Simon Phillips (Judas Priest, Whitesnake): Sa canti bine e greu in orice stil muzical (Interviu)
05 Noiembrie 2012 Buvnitz
Simon Phillips (n.1957-Anglia) este cu siguranta unul dintre cei mai versatili si mai talentati bateristi ai lumii. A devenit muzician profesionist inca de la varsta de doisprezece ani cand incepe sa inregistreze si sa concerteze alaturi de tatal sau intr-o trupa de Dixieland. Patru ani mai tarziu a primit oferta de a canta in celebrul film muzical Jesus Christ Superstar, cariera sa cunoscand din acel moment o ascensiune fulminanta.
De-a lungul timpului Simon Phillips a cantat cu Judas Priest, Joe Satriani, Whitesnake, Mick Jagger, Toto, The Who, Jeff Beck, Peter Gabriel, Tears for Fears, Michael Schenker, AlDiMeola, Robert Palmer, The Pretenders, Jon Anderson, Dave Gilmour si lista poate continua.
Sambata 10 Noiembrie, ora 21.00 la Sala Radio il puteti asculta la lucru in spatele tobelor in cel mai asteptat concert de jazz al anului: Hiromi:The Trio Project. Simon Phillips se va afla pe scena alaturi de celebra pianista japoneza Hiromi Uehara si inventatorul bass-ului cu sase corzi, basistul american Anthony Jackson.
Biletele pentru acest concert se gasesc in reteaua Eventim.
A fost dificil sa-l inlocuiesti pe Jeff Porcaro, bateristul trupei Toto? Cum te-au primit fanii trupei?
Depinde ce intelegi prin dificil. Sa canti bine e greu in orice stil muzical, problema este sa o faci sa para usor. Din punct de vedere tehnic, piesele Toto sint o provocare dar nu sunt dificile. Nu incerc sa copiez felul in care un alt baterist le-a cantat. Am ascultat cu atentie piesele lor ( cele pe care trebuia sa le cantam in turneul din 1992) si le-am interpretat in felul meu. In ceea ce priveste acceptarea mea de catre fanii Toto e o alta poveste. In general cred ca s-au acomodat destul de repede pentru ca erau pur si simplu bucurosi ca trupa merge mai departe dupa moartea lui Jeff. Sunt douazeci de ani de cand cant cu ei si mi-am daruit o buna bucata din viata formatiei.
Ce sentimente te incearca cand te gandesti la o inregistrare ca Sin After Sin a trupei Judas Priest? Daca s-ar ivi ocazia ai mai canta cu ei?
M-am simtit foarte bine cantand pe acel disc, ca de altfel pe toate discurile pe care am aparut. La acel moment nu banuiam ca discul va deveni unul clasic, un simbol pentru numeroase trupe tinere de heavy metal. Ma amuza cand tineri bateristi vin la mine si imi spun cat de mult i-a influentat acel disc. Acelasi lucru e valabil si pentru albumul lui Michael Schenker din 1980. In alta ordine de idei, mi-ar placea cu siguranta sa mai cant cu Judas Priest daca o astfel de oportunitate ar aparea.
Mai ai timp pentru curse de masini?
Din pacate nu. O alta problema e ca locuiesc in L.A., care nu e tocmai o Mecca a curselor de masini. E mult mai usor in Europa si imi lipseste chestia asta.
Spuneai intr-un interviu ca foarte multi bateristi talentati sint lipsiti de muzicalitate si de bucuria de a canta, impingand totul la extrem in ceea ce canta. Totusi, daca muzica pe care o canta chiar este agresiva cum ar putea tinerii bateristi sa adauge un pic de groove in interpretarea lor?
Orice gen muzical poate avea un groove puternic si sunt convins ca un producator competent ar face ca totul sa sune mult mai bine. Intrebarea e, tinerilor muzicieni le pasa de aceste lucruri? Probabil ca nu, asa ca discutia n-are rost. In orice caz, daca as fi chemat sa produc una dintre aceste trupe garantez ca rezultatul ar fi o muzica cu mult groove si emotie, fara sa-si piarda din agresivitate. Ca sa va faceti o idee, ascultati Planet X - Moonbabies!!!
Cum se impaca latura artistica cu cea tehnica, de producator?
Sunt mereu conectate. Chiar acum in Kiev raspunzand la acest interviu, si pregatindu-ma de concertul cu Hiromi si Jackson imi dau seama ca n-am mai repetat la tobe de doua saptamani. Ghici de ce? Pentru ca am mixat si masterizat un concert live al PSP (Phillipe, Saisse, Palladino). Mi-ar fi placut sa mai am timp sa exersez, se pare insa ca asta mi-e norma zilele astea.
In ce fel e diferita muzica pe care o faci cu Hiromi de cea pe care ai facut-o cu Philippe Saisse and Pino Palladino? Din inregistrarile live cu Hiromi: The Trio Project se vede foarte limpede ca exista o reala chimie si o bucurie intensa de a canta impreuna. Se intampla la fiecare concert?
Sunt doua elemente care fac acest grup diferit: Unu, este un trio-ceea ce ne lasa foarte mult spatiu de manevra si ne permite multe optiuni. Doi, cantam acustic, astfel ca dinamica e extrem de importanta si e o provocare sa cant pe un set de tobe atat de mare cum este al meu si sa nu ‘’inec’’ sunetul unui grand piano care se afla pe aceeasi scena cu mine. As spune chiar ca acest trio este cea mai mare provocare a mea de pana acum, rasplata muzicala fiind enorma.
Interviu realizat cu ajutorul Twin Arts si Bewhere.
