Optiunea lui Halford si orientarile muzicii rock

Muzica rock s-a dorit a fi intotdeauna un mijloc de lupta impotriva prejudecatilor si cliseelor. Oare nu e pe cale sa procedeze precum comunismul care isi propunea sa elimine aristocratia si a sfarsit prin a-si constitui propria burghezie proletara?

Adica, bun, rockul ( si punkul, sa luam aminte !) a eliminat multe standarde sociale depasite si anchilozate, a apropiat oamenii, a deschis tinerilor o noua perspectiva, a creat o atmosfera boema ambietata cu diferite substante si stropita din belsug cu alcool, a deschis noi porti de eliberare prin sex. Sex ? Da, dar depinde ce sex..

Miscarea pentru eliberarea prejudecatilor a inceput sa se clasicizeze si sa-si formeze propriile

fractiuni radicale care au generat inevitabil prejudecati. Cele mai frecvente fiind, dupa cum bine se stie, discriminarea rasiala si intoleranta fata de homosexuali. Izvorata din muzica blues a muzicienilor de culoare si avand drept scop construirea unui mesaj pentru cei multi si neintelesi de societate, muzica rock, mai ales odata cu dezvoltarea genurilor sale extreme, brutale si violente a dobandit in unele din modurile sale de manifestare un caracter elitist bazat pe eliminare, restrictionare, separare si pe extensia in plan muzical a unor idei si concepte filosofice si culturale despre inegalitate, superioritate si antidiversitate.

Atunci cand Robert Halford vorbeste despre faptul ca i-a fost greu sa-si recunoasca preferintele intime trebuie sa intelegem ca se exprima civilizat, de fapt i-a fost groaznic, ingrozitor de greu sa se afle in mijlocul unei contradictii atat de mari. Adica, pe de o parte simbolul Judas Priest, o grupare plina de energie , cu o imagine dura, care a format generatii de pristani, oameni destul de radicali si hotarati, metal, piele, lanturi, sonoritati agresive, intr-un cuvant FORTA. Pe de alta parte homosexualitate, adica, asa cum percep foarte multi, ambiguitate, labilitate, imoralitate, o boala de neacceptat si intolerabila, intr-un cuvant SLABICIUNE.

A fost nevoie de un nume atat de mare implicat in aceasta chestiune delicata pentru a primi cu totii cei care observam si sustinem aceasta miscare cateva lectii si pentru a medita la cateva probleme :

1. Lumea spectacolului ofera imagini si simboluri dar mesagerii lor nu neaparat se identifica cu mesajul pe care il transmit. Exista o delimitare si o diferenta intre structura individului si intentiile sale artistice si culturale.

2. Orice miscare sociala, fie ea si de natura spirituala sau artistica e necesar sa-si revizuiasca periodic evolutia si desfasurarea ideilor si conceptelor precum si transformarea modurilor de manifestare. Asta pentru ca, asa cum e si cazul unor componente inglobate in muzica rock si metal, se pleaca de la o conceptie si pe parcurs apar modificari.

3. Marii artisti ne lanseaza de multe ori provocari dificile, ne indeamna sa vedem lucrurile intr-o maniera care ne tulbura, ne contrariaza si ne indeamna sa reflectam, sa acceptam sau sa ne radicalizam refuzul, sa incercam sa evoluam impreuna cu viata si societatea in care traim.