat de mult precum a facut-o a fost Twisted Sister. Piese extrem de bine alese si o prezenta scenica extraordinara au creeat o atmosfera incredibila. Zeci de mii de oameni cantand pe "We''re Not Gonna Take It" nu au cum sa nu iti faca pielea de gaina.
Au urmat doua trupe pe care nu imi doream neaparat sa le vad, dar ma bucur ca am facut-o, si anume Pennywise si Limp Bizkit. Punk rock si nu-metal ca la mama lor. La Limp Bizkit au fost adusi fani pe scena si a fost creeata o atmosfera de zile mari, chiar daca nu era printre primele alegeri ale multora din cei prezenti la festival.
ZIUA 3
Alta zi cu inceput devreme, de data asta si ploios, cu un concert Cancer Bats mai bun decat orice cafea. Plini de energie, au transmis-o imediat publicului si m-au trezit instant.
La Sebastian Bach nu s-a creeat cine stie ce atmosfera in afara de cele trei piese arhi-cunoscute Skid Row("18 And Life", "I Remember You" si "Youth Gone Wild"). La Ugly Kid Joe la fel, cu "Cat''s In The Cradle" si "I Hate Everything About You". Europe, set indentic cu cel de la Bucuresti, poate chiar plictisitor pe alocuri.
Killswitch Engage au rupt. Noul, sau defapt vechiul solist, Jesse Leach a emanat o energie deosebita si a antrenat publicul cu piese precum "My Curse", "My Last Serenade" si bineinteles "Holy Diver", piesa pe care nu m-am putut abtine de la un mic crowdsurf.
Celor de la Machine Head nu le-am acordat prea multa atentie, am zis sa ma pastrez pentru setul lor de headlineri de la Rock The City. Am fost sa ii vad pe AxeWound, noua trupa a lui Matt Tuck de la Bullet For My Valentine. Am ramas in cap doar cu coverul lor dupa "f*****g Hostile", in rest nimic impresionant.
Apoi am oscilat intre Gojira si Behemoth. Gojira au explodat de energie fara un show elaborat, Behemoth fix invers, o productie scenica destul de interesanta. Insa ambele trupe au avut jumatati de seturi (atat am prins eu) explozive.
Motorhead bineinteles ca au despicat multimea in doua, dupa care iar am oscilat, de data asta intre Children Of Bodom si Hatebreed (m-am gandit ca nu stiu sigur daca ii vad la noi, avand in vedere de cine e "organizat" concertul, deja faimosul Sandor). Aceleasi diferente ca la trupele anterioare. Hatebreed, simplu si brutal, CoB cu o productie destul de mare, ambele au rupt.\\
Festivalul s-a incheiat cu Guns N Roses. Sincer, inca o data nu as mai putea sa ii vad live. Instrumentisti buni, show imens, vocal prost. S-a dus vremea lui. Coverul cantat de Tommy Stinson la voce a sunat mai bine decat restul concertului, cap-coada.
Una peste alta, festival perfect organizat, super conditii, cu afterparty-uri in fiecare seara pe masura concertelor din ziua respectiva. Mi-am facut si cativa prieteni. Atmosfera unica. Sper sa ajung si la anul!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
