Cronica Judas Priest - Nostradamus

Dupa trei ani, asteptarea fanilor Judas Priest a luat sfarsit, britanicii lansand in sfarsit pe 16 iunie albumul despre care au vorbit atat de mult si cu atat entuziasm in interviuri, Nostradamus, primul album concept Priest.

Putini se asteptau probabil ca acest album sa semene cu materiale mai vechi Judas Priest, dar, cu toate acestea, schimbarea de pe Nostradamus a intrecut asteptarile, elementele simfonice, interludiile, pasajele atmosferice predominante fiind ceva destul de neobisnuit atat pentru Judas Priest, cat si pentru heavy metal in general. Destul de previzibil, chiar si de catre componentii trupei britanice, fanii heavy metalului pur, in special al albumului Painkiller, au fost
dezamagiti de aceasta incercare de inovare a celor de la Judas Priest, directia pe care se
regaseste acest album parandu-li-se una neverosimila, ce ar fi fost mai bine sa fie evitata. Pentru acestia, probabil ca Nostradamus va ramane mult timp un album pe care il vor trece cu vederea atunci cand vine vorba despre discografia Judas Priest.



Privit insa dintr-un punct ceva mai cuprinzator de vedere, Nostradamus este o incercare
indrazneata a celor de la Judas Priest, un material foarte complex, chiar putand fi considerat o
incercare de opera rock destul de reusita, in orice caz un proiect coerent in care Judas Priest
au inglobat toata experienta adunata in anii de activitate ai formatiei. Conceptul ales este de
asemenea unul riscant, si cu toate ca nu sunt prima formatie care se intereseaza de viata si
povestea profetului francez, Judas Priest o fac intr-un mod foarte personal, pe alocuri simplist, pe alocuri emotionant.

Nostradamus este un album de pe care poti cu greu desprinde o piesa pentru a o recomada sa fie ascultata de sine statator. Dupa un instrumental Dawn of Creation, Prophecy deschide propriu-zis povestea lui Nostradamus, fiind chiar un fel de prezentare a acestuia, o piesa cu care Judas Priest au inceput deja sa deschida concertele din actualul turneu, o piesa care ne prezinta un Rob Halford la fel de impresionant ca si pe vremea albumelor "clasice" Judas Priest.



Awakening este un interludiu ce precede Revelations, un punct cheie in povestea lui Nostradamus, o piesa epica, printre cele mai extinse de pe acest album. Melodicitatea domina, ca de altfel in multe alte piese de pe album, fragmentele centrate pe vocea solistului alternand cu pasaje orchestrale si refren pe fundalul caruia pot fi auzite discret vocile unui cor. Heavy metalul nu lipseste din peisaj, cu toate acestea, chitarile fiind completate doar de partile atmosferice, in niciun caz inlocuite.

Un nou interludiu urmeaza, un pasaj dramatic, The Four Horsemen, calaratii Apocalypsei, ce vestesc sfarsitul dramatic al intregii naratiuni. Vocea lui Halford impresioneaza, transmite
emotii, si trece printr-o gama foarte larga de stari, de la tristete la optimism, de la disperare
la profetii pline de furie. Solistul pare ca intra cu adevarat in pielea personajului si ii
traieste toate aceste stari, o punere in scena live fiind probabil extrem de interesanta.



War aduce un refren catchy, nefiind singura piesa cu acest atribut, fiind insa aleasa pentru a-i
fi filmat un videoclip, acesta insa, dupa parerea mea, se indeparteaza cumva de atmosfera
albumului. Chiar si partile simfonice sunt catchy, dramatice, prevestitoare de noi surprize. Cu
Sands Of Time apar pasajele foarte soft, nemetalice, atmosferice, care nu vor fi prea mult pe
placul celor pentru care Judas Priest insemna rapiditate si energie. Piesa insa are rostul sau,
crescand in dramatism pe masura ce se apropie de sfarsit, trecand aproape pe neasteptate intr-un fragment care se numara printre cele mai expresive de pe Nostradamus, Pestilence and Plague.

Piesa este una dintre esentiale pentru a intelege conceptul albumului, ciuma fiind cauza mortii
familiei profetului, o boala considerata in acele timpuri o pedeapsa a divinitatii pentru
pacatele omenesti. Refrenul Pestilence and Plague este in italiana, una dintre limbile ce se
regasesc in opera lui Nostradamus, care a incifrat mai multe dialecte pentru a proteja secretul
scrierilor sale de fanaticii religiosi. Refrenul are poate si datorita acestui limbi, ce intervine neasteptat, o rezonanta aparte, dar in mod sigur si datorita simplitatii si expresivitatii intelesurilor versurilor:
Nella tentazione/Cercando la gloria/Il prezzo da pagare/E'la caduta dell'uomo.



Death este o adevarata surpriza, un pasaj in care heavy metalul se imbina parca cu atmosfera
apasatoare a doom metalului, pe fundalul caruia vocea lui Halford se ridica cu adevarat
profetica, vorbind despre moarte si conditia umana. Piesa are si cateva solo-uri de chitara, care iti transfera atentia de la povestea in sine si iti reamintesc ca, in definitiv, asculti un album
heavy metal.

