Cronica Iris - Cei Ce Vor Fi

de Morrison

Cronica Iris - Cei Ce Vor Fi
Intr-un fel, mi-e mai greu sa fac recenzia unui album Iris decat a unui material de dance sau manele. Genurile acestea nu ma ating, asa ca pot fi obiectiv si ma pot raporta strict la aranjamentul muzical.

Insa rock-ul imi place, ma atinge si ma fascineaza. In acest context, mi-e greu si mi-e... trist sa fac slalom printre doua discuri si sa caut, cu rabdare, ceva" care sa-mi aduca aminte, cel putin, de ce dadeam din cap, pe la 15 ani, pe Iris.


Iris - Cei Ce Vor Fi

Toata lumea spune: Iris au ramas aceeasi". Aceasta propozitie are o conotatie pozitiva dezvaluie imaginea artistului ca spirit rezistent trecerii vremii, ca spirit longeviv. Insa ascunde si o conotatie negativa: nu s-a schimbat mai nimic in muzica Iris, iar vremurile noi nu inseamna, automat, vremuri proaste. In aceasta situatie, Iris apare ca o trupa care a rezistat pe baricade", cum se zice, insa nu supunand vremurile noi, nu trecandu-le prin filtrul creativ propriu, ci, pur si simplu, ignorandu-le. E si asta o metoda... Pe mine, unul, nu ma satisface...

Fiindca tot vorbeam de timp, Cei ce vor fi" este un album-concept obsedat, ca tematica inca din titlu de timp, de invingerea lui, de felul in care el poate fi pacalit, ocolit. Conditia artistului, iubirile trecute si prezente, chiar si aluziile la mediul social, toate se leaga, iremediabil, de timp.


Iris - Cei Ce Vor Fi

Cei ce vor fi" se vrea a fi un album-mamut fiind un material aniversar, pare cumva normal sa fie asa si, de aceea, este presarat cu invitati de calibru, gen Maia Morgenstern sau regretatul Adrian Pintea, artisti care s-au aflat de multe ori alaturi de trupa, cum este Felicia Filip, si muzicieni ca Nicu Covaci, Adrian Despot, Tudor Chirila, Paula Seling, Mike Godoroja sau Florin Chilian. Toti acestia au contribuit la crearea unui poem rock o intreprindere care, in 2007, poate parea ciudata dar care, pentru ce si cine este Iris, este perfect valabila.

Aranjamentele orchestrale, in marea lor parte, sunt bune si constituie un liant important in economia a doua discuri, asigurand o unitate structurala bine intretinuta. Corurile apar, in general, la momentul potrivit, desi uneori se abuzeaza de ele si, in loc de sentimentul de monumental, picam in cel de ridicol. Insa chestiunea e la limita si poate fi doar o chestiune de gusturi.

Mi-a placut Corabia cu panze" care, desi e un track lung, are consistenta si nu plictiseste. Ingerii goi" e Purple, Intr-o singura zi" e AC/DC; O iubire din cer" e cu Felicia Filip, insa aceasta colaborare a fost mult prea uzitata pentru a mai spune ceva nou.


Iris - Cei Ce Vor Fi

De ce?" mi-a facut surpriza de a auzi vocea lui Tudor Chirila (care falseaza un pic) peste un distors de chitara; in afara de asta, clapa da piesei un iz de Pink Floyd. Si nu suna rau...

"Ne irosim" incepe bine, insa se continua prost: n-am inteles niciodata folosirea expresiei nanana" in rock. O mie de intrebari" m-a intristat definitiv de ce Nicu Covaci insista sa-si mai foloseasca vocea? E clar ca nu mai are vocea de odinioara. Nu inteleg de unde vin aceasta incapatanare si acest orgoliu de a mai vrea sa crezi ca se poate. Nu e suficienta istoria din spate? Sau prezentul de langa?...

"Ai indoiala" e o colaborare cu Adi Despot si... mai mult nu am ce spune despre acest cantec, sincer. Ascultati-l si dati-va singuri cu parerea...

Discul al doilea continua cam in acelasi mod. Inserturile de pasaje recitative creeaza o atmosfera speciala, insa aduc prea mult cu spectacolele gen Cenaclul Flacara". In afara de asta, multitudinea de artisti invitati iti da senzatia ca te afli la un pomelnic si ca Doamne fereste! Iris nu mai exista.

La 30 de cariera, nu putea sa lipseasca, pentru a mia oara, Floare de iris", de data aceasta in interpretarea Paulei Seling. Ce ma deranjeaza, in fond, nu e fixarea intr-un stil, de vreo 20 de ani incoace, si nici incercarile de epopee rock, muzical vorbind.

Ce ma deranjeaza este ca, la momente aniversare, spiritul rock derapeaza pentru a face loc unui soi de fatalism sonor si liric din care ramai cu certitudinea ca albumul asta e ultimul si ca dupa el, Iris nu va mai fi.

Insa cu totii sim ca Iris va mai fi, daca sanatatea si Dumnezeu ii ajuta, asa ca, unde e rostul?... Se cade, astfel, intr-un fel de santaj sentimental asupra publicului si intr-un fel de patetism in fata caruia am vazut oameni cu lacrimi in ochi, mai rau ca la o telenovela... Iris aluneca, pluteste, melancolizeaza, e lirism, e poezie si e steag care flutura de decenii.

Insa, cu cateva exceptii, Cei ce vor fi" nu are vitalitate, nu are nerv si energie, cu toata productia remarcabila. As fi dat toti invitatii de pe album pe un singur cantec tare", puternic, demolator, nou! Asta, insa, mi-am dorit-o eu. Marea majoritate va fi, probabil, multumita. Inchei cu speranta ca Cei ce vor fi" se refera, in primul rand, la Trooper, invitati si ei pe album, si la generatiile de muzicieni ce vin din urma...


Auditie placuta!

Cronica de Mihnea Blidariu pentru Bestmusic.ro


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook