Costin Chioreanu: Arta printre tinichele

Cum era viata de rocker in anii 90? Cat de greu era sa inregistrezi o caseta? Pe unde se canta si ce auzeai la radio? Am stat recent de vorba cu Costin Chioreanu (Twilight13media) care ne-a oferit un amplu interviu despre cele mentionate mai sus, precum si foarte multe detalii despre activitatea muzicala si intamplari care mai de care mai neobisnuite. Insa mai multe puteti afla din interviul de mai jos. Enjoy!

Salut Costin. Inainte de a vorbi despre ultimele tale realizari profesionale, as vrea sa ne aducem putin aminte de trecut pentru ca sunt atat de multe detalii interesante care n-au fost abordate pana acum. Asadar, as incepe prin a te intreba ce te-a determinat sa pui mana pe chitara si bass? Mai exact, ce te-a fascinat in mod special legat de aceste instrumente?

Salut Fane. Erau vremuri frumoase atunci, nu exista internet sau telefon mobil, nici macar cd. Era totul plin de casete piratate, blugi turcesti scrisi cu pixu, eugenii si concerte putine. Pe radio 21 era Hypocrisy in top, asa cum era si Abigail la 9 seara in topul romanesc, de exemplu. Era marfa. Eram vai de capu nostru pe maidan si ascultam ce apucam. Era coada la xerox sambata unde ne copiam unii de la altii versurile formatiilor pe care le ascultam, ca sa ne facem o idee despre ce zbiara oamenii aia acolo si sa mai invatam si niste engleza.

Era baiaram in fiecare weekend la tovarasu cu conexiuni ascunse, si fanzin fals, datorita caruia toata gasca facea rost de cele mai noi aparitii discografice. Scris cu pixu, frumos, pe hartie de impachetat pe post de coperta si daca trupa era de maxim interes i se jertfea chiar si o caseta Raks nou nouta, hahahaha.

Prima chitara mi-am facut-o singur. Era un FlyingV facut din sipci, pe care l-am construit la tara, in spatele casei. Corzile erau din guta prinse cu cuie, ce sa mai, o capodopera de maxim interes. Chiar o sa o caut, poate peste 50 de ani o sa fie expusa la Hard Rock cafe Herastrau, ahahahahah! De ce m-am apucat de chitara...mi se parea cel mai misto instrument. Beleaua a fost ca in prima mea trupa a trebuit sa cant pe post de tobar.

Trupa asta nici nu stiu cum se numea pana la urma, de aia nu apare pe nicaieri. La un moment dat a devenit Asmodeus, atunci cand eu am pus mana pe prima chitara. Dupa ani de zile, am pus si mana pe bass, atunci cand am facut cu Calin Cap De Craniu. Adica tot de nevoie. Era stupid sa avem 2 chitari in trupa aia, asa ca am preferat sa ma ocup eu de acest instrument.

Cariera ta muzicala a inceput undeva la sfarsitul anilor 90, mai exact cu trei materiale demo (doua Asmoedus si unul Retribution). Iti aduci aminte cum era pe acele vremuri, care sunt diferentele dintre sfarsitul anilor 90 si sfarsitul primul deceniu al mileniului trei in ce priveste viata de zi cu zi dar desigur si scena metal autohtona?

Ce oficial esti Fane. Haha. Pe vremea aia trupele nu aveau legatura intre ele, nu era ca acum, cum isi schimba unu avatarul la myspace afla toti ca s-a petrecut ceva. Aflam de pe afisele xerox de prin oras ce trupe exista, de multe aflam de prin HMM, IMN sau din auzite, de multe nu am auzit pana de curand. Pe atunci toti progresau mai mult sau mai putin dupa capul lor, nu se influentau unii pe altii.

De aceea si noi eram atat de ciudati. Tin minte ca la primul concert Retribution in Club 76 nu vroiau sa ne lase sa cantam, pntru ca nu aveam basist. Eram in formula de 3, chitara, voce si toba. Nu stiu daca Grave in perioada Hating Life au cantat live intr-o chitara, voce si o toba, noi chiar asa vroiam sa cantam, hhahaha. Cantam beti, si aveam o pedala bagata in niste lipituri de boxe, in orice caz, ceva greu de explicat.