Ritmul devine mai lent odata cu Peace, o piesa de-a lungul careia profetul intruchipat de vocea lui Halford mediteaza din nou la conditia umana si la trecerea ireversibila a timpului.
Alternanta intre pasaje lente si rapide, pline de furie, chiar daca nu intotdeauna regasita in
instrumentatia albumului, ii da acestuia specificul unei opere rock, o incercare cum am mai spus, indrazneata, care cu siguranta va fi si pusa in scena in viitor de componentii trupei. Chitarile lui Glenn Tipton si K.K.Downing se fac din nou din plin auzite pe Conquest.

Acesteia ii urmeaza poate cea mai sentimentala melodie de pe Nostradamus, Lost Love, in care vocea tanguitoare a lui Halford, aducandu-l in scena pe profetul indurerat de pierderea celor dragi, emotioneaza ascultatorul prin simplitatea versurilor. Refrenul Lost Love fericeste
nostalgicii cu o usoara asemanare cu Before The Dawn.



Elementele orchestrale si atmosferice dispar din peisaj, Judas Priest revenind cu o instrumentatie mai familiara pentru cei care se asteptau la un album clasic, odata cu Persecution, una dintre compozitiile rapide, in forta de pe acest album. Rapiditatea si riff-urile mai dure se potrivesc perfect vocii lui Halford, amintind, la un alt nivel totusi, de piese ce mai au nevoie de introducere precum Night Crawler, Electric Eye sau Eat Me Alive. Sfarsitul ii aminteste insa ascultatorului ca Nostradamus este un album concept, in care subiectul este prezentat intr-o maniera complexa, variata.

Al doilea CD incepe ca si primul, printr-un pasaj instrumental, Solitude, urmat de una dintre
cele mai expresive compozitii, Exiled, o piesa cu schimbari de ritm, de feeling, in care vocea
este fenomenala inca o data. Versuri simple, dar in acelasi timp care ii ating fara-ndoiala o
coarda sensibila ascultatorului, precum I'm searching for something/Thats lost in my heart/God knows I'm a sinner/I'm falling apart sau If this is my destiny/I've got to believe/The passion inside me/Has left me to bleed au toate sansele de a deveni peste un timp clasice Judas Priest.

Un refren catchy si simplist intrucatva aduce si piesa Alone, ce poate depasi conceptul albumului Nostradamus, fiind mai degraba un manifest artistic al metalului in sine. Un interludiu, Shadows in the Flame, desparte Alone de Visions, care prevesteste apropierea de sfarsitul povestii, tonul devenind din ce in ce mai tragic iar atmosfera mai intensa. Un element ce merita remarcat este modul in care Judas Priest fac trecerea de la o piesa la alta, totul parca este legat, de multe ori fiind greu sa iti dai seama unde anume se sfarseste una si incepe o alta, acesta fiind de altfel si specificul unui album concept, pe care Priest par sa si-l fi insusit pe deplin. New Beginning si Calm Before The Storm preced piesa self-titled, care ii recompenseaza spre sfarsit pe cei care au avut rabdare sa parcurga 21 de melodii pentru a auzi vechiul Judas Priest".



Nostradamus este o piesa cu mult nerv, o compozitie care poate fi considerata definitorie pentru conceptul pe care il sustine acest album, dar nu si pentru partea muzicala a acestuia. Refenul chiar aminteste mai mult sau mai putin de piesele de pe Painkiller, in special vocea lui Rob Halford. Rapiditatea si agresivitatea sunt balansate de parti melodice, de pasaje instrumentale, este drept nu atat de preganante ca pe restul albumului.

Nostradamus se incheie cu Future of Mankind, din nou o compozitie dramatica, care face un rezumat al intregului material, adunand toata emotia si tonurile pe care le imprumuta Halford pentru a prezenta povestea tragica a profetului, intr-o lume care, asa cum spun cei de la Judas Priest, este plina de lumini si umbre, sange si tunete. Future of Mankind si intreaga poveste a lui Nostradamus se incheie cu un fragment dramatic si intens in limba franceza, care nu putea parca sa lipseasca de pe un astfel de album. La sfarsitul celor o suta si ceva de minute cat are
Nostradamus, ascultatorul ramane cu impresia unei calatorii prin vremuri intunecate si tragice, o poveste variata atat tematic cat si muzical, cu multe schimbari de stari sufletesti, o calatorie pe care, din fericire, o poti repeta de cate ori doresti...

O galerie foto a concertului Judas Priest si Primal Fear de pe 11 iulie de la Romexpo din cadrul B'ESTFEST Aftershock, Poate fi vazuta pe METALHEAD.ro aici:

Galerie Foto Judas Priest si Primal Fear la BESTFEST Aftershock

Cronica de concert poate fi citita aici: Aftershock cu Judas Priest

JUDAS PRIEST

www.judaspriest.com
www.myspace.com/judaspriest

Cristina

Nota: 9.5/10

Tracklist:

Disc 1

1.Dawn of Creation
2.Prophecy
3.Awakening
4.Revelations
5.The Four Horsemen
6.War
7.Sands of Time
8.Pestilence and Plague
9.Death
10.Peace
11.Conquest
12.Lost Love
13.Persecution

Disc 2

1.Solitude
2.Exiled
3.Alone
4.Shadows in the Flame
5.Visions
6.Hope
7.New Beginnings
8.Calm Before the Storm
9.Nostradamus
10.Future of Mankind