In teritoriul metalic al anilor `80, nu a existat o formatie mai prolifica si constanta in valoarea albumelor inregistrate decat Iron Maiden. Statistica sta de partea Fecioarei de Fier: sapte albume de studio si un Live After Death care si astazi este considerat printre cele mai mari concerte rock puse vreodata pe format audio. Dintre lucrarile de studio, titluri ca The number of the beast, Piece of mind sau Seventh son of a seventh son, stau marturie clara a unui talent componistic pe care britanicii il detineau in exces.
Powerslave este albumul numarul 5 din discografia trupei, insa primul care a fost inregistrat intr-o componenta identica cu cea de pe albumul precedent. Intre anii 1980 si 1983 din trupa mai facusera parte Paul Di Anno, Clive Burr si Denis Stratton, dar mai apoi componenta Smith/Harris/Dickinson/Murray/McBrain a ramas neschimbata si s-a inchegat din ce in ce mai bine cu fiecare album.
Clasat de o mare pare din fani pe locul unu in topul preferintelor, Powerslave capteaza un Iron Maiden aflat la apogeu si cuprinde la un loc toate elementele tipice erei Dickinson: fantezia componistica, energia impresionanta a interpretarii, emotia duelurilor chitarsitice Smith/Murray, frenetismul cu care se succed parti melodice definitorii pentru metalul anilor `80.
Cum ar putea fi posibila surprinderea in muzica a iuresului ametitor al unei lupte aeriene intre un pilot britanic si unul german in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial? Aces High potretizeaza perfect duelul si deschide albumul in mod glorios. O compozitie rapida in cel mai clasic stil Maiden, care in mai putin de un minut propune o succesiune de 3 riffuri unul mai frumos ca celalalt, capabile sa bantuie mult timp dupa auditie. Solourile de chitara - marca inregistrata. Este fascinanta aceasta calitate rara de care dau dovada Adrian Smith si Dave Murray de a transmite senzatia ca daca ai elimina o nota sau doua din melodia solo-urilor, intreaga structura s-ar prabusi. Poate doar echipa Tipton/Downing sa se mai poata lauda cu asa ceva.
In continuare, atelierul de istorie heavy metal functioneaza la capacitate maxima. 2 Minutes To Midnight aduce in atentie, daca se credea ca asa ceva ar fi posibil, un riff si mai memorabil decat cele din Aces High. Refrenul este percutant, melodios, perfect pentru miile de fani ce aveau sa umple la refuz arenele in World Slavery Tour.
Dupa instrumentala Losfer Words (The Big `Orra), care in nici un caz nu coboara standardul ridicat al compozitiilor discului, urmeaza Flash Of The Blade, o compozitie Dickinson, in care se aplica acelasi principiu: un riff superb la baza si apoi munca de imbogatire si dezvoltare a piesei. Asa ceva cere know-how componistic, iar britanicii il stapanesc in mod natural. Desi cu alura de single, piesa in discutie nici macar nu a fost cantata vreodata live. Pasajul de mijloc in care chitarile armonizeaza impreuna este unul din momentele de varf ale discului.
Un intro asemanator celui din Flash Of The Blade, doar ca mai alert, se gaseste si in Back In The Village, o compozitie energica, cu texte inspirate din show-ul TV britanic, The Prisoner, emisiune sub impactul careia si piesa cu acelasi nume de pe albumul The Number Of The Beast a fost compusa. Bruce, coautor alaturi de Smith, este in forma maxima. Masina de ritm McBrain/Harris capteaza centrul atentiei.
Powerslave este o compozitie cu versuri despre un faraon care, desi realizeaza ca in cele din urma va muri, nu poate sa renunte la puterea pe care o detine, devenind un sclav al ei. Muzica, din nou, reda sublim atmosfera textelor, iar pasajul ambiental dintre 2.36 si 3.30 este cuceritor prin sensibilitate. Evolutia pasajelor solo Smith/Murray este stralucitoare.
In final, cea mai elaborata si intinsa ca durata compozitie din catalogul Iron Maiden, Rime Of The Ancient Mariner. Versurile sunt inspirate din poemul cu acelasi nume al lui Samuel Taylor Coleridge. Cantecul se desfasoara in trei etape. Prima, una energica, in forta, respecta intrutotul linia generala a discului. Apoi, urmeaza un pasaj extrem de lent, apasator, intunecat, presarat cu scrasnetele lemnului unei corabii, fundal ideal pentru interventia recitativa din poemul amintit. Basul lui Harris preia apoi sefia piesei, la care se alatura apoi Dickinson si, bineinteles, atacul dublu al chitarilor. In mod natural, nefortat, se revine in cele din urma la liniile melodice din debutul piesei.
In documentarul Flight 666, aparut in 2009, Bruce declara ca, din intregul setlist pentru turneul mondial Somewhere Back In Time inceput in februarie 2008, piesa lui preferata ramane Rime Of The Ancient Mariner.
Acesta este, deci, Powerslave. Un album clasic caruia nu i s-a putut gasi nici un defect de-a lungul anilor, o capodopera memorabila semnata Iron Maiden.
Turneul ce a urmat albumului a fost unul istoric. World Slavery Tour s-a intins pe durata a 322 de zile si 190 de concerte. Pentru prima data, o productie live de tip arena rock, s-a desfasurat in blocul estic comunist, turneul incepand cu 5 concerte in Polonia, in august 1984. Ca urmare a acestui traseu gigantic, albumul Live After Death a fost inregistrat pe parcursul a patru nopti consecutive sold-out la Long Beach Arena.
Dar aceasta este o alta frumoasa poveste.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