Nu exista pe scena aia amp, head, trigger, module, compresoare, lumini, nu exista nimic, hahahaha. De cateva ori am cantat fara nici un microfon pe toba, cu toba mare sparta sau odata chiar si fara lumina, pentru ca mai era nevoie de o gaura de prelungitor pentru nush ce dracu. Si am scos si becu.

Care este cel mai personal material la care ai lucrat? Ce te-a atras cel mai mult si de ce?

Daca stau sa ma gandesc, in fiecare material am lasat un pic din sufletul meu. Nightpray - Five Hours Before And Sometimes After. A fost pentru prima data in viata cand chitara si muzica au fost pentru mine medicamente. Mult sange rau e stors in albumul asta. Protest Urban - "Don'T Disturb Me When I Need You", e un alt material scurt, dar scris si compus cu multa pasiune. Chiar daca in acest moment nu mai fac parte din trupa, astept cu interes urmatorul lor material, ce va fi scos sub numele de Murther.

Cap De Craniu nu stiu daca mai are sens sa mentionez, dar legat de E.P.-ul de debut un singur lucru am de povestit: de fiecare data cand ma sui in tramvaiul 36 sa ma duc la sala si pute a ceapa si a tuica, cand vad lumea ca se bate pe mancare in supermarketuri de sarbatori, si cand vad toti cocalarii cu borseta de fotbalist imbracati in alb imi aduc aminte de cum trupa CDC a costruit materialul ala. Este pe atat de direct si brutal, pe atat de rafinat, si povesteste multe in adancul lui.

Cum a fost primul tau concert?:)

Nu mai tin minte. Nu ma dau interesant, dar chiar eram praf de beat.

Probabil foarte multi se intreaba ce se intampla cu albumul Cap de Craniu? De asemenea, se vehiculeaza si un nou material Nightpray. Ceva detalii?

Da, ma bucur sa vad atata interes fata de Cap De Craniu, mai ales ca se implinesc 2 ani de cand nu am mai zis mare lucru. Chiar daca am fost ocupati si cu alte lucruri, nu am incetat lucrul la album. E adevarat ca pana in toamna lui 2008 a fost destul de fragmentat, dar acum mergem full-speed in linie dreapta. O sa fie un album cu totul special, scris din suflet si compus intr-un mare fel.

Maestrul ceremoniilor Calin Raduta nu a dormit, hahaha. In curand vom anunta titlul si daca totul merge conform planului cataclismul este foarte aproape. Despre Nightpray...chitarile sunt trase de mult, dar am fost ocupat cu tot felul de proiecte si alergatura iar amanarile nu au incetat sa apara. Ca muzica este oarecum diferit de primul, mai ales ca totul va suna mult mai unitar. Se va numi "Dreamocracy" si va aduce multe suprize placute pasionatilor de rafinamente emotionale. Poate ca si noul line-up va fi o surpriza.

Care a fost ideea din spatele Asiluum? Cat de multumit esti de acest proiect si ce planuiesti pentru viitor?

Ideea e fix aia care apare scrisa si pe site...pe www.asiluum.com.

Eu si cu Marius suntem doar 2 dintre cei care s-au saturat de tot rahatul asta in care se invarte treaba cu muzica la noi. Iti trebuie casa de discuri, holograma, sistem, fa cd-ul numai la aia, semneaza acte, du raport, da declaratii, daca nu, nu se poate, garda, scandal, distribuitori, adaos, scandal pe adaos, c***t, c***t, c***t.

c***t. Am zis intr-o zi sa facem chestia asta free ca sa ne lase dracului toti idiotii in pace. Asa e cel mai marfa, esti artist, pui muzica acolo si si-o ia lumea si face ce vrea cu ea, o da la altii, se spala cu ea pe cap. Pe tine ca artist te intereseaza 2 lucruri: 1 sa faci muzica la un nivel din ce in ce mai ridicat si 2. sa auda lumea care trebuie de tine. In rest se ocupa altii si e mai bine sa nu se ocupe, daca pentru tine punctele astea 2 sunt de baza.

Asiluum pentru noi este un efort, atat financiar cat si din alte puncte de vedere.

Platim ca sa fim lasati in pace.

Daca maine o sa ramanem fara joburi, efortul de intretinere va fi si mai mare, poate ca il vom mai tine, poate ca nu. Momentan este un colt de arta si curatenie mentala si spirituala si speram sa il putem tine in viata si sa mai marim spatiul pentru alte albume si lucrari de arta.

Si o ultima intrebare legata de cariera ta muzicala, ce albume te-au impresionat in ultima vreme?

Ultimul album Code, este fantastic. Imi mai plac mult Smohalla, niste francezi dementi, DeathSpell Omega - Veritas Diaboli Manet in Aeternum, Tombs -"Winter Hours", si astept ca un disperat noul Voivod, care sper din tot sufeltul sa nu fie si ultimul. AAAA! Si Ultimul Brutal Truth...cum se zice "s-a pishaaat" Hahahaha

Si mai astept si noul Converge, cu deosebit interes.

De ce sa nu recunoastem, esti considerat drept cel mai bun artist grafic din Romania, fiind propietar al conceptului Twilight13media. In ultima perioada ai inceput colaborari serioase cu formatii de afara. Insa din nou, as vrea sa ne concentram putin pe trecut. Cum ti-ai inceput cariera de artist grafic si ce studii de specialitate ai urmat?

Prima coperta facuta de mine a fost o reproducere. Imi cumparasem caseta cu Edge Of Sanity - "Purgatory Afterglow" din Piata Romana iar nenorocirea aia era fara coperta. Am gasit coperta in HMM, dar era prea mica sa o pun acolo. Asa ca m-am pus pe desenat si pe colorat. Multi ani dupa, (in care am repetat experienta cu o gramada de casete si cd-uri) mi-am facut studiile la Universitatea Nationala de Arte, la sectia design, unde dupa, mi-am dat si masteratul.

Tin minte ca in facultate eram blamat de profesori pentru ca sunt mult prea intunecat, atat ca stil cat si ca gandire si cauza asta, am avut mai multe proiecte de expozitie anulate. Dar se vede treaba, ca dupa atatia ani, am facut bine ca mi-am vazut de drumul meu. Fiecare are un colt rezervat pe lumea asta, hahaha. La un moment dat unul din profesori chiar mi-a zis ca imi va interzice sa folosesc culoarea neagra in urmatoarea tema, ahahaha. Asa ca, ia te uita, coperta Semiosis are si o dedicatie, hahahaha

Iti amintesti primul afis de concert realizat vreodata? Dar primul artwork oficial? Ai avut ceva emotii in privinta rezultatului final?

Primul afis pe care l-am facut a fost pentru un concert care a avut loc in Club 76, o locatie care era prin acele vremuri situata in apropierea restaurantului Budapesta. Era o maghernita unde in acea seara magica am cantat cu trupa mea de atunci Retribution, alaturi de Iedera si Onderah, prima trupa a lui Tase, daca nu am insel. Afisul a fost desenat integral cu marker-ul pe o foaie A4, care ulterior a ost trasa la xerox.

Habar nu aveam ce fac la momentul ala, am vrut doar sa fac cumva incat sa vina cati mai multi oameni la eveniment, hahahahha

Primul artwork? Daca se poate numi asa, a fost facut la primul demo Asmodeus, care a aparut prin 1997 din cate imi aduc aminte. Era o imagine cu membrii trupei care beau pe niste gramezi de gunoaie, iar in spatele lor se vedeau blocuri tipic romanesti. O imagine destul de ambigua as zice pentru o trupa de black metal, hahahaha

Cu siguranta publicul larg te-a cunoscut datorita conceptului Satanochio. De la ce idei ai pornit pentru imaginea formatiei? Cat de mult v-au afectat criticile si evident cei ce au incercat sa va puna bete-n roate?

Putina lume a inteles care e treaba cu Satanochio, ceea ce inseamna ca am luat parte la un experimet reusit. Daca toata tara ar fi purtat tricouri cu Satanochio atunci inseamna ca undeva se strecurase o greseala. Satanochio a fost si va fi mereu prin definitie un act artistic, de aceea in cazul lor am avut o gramada de lucruri de facut, care mai de care mai speciale.

