Iggy Pop - Preliminaires

de Brashvox Attila

Iggy Pop - Preliminaires

Moartea prietenului de o viata, chitaristul The Stooges, Ron Asheton in data de 6 ianuarie 2009, a schimbat agenda lui Iggy Pop radical. A anulat toate concertele pentru acest an, inclusiv spectacolul programat la Bestfest. In aceste conditii, faptul ca Iggy lanseaza un nou album solo, a venit pe neasteptate. Ultimul album a fost scos in 2003, „Skull Ring”, un disc zgomotos, in maniera clasica, traditionala, urmat de reuniunea formatiei The Stooges si la fel de clasicul si zgomotosul album „The Weirdness” din 2007.

Dupa 41 de ani de cariera, 6 discuri cu The Stooges si 14 albume solo, la 62 de ani, Iggy ne surprinde cu 36 de minute de Jazz, un amestec de parfum Parizian cu aroma de New Orleans, un disc,cum o spune chiar el „mai linistit”.

Discul este inspirat de cartea "La Possibilite d’une ile" (Posibilitatile unei insule) a lui Michel Houellebecq, recunosc, nu am citit cartea, nu cunosc autorul. „Les feuilles mortes” (Autumn Leaves) care deschide albumul suna cunoscuta din interpretarile anterioare a lor Yves Montand si Edith Piaf, este un standard Jazz frantuzesc din anii ’40 si in varianta lui Iggy aminteste de Serge Gainsbourg. Vocea lui Iggy este ragusita si discreta, miroase a fum, a club imbibat cu whiskey si a Obscuritate. Saxofonul rabufneste, piesa suna surprinzator pentru Iggy, dar are sarm. „I Want to Got o the Beach” are acelasi parfum frantuzesc, amprenta Tom Waits, acomodarea cu „noul” Iggy este ciudata, totul este atmosfera aerisita, melancolie si cinism, nu sunt elemente straine de Iggy, este inedit ambalajul. „King of the Dogs” este (si) mai Tom Waits, are puls de New Orleans, are ritm, atmosfera de anii ’40.

„Je Sais Que Tu Sais” imbina cu gust Parisul cu New Orleansul, blues minimal, bas/toba, chitara discreta si pe langa vocea lui Iggy o voce feminina mai mult soptita, misterioasa. „Spanish Cost” aminteste de un apus de soare pe o plaja parasita, vantul aduce sunete sterse, ecouri incerte… Inca nu pare real ca acesta este Iggy Pop. „Nice to Be Dead” animeaza putin atmosfera, este prima sclipire de (Blues) Rock, refrenul are toate caracteristicile personale ale lui Iggy, era nevoie de un astfel de moment. „How Insensitive” este un standard semnat de Antonio Carlos Jobim, readuce linistea, confirma spusele lui Iggy ca s-a saturat de „Rock-ul cu doua acorduri”… Hm. Piesa este placuta, usor ambientala si obscura, orchestrata rafinat, pe straturi ce cresc si se suprapun pentru crearea atmosferei.

Chiar daca „Party Time” nu este un nou „Nightclubbing” si mai degraba o piesa de pe „Arizona Dreaming”, nuantele electro coloreaza in mod pozitiv discul. „Hes Dead – Shes Alive” este absolut New Orleans, simti mirosul deltei si al namolului printre acordurile chitarei. „A Machine for Loving” este povestita de Iggy pe un fundal minimal ce doar sustine vocea, chitara acustica alterneaza cu cea electrica, percutia si toba mentine ritmul, are cadenta. „Shes a Business” este un Blues traditional, condimentat cu putina muzicuta si instrumente de corzi ce accentueaza izul de coloana sonora a intregului material. „Les Feuilles Mortes (Marcs theme)” este o varianta de inchidere a primei piese, orchestrata diferit, putin mai ritmat ca la inceputul discului si cu o partitura de saxofon mai plina, dar in esenta este acelasi lucru. Discul apare oficial pe 2 iunie, sunt curios cum va fi primit. Mie mi-a placut, dar este altceva decat cu ce ne-a obisnuit si cu ce asteptam de la Iggy.

Cronica scrisa de brushvox pe blogul sau de pe METALHEAD.

Pot ajunge oficial la zona de Cronici de Albume si cronicile voastre daca le postati pe blogurile personale de pe METALHEAD. Tot ce trebuie sa faceti e sa aveti cont, sa fiti logati iar din meniul din drepta sus sa selectati blogul meu (la Optiunile mele). Spor si felicitari celor care au scris !



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook