A doua zi Rockin' Transilvania a inceput prost, problemele venind nu din partea organizatorilor sau a sunetului, ci din pricina unei anumite trupe EyeSeeRed. Pe scurt, treaba sta in felul urmator:O formatie banala, copie infidela In Flames, cu atitudini de rockstaruri prin mai cunoscutele zone ale municipiului Sibiu. Si asa cum ii sta bine unei trupe tinere cu aspiratii la Wacken sau macar Brutal Assault, la ora stabilita pentru inceperea recitalului baietii nostri de la EyeSeeRed erau frumos la dozatoarele cu bere sau la buda.
Intra "revelatia" pe scena; in acel moment aveau 30 de minute la dispozitie care de fapt erau deja 25. Si de parca nu a fost de ajuns, trupa s-a intins peste 30 de minute. De fapt s-a ajuns undeva pe la 40 de minute. Rezultatul? "Liga bucuresteana" de trupe a avut de suferit incepand cu Abigail si terminand cu Thunderstorm.
Moment de glorie: Replici de genul "Urmatoarea piesa este pentru toate gagicutzele de acolo". Probabil cea mai tare faza pe care am vazut-o in viata mea, a fost momentul in care vocalul a coborat de pe scena, hotarat sa imparta cd-uri in primul rand mai ceva decat mormonii care impart flyere la metrou la Piata Muncii. Asadar draga trupa EyeSeeRed, am sa va critic de fiecare data cand voi avea ocazia pentru lipsa de respect fata de restul trupelor si mai ales pentru piesele banale ale caror riffuri vi le scot din primele trei albume In Flames. Hai noroc.
Dezastrul cauzat de prima formatie s-a resimtit in special la Abigail care desi si-au rezolvat problemele cu sunetul in maxim 10 minute (15 minute erau acordate reglajelor), tot nu au reusit sa cante ultima piesa din playlist si anume Sonet, fiind practic dati afara de pe scena de catre echipa tehnica.
Dupa cum bine stiti Corina a parasit Abigail. Miscarea de trupe ramane in continuare un topic de discutie, parerile bazandu-se pe gusturile fiecaruia. Personal raman la parerea ca Abigail suna mult mai compact, mai ales daca ne indreptam atentia spre piesele de pe viitorul album intitulat Insomnia.
2
Singura problema ar fi vocea fada, in sensul ca prea multe spatii au fost lasate libere. Cred ca o prezenta mai frecventa a vocii ar da mult mai multa forta si in aelasi timp emotie. Privind per ansamblu, noua directie Abigail se anunta foarte promitatoare, ramane de vazut ce ne rezerva viitorul.
L.O.S.T. n-au mai avut acelasi show comic cu care ne-am obisnuit de fiecare data. De altfel, nici ei n-au scapat de echipa tehnica astfel ca ultimele doua piese au fost scoase din playlist. Cat despre muzica, avand in vedere ca playlist-ul a ramas constant in ultimul an raman la aceeasi parere (si anume foarte buna).
Pe scurt, L.O.S.T. tot incearca sa scoata noul material (haide baieti!) care suna promitator, o evolutie fireasca fata de Last Breath. Am observat o punctare mai accentuata a clapei, mult mai potrivita pentru atomsfera impusa de trupa. Totusi, nu inteleg de ce s-a scos Ziua ce Vine din playlist, nu am mai auzit-o de foarte mult timp.
Nici baietii de la Thunderstorm n-au scapat, astfel ca si ei au avut un playlist mai redus decat se credea initial. Acelasi show in forta, acelasi Alex Pascu despre care raman la parerea ca este printre singurii muzicieni autohtoni care stiu cu adevarat ce inseamna atitudinea pe scena. Thunderstorm lasa impresia unei formatii profi ce sincer merita un loc pe scena europeana, chiar si la scenele mici. Playlist-ul a ramas relativ acelasi cu care ne-am obisnuit, cu piese extrase de pe Vise Digitale, un album pe care vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
De notat faptul ca toate trupele romanesti au avut un sunet excelent, unii vorbind chiar de cele mai bune conditii din viata lor.
Trecem la "liga straina" si incepem cu Axxis. Daca ati crezut ca Manowar au inclinatii ceva mai ciudate, inseamna ca nu ati vazut Axxis. Emotionant momentul in care pantalonii vocalului s-au rupt fix intre picioare, bine ca nu i s-a intamplat precum solistului de la Taake (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc). Executie tipic nemtesca, precisa, riffuri catchy. Nu se incadreaza in lista de trupe preferate, insa pe felia lor suna bine. Totusi, prestatia scenica a vocalului a fost un pic cam exagerata, aspect ce va putea fii observat si in filmarile de pe MetalheadTV.
Cu
Doro n-am avut niciodata tangente, insa trebuie sa recunosc ca a fost unul din cele mai dementiale show-uri vazute la noi in tara. Solista arata in continuare exceptional si sincer nu cred ca se astepta la o asa primire calduroasa din partea publicului. Ca playlist nu ma pot pronunta avand in vedere ca stiu doar trei piese din repertoriul trupei. Totusi la capitolul muzica si prestatie, Doro primeste un 10 cu felicitari.
La fel si publicul, care a fredonat aproape fiecare piesa. Sunet din nou excelent, executie impecabila din partea instrumentistilor. De altfel si vocea a ramas la fel de inconfundabila. Pe scurt, la 44 de ani Doro Pesh are o prestatie si voce absolut remarcabila.
De mentionat faptul ca solista a stat peste o ora la autografe, langa gardul scenei formandu-se o coada mai ceva decat imnprima zi a lunii cand elevii stau la coada la abonamentele de RATB si Metrorex.
La
Helloween a fost un fel de deja vu, adica mai exact show-ul de la Sibiu a fost aproape identic cu cel de la Hellfest. Astfel, germanii mi-au lasat aceeasi impresie: Helloween raman o trupa exceptionala live, cu un show impecabil lucrat pana la cel mai mic detaliu. Andi Deris detine adevarate tehnici de manipulare a publicului, astfel ca atmosfera unui concert Helloween devine absolut remarcabila chiar si la un public de aproximativ 2000 de oameni cum a fost cel de la Sibiu.
Playlist-ul a ramas neschimbat, de notat medley-ul de circa 20 de minute plus bis-ul format din Future World si I Want Out. Evident ca cea mai bine primita piesa a fost If I Could Fly, prezenta la toate rockotecile din orase, sate sau comune.
Asadar, prima editie Rockin' Transilvania a fost una notabila, cu destul de multe surprize placute. Conditiile oferite trupelor au fost absolut remarcabile, atat pe scena cat si in afara ei. Ramane un singur lucru de lucrat si anume promovarea evenimentului pentru ca acest nume se anunta destul de promitator pentru Romania si de ce nu, vecinii de peste granita. La Metallica nu ma duc, poate la Sofia: Traiasca Down!
Buvnitz
Galerie Foto Rockin' Transilvania Ziua a Doua
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