Putina lume stie si ca membrii trupei au fost mereu implicati creativ in videoclipuri, fotografii si multe altele. De la ce am pornit? Am pornit de la ei si de la idea de baza. Orice artwork pentru Satanochio respira morala, critica, imbold, atitudine si pasiune. Criticile? Orice artist trece prin asta. Alaturi de ei mi-am "luat-o" si eu, cum se zice, inca de la primul videoclip si prima coperta pe care am lucrat-o pentru ei. Am murit de ras cand lumea ma acuza de misoginism, atunci cand a fost lansat primul videoclip.

Cu toate astea, clipul este cea mai directa expunere a problemei pe care o au tinerii ascultatori de metal, atunci cand vine vorba de relatii "sentimentale". Cea mai mare problema Satanochio este ca sunt inaintea vremurilor in care canta. Indiferent cat de mult se vor ofusca userii tai Fane, asta e adevarul, iar timpul o sa dovedeasca asta, chit ca pe vremea aia o sa am panselute pe mine.

Pe parcurs ai intrat si in domeniul video. Cat de mult te ajuta cunostintele in materie de grafica/arta? Ce cunostinte sunt necesare pentru acest domeniu?

Vad o gramada de mari cameramani cu mari camere care filmeaza ca un cur. Toti au impresia ca secretul sta in scula pe care o ai. Cu ea sau fara ea, fara a simti compozitia si a incerca sa "cauti" cadrul, ramai un infim zero. Este exact diferenta intre un tobar care canta la tobe si unul care bate la tobe.

Ce le-ai recomanda celor care doresc sa se apuce de arta/fotografie/video? Care sunt elementele de baza, mai ales daca doresti ceva mai iesit din comun?

Ma plictisesc teribil cei care confunda oricare din aceste arte cu o simpla executie. Eu traiesc si cred ca o sa si mor cu idea ca un om se apuca de o forma de arta pentru ca are ceva de zis, de preferabil ceva rafinat si inteligent, mult peste medie, si nu doar ca sa se joace sau sa faca si el ceva ca ...nah...e "cool".Elementul de baza, este unul singur. Sa pui suflet. Sa simti subiectul si sa-l intelegi. In asta consta diferenta.

Nu e nimeni mai smecher daca foloseste CS4 in loc de CS, aparate de zeci de milioane in loc de "sapunuri", camere pe pelicula in loc de MDV. Daca nu devii una cu ce faci si nu ai nici o legatura cu subiectul pe care vrei sa-l povestesti, sa-l defaimezi sau sa-l preamaresti in lucrarea ta, nu esti nimic altceva decat un papagal penibil. Cand descoperi ca Cs-ul, sapunul si MDV-ul te limiteaza in expunerea pe care sufletul ti-o dicteaza, atunci da, trebuie sa iti cumperi si ceva mai bun.

Am vazut recent copertile pentru Semiosis si Necrovile, doua concepte aflate la pol opus. Poti detalia putin ideile din spatele acestor doua coperti?

Dragoste si Ura. Glumesc. Nu imi place sa vorbesc despre lucrarile mele. Stii pisica de mare? Aia saraca doar simte, ea se misca dupa cum simte undele electrice si cam atat. Asa lucrez si eu. Am ascultat Necrovile, mi-a inspirat niste flash-uri cu un moment extrem de brutal, cu un maniac care "cauta" efectiv intr-o femeie ceva...o cioparteste pana la ultima bucata si tot nu gaseste ce doreste, si se multumeste cu ce a facut. Imaginea suprinde o anumita etapa a flash-ului mai sus amintit.

Am ascultat mai apoi Semiosis si mi-a inspirat acuarela. Tehnica in sine induce o stare de spirit pe care am regasit-o in muzica lor. Ce pot sa spun mai mult? ca in acuarela aia se deslusesc niste personaje...diluare, visare....Stii? Cand eram mic nu eram genul ala de copil care sa desfaca orice lucru pe care pune mana, sa vada ce are inauntru...

Te-ai gandit vreodata sa ai o expozitie de arta sau foto? Se va materializa aceasta idee vreodata?

Am avut in timpul facultatii 3 expozitii, "Urban antidote" la Galeria UNA, "Eyers" la Simeza si inca una de grup la Stuttgard. Toate au fost de arta digitala. Nu stiu daca se pune, dar oricum e funny...la expozitia de diploma de la TNB am avut numai planse cu coperti de cd-uri.
Intentionez sa revin pe zona asta, incepe sa ma atraga din nou dupa atatia ani de stat deoparte.

