Sala Palatului mi-a parut pur si simplu neincapatoare in seara de luni, 20 Mai 2013, la primul concert din Romania al chitaristului JOE SATRIANI: o experienta unica pentru cei ce il asteptau de ani buni sa vina si la noi in tara si care cu siguranta si-au gasit in muzica lui o sursa de inspiratie
Cum, in general, un concert presupune - intr-un fel - si un impact vizual „spectaculos”, as spune ca nu este cazul lui
Joe Satriani, care a ales o formula pe cat de simpla, pe atat de eficienta – imi amintesc in treacat concertul clasic-rock Beauty And The Beat de acum doua saptamani sau cel al lui Steve Vai, undeva in toamna anului trecut: ce lumini, ce costume, ce show-uri! Nu stiu care este cea mai buna „reteta”, insa cu siguranta ne-am putut concentra mai bine asupra muzicii, urmarind dexteritatea supra-umana a lui JOE SATRIANI pe parcursul a aproximativ doua ore – si parca intelegi de ce orice „plus” ar fi estompat din unicitatea momentului.
Nicu Patoi & Platonic Band au fost o alegere excelenta pentru opening act-ul serii: unul dintre cei mai buni chitaristi de la noi impreuna cu alti doi oameni extrem de talentati - Razvan "Lapi" Lupu (tobe) si Adrian Ciuplea (bass) – au avut sansa sa interpreteze in deschiderea unuia dintre cei mai renumiti chitaristi din lume. Formulei prezente pe scena Salii Palatului i-a lipsit cel de-al patrulea membru, Berti Barbera, acesta participand la lansarea noului album Nicu Alifantis.
O ocazie numai buna pentru cei care nu cunosteau proiectul lui Nicu Patoi, dar si pentru fani, colegi si cunoscuti, sa aprecieze munca si efortul depus in crearea materialului „Sweet Little 6STRING” – un album apreciat, de care sunt foarte mandri si de pe care ne-au prezentat cateva compozitii, „Mysterious Ways” parandu-mi-se impresionanta – este insa o parere personala, muzica lor fiind o intrepatrundere de genuri, ceea ce a facut sa se potriveasca foarte bine stilului lui JOE SATRIANI.
Pauza a dus alte cateva zeci de persoane, desi in timpul spectacolului din deschidere, lumea in continuare intra cautandu-si bajbait locurile prin intunericul din Sala Palatului, scaunele erau ocupate acum aproape in intregime, iar unii oameni stateau deja pe scari sau inghesuiti la capat de culoare. Concertul JOE SATRIANI de la Bucuresti avea sa se bucure de o sala plina si mi-ar fi placut ceva mai entuziasta, dar o sa revin asupra acestui lucru catre final.
Un intro la tobe secondat de un joc de lumini a dat startul concertului: „Cool #9”, „Devil''''s Slide” si „Flying in a Blue Dream” – cu ceva proiectii „oceanice”, au trecut ca prin vis. „Thank you! We’ve finally made it!” exclama Satriani, subliniind ca au trecut multi ani pana au reusit sa ajunga aici, multumindu-ne pentru invitatie. A adaugat ca vor interpreta compozitii mai vechi, de prin anii ’80-’90, dar si piese mai noi, urmatoarea fiind chiar cea care da titlul noului album, lansat anul acesta si promovat in cadrul turneului, si anume „Unstoppable Momentum”.
Am spus un public mai entuziast pentru ca mi-ar fi placut sa aud ceva mai multe aplauze, chiar si in timpul unui solo sau - de ce nu - a unui duel intre Satriani si Beller. Spun asta deoarece in timpul concertului au fost momente care m-au uimit pur si simplu, cum a fost cazul piesei „The Weight of the World”, una din favoritele mele. Poate fiecare isi manifesta admiratia undeva in interior, vrajiti parca de cele ce se petreceau pe scena, dand cand si cand curs invitatiei lui Satriani sau Bryan Beller de a aplauda. Cel putin asta a fost situatia in sectorul unde am stat.
Ni i-a prezentat pe cei care ii sunt alaturi in turneu, Maro Minnemann (tobe), Bryan Beller (bas) si Mike Kenealley – „the crazy man” cum l-a descris Satriani – la chitara si clape sau omul bun la toate, daca este sa il parafrazez pe Satriani.
„The Crush of Love” ceva mai ritmata, la finalul careia a exclamat „Everything feels so good tonight, playing the new stuff, playing the old stuff. It’s so great!”, prezentand apoi urmatoarea piesa ca fiind ceva mai psihedelica, „Shine On American Dreamer”. Din nou totul ia un ritm alert cu „Jumpin'''' In”, „Jumpin'''' Out”, iar primele acorduri ale piesei „Always with Me, Always with You” starnesc aplauze bine meritate, ce au continuat cu „Surfing with the Alien”. Nu, JOE SATRIANI nu este un extraterestru, insa indemanarea si pasiunea cu care canta merg dincolo de …
Pentru bis, sala a fost in sfarsit in picioare si imi imaginez unul, doi, poate chiar mai multi, inraiti ai chitarei incercand un mic „air guitar” pe una din piese: „Crowd Chant”, „Summer Song”, „Rubina”. Chiar daca setlist-ul concertului a fost destul de generos, sunt sigura ca atmosfera creata de Joe Satriani pe final, i-a lasat pe cei din public parca asteptand. Cam asa ar fi trebuit sa inceapa: cine stie unde s-ar fi ajuns.
A fost o seara perfecta pentru iubitorii de Rock instrumental, pentru pasionatii de chitara, dar si pentru instrumentisti profesionisti. Tinand cont de multimea prezenta la Sala Palatului cu ocazia acestui concert, as spune ca organizatorii s-au descurcat de minune.
Setlist JOE SATRIANI
Cool #9
Devil's Slide
Flying in a Blue Dream
Unstoppable Momentum
The Weight of the World
Ice 9
The Crush of Love
A Door into Summer
Lies and Truths
Satch Boogie
Shine On American Dreamer
Three Sheets to the Wind
Jumpin' In
Jumpin' Out
A Celebration
Always with Me, Always with You
Surfing with the Alien
ENCORE:
Crowd Chant
Summer Song
Rubina
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