Ai foarte multe colaborari si cu artisti/case de discuri din Europa. Cel mai recent produs este artwork-ul pentru albumul tribut Running Wild. Ce te-a atras la acest produs?

Imi place trupa din copilarie si iti dai seama ca m-a atras ideea de a lucra pe acest proiect. Este totodata cel mai mare proiect la care iau parte. Si inca mai este mult de lucru...

Cat de greu este sa lucrezi cu europenii? Mai greu ca romanii sau caracterul lor este cam acelasi?

Depinde de multe aspecte. Problemele in general se aseamana, desi afara lumea se "baga" mai putin peste tine, iti lasa mai mult "mana libera" in ce faci. In fine, cateodata clientii pot fi foarte capsomani, indiferent ca sunt de afara sau de aici. Nu umbla nici afara cainii cu covrigi in coada, stai foarte linistit.

Si acum, cateva intrebari mai ‘relaxate’:

Fane, daca as fi mai relaxat decat sunt acum, probabil as fi mort, hahaha.

Care a fost cea mai amuzanta intamplare la betie?

Cand am adormit cu capul in farfuria cu ciorba si a crezut lumea ca am murit.

De ce nu te vede lumea la concerte?

Fane, de ce vorbesti la plural?

Vin la aproape toate concertele, iar asta inseamna un efort deosebit. La unele nu ajung pentru ca ori am repetitii ori sunt acasa la lucru ori imi vad si eu de viata mea.

“Si ce mai zici ma”? Suna cunoscut?:)

Am inceput sa uit. Dar nah, trebuie sa recunosc. Da, este una dintre "clasicelele" intalnite pe mess.

Stii ce-mi inspira? Nu am nimic in cap. ma plictisesc. nu am ce face. nu mai am ce cauta pe net. nu am chef sa ascult muzica, sau daca da, nu stiu ce. asa ca excitement-ul total: ne logam pe mess si aparem online, cu poza si cu scris acolo, cu semnatura, sa stie lumea ce simtim.

Poate doar doar o sa ma intrebe cineva de ce sunt nush cum scrie acolo ca as fi. Dar vai! Nu scrie nimeni. Vad online pe x. Trebuie sa fac ceva. Dau dublu click pe el si scriu: Si ce zici m? (asta e aia corecta) . O tampenie sinistra. Daca ar fi scris-o numai unu, doi, 3, as mai fi inteles, dar aproape toti fac asa.

Ce nu suporti cel mai mult la Bucuresti?

Oamenii sunt problema peste tot in tara asta. Poporul asta nu isi va gasi niciodata locul in epoca pe care o traverseaza. Stii ce am patit ieri, de exemplu? Mergeam ca omu', linistit pe strada si incep masinile sa treaca pe bulvard. Dintr-una din ele iese un cap pe juma de geam deschis si tipa asa cu un punct de referinta indecis al privirii, precum latra cainii cand se simt singuri:"rokere, mai tunde-te ba".

Nu am mai auzit o faza dasta din liceu, sincer. Ce sa mai comentezi? Mai are rost? Oamenii pe care lumea ii apreciaza in tara asta sunt in proportie de 99% niste analfabeti, hoti, drogati, fotbalisti, curve care acum 10 ani se bucurau daca le scotea cineva la discoteca in Chitila si acum sunt mari dive cu nasul pe sus, mari vedete de televiziune, jmecheri de cartier sau tot felul de alte scursuri. Ce sa suporti aici? Tinichelele?

Unde te-ai muta (vorbind despre Romania)?

In alt oras? M-as muta la mine la tara, mi-as lua tusurile si creioanele, chitara si ampu si m-as duce acolo sa imi traiesc restul vietii linistit, departe de tot cacatul si toti monstrii astia. Si acolo sunt oameni, cu foarte putina scoala si vai de mama lor, dar daca nu iesi din curte, nu te deranjeaza.

De ce nu-ti faci un tatuaj?

Nu am nevoie. Daca as vedea desene si pe mine, as innebuni de tot.

Pictorul care te-a impresionat cel mai mult?

Bosch.

Ce parere ai de liceeni din ziua de azi?:))

Sunt niste fiinte in general triste. Din cate vad nu o sa se bucure prea mult de copilaria lor, iar asta va provoca traume mai tarziu. Raman la ideea ca e mai marfa sa umbli de nebun pe strazi si sa bei o bere undeva, chiar si in spatele blocului cu niste amici, decat sa stai toata ziua pe mess si sa nu stii cum arata viata.

Pana si cluburile unde merg multi liceeni ma deprima. Si noi am fost dobitoci la vremea noastra, si noi faceam o gramada de tampenii si numai rele, dar nu fumam iarba ca sa ne distram si nici nu stateam pe mess sau ne pierdeam timpul cu mesaje de genul ":*"

Cea mai tampita replica pe care ai auzit-o vreodata?

"" - cacatu de messenger a inventat-o.

Zi-mi un film horror japonez amuzant.

Aaaaaaaahhhh. Nu mai stiu cum se numea, dar iti povestesc o faza absolut dementa din el:
Era la un moment dat un tip care gaseste o tanti moarta si se apuca sa o reguleze, cu scarz, cu vai, cu dastea. La un moment dat tipul se blocheaza inauntru dumneaei si intra in panica.

Prietenii tipului vin sa il ajute si il baga cu tot cu moarta care il blocase in dansa intr-o cada...cu otet din cate am inteles. Mai fac ei niste artificii tehnice pe acolo ca sa-i desprinda si cand are loc marea desprindere se aude un "Poing" din ala de desene animate, si brusc toata lumea e fericita. Mi s-a parut atat de funny incat am innebunit de ras.

De ce iti place Nicole Atkins?:))

Hmmm.Am descoperit-o pe myspace pilmbandu-ma aiurea si piesele din player mi-au placut tare mult. In afara de Nick Cave, care oricum este stilistic indepartat de aceasta tanti, nu prea ascult zona asta muzicala. Nu imi plac oricum, decat cateva piese de pe ultimul ei album, restul ma enerveaza.

In schimb astea care imi plac imi inspira exact sentimentul ala cand te indragostesti de cineva, si fix in momentul cand sentimentele alea nenorocite nu te mai lasa sa mananci, sa dormi sau sa vorbesti normal, o iei in brate si simti ca daca ii vei da drumul vei suferi la fel de mult ca si cum te-ai desparti de ea. De-aia imi place, pentru ca sunt sado-masochist, ahahahaha

Ca versuri, ce piesa te-a impresionat cel mai mult?

De obicei nu sunt atent la versuri. Imi place sa interpretez sentimental piesa, nu sa urmaresc explicatiile. E ca si cum ai fi legat la ochi iar piesa ar fi un personaj....care te duce pana intr-un punct catre care mintea ta l-a ghidat...si acolo iti dezleaga baticu de pe ochi si vezi unde ai ajuns. Daca analizez versurile am impresia ca scap toata experienta asta, care e destul de misto.

De ce nu ai cont pe hi5?:))

Mi-am facut la un moment dat la rugamintea prietenei mele de atunci. Efectiv, nu mai scapam de gura ei, si doar ca sa taca am facut rahatu ala de cont. Culmea a fost ca la cateva zile dupa ce mi l-am facut ne-am despartit si am uitat de el, inclusiv parola si tot. Nu ma intereseaza tampenia aia de site. Internetul in general e o tampenie sinistra.

Ok, e o lume minunata in care toti avem p*la mare si facem repede ce vrem si dialogam netinand cont de timp si spatiu. Dar daca vine intr-o zi un nene rau si taie cablul sau pica curentul lumea aia s-a cam dus. Si atunci? Ce o sa faci? O sa te intrebi ce mai fac prietenii tai de pe myspace?

Ce ai cu batranii?

Educatia nu are nimic de a face cu varsta pe care o ai, cu atat mai mult la noi in tara, unde scoala si bunele maniere erau, pe vremea cand acesti batrani erau la varsta liceului, un mare lux.

Zi-mi ceva ce am uitat sa te intreb si totusi ai vrea sa raspunzi.

Am uitat, la cate ai intrebat.

Unde te vezi peste 10 ani?

In manualul de biologie, hahahahah.

Si la final, cuvinte de incheiere?:)

Nu mai am cuvinte, hahaha!

Gisaz vs. Costin Chioreanu

contact: www.myspace.com/twilight13media si www.twilight13media.com