B'ESTFEST 2012 Accente Metal Intr-un Festival Colorat

Multa culoare si energie pentru a sasea editie de B’ESTFEST – departe de asfaltul incins din Bucuresti (undeva in camp cu multa iarba si floarea-soarelui) Summer Camp-ul din Tunari a strans mii de oameni hotarati sa se distreze pana noaptea tarziu. Sapte scene si zeci concerte – trei zile de muzica de nenumarate genuri – cate ceva pentru gustul fiecaruia.

Cei care au avut posibilitatea de a fi prezenti inca de la deschiderea portilor B’ESTFEST Park-ului, fie din dorinta de a evita aglomeratia orelor tarzii, fie din speranta de a participa la cat mai multa distractie, au putut explora Summer Camp-ul in voie : multicolor, cu spatii de creatie, de chill-out sau de „incercat” adrenalina cu sporturi extreme, totul pe ritmuri ce veneau din toate directiile.

ZIUA I

Kreator • MOONSPELL
Negura Bunget • L.O.S.T. • Turbo • Backstage Hero


Primele ore ale zilei I a festivalului B’ESTFEST 2012 s-au scurs intr-un ritm extrem de lent, topite parca de temperaturile ridicate – spatiul Summer Camp-ului emanand un spirit de vacanta si de relaxare ce contrasta cu cele se pregateau pe scenele (mari si mici) amenajate : concertele din deschidere au avut parte de un public mai degraba curios, decat „avizat” – desi pana si termenul de „public” mi se pare un pic prea generos.

Dupa ce am admirat imprejurimile, am pornit catre scena Jagermeister dedicata Rockului si Metal-ului. Nu stiu cati ne adunaseram cand membrii BACKSTAGE HERO au terminat probele si au aparut pe scena, insa ei pareau destul de mandri sa deschida episodul „Rock” al festivalului. Cu o voce mai degraba adolescentina si niste ritmuri curioase, imbinand Punk Rock-ul cu multe alte stiluri ce le permit baietilor de la Backstage Hero sa se exprime artistic, piesele lor s-au potrivit atmosferei de festival : diversificate si „colorate”. Dintre ele mi-a atras atentia „Runaway” cu cateva pasaje foarte bune; acesteia i s-au adaugat si „O lume sub tine”, „Maska”, „Mereu la fel”, „Vara trecuta”, incheind cu „St. Jimmy”, cover al celor de la Green Day, ce mi-a completat imaginea unui concert „in garaj” pe care am avut-o imediat ce au inceput sa interpreteze.

Si pentru ca scenele erau destule, ne-am spus ca in timpul pregatirilor de dinainte de concerte sa vedem ce se intampla si prin alte parti, fara a ne ghida neaparat dupa vreun nume sau gen, asa ca am poposit la Romanian Future Heroes unde membrii POPA SAPKA s-au hotarat sa incinga atmosfera din cort. Inarmati cu acordeon si trompeta, cu un public ceva mai numeros decat la concertul precedent, ce dansa pe ritmuri pop, punk, reggae, folk, s.a.m.d., formand la un moment dat o mini-hora „rockareasca”. Nu i-am mai auzit, insa imi era imposibil sa nu ma gandesc la Zdob si Zdub si nu neaparat la muzica, ci mai ales la atitudinea celor de pe scena.

TURBO – o trupa de Psychedelic-Progressive din Ungaria – au fost urmatorii pe scena Jager, avand de infruntat aceeasi „problema” – publicul deloc numeros. Solistul Balazs Tanka nu a parut foarte afectat, comunicand cu cei prezenti aproape inaintea fiecarei piese. Mi s-au parut ca ne teleporteaza undeva in anii ’60, avand infatisarea unor hippioti, mai putin tobarul, despre care Tanka ne-a spus ca poarta un costum de inot pentru a mai arde niste calorii. Piesele lor mi-au placut neasteptat de mult, iar ei mi s-au parut degajati. Setlist-ul lor a inclus : „Shine On”, „Liquid Silver”, „Indecision”, „Crystal Valley”, „Heavyweight Promises” si „Liberator”. Se intrevad influente si stiluri in muzica celor de la TURBO, imbinate cu profesionalism pentru a obtine un sound care sa ii defineasca.

Odata cu L.O.S.T. au inceput sa se suprapuna concertele „mai importante” si diverse ca stiluri, iar publicul a devenit din ce in ce mai numeros si mi-am dat seama ca imi va fi imposibil sa particip la toate concertele la care as fi vrut, asa ca am ales „sa gravitez” in jurul scenei Jagermeister - locul actiunilor „metalice” - si sa ii revad pe cei de la L.O.S.T.

Nu cred ca as avea vreodata impresia de „deja vu” in ceea ce priveste concertele lor – desi e doar a treia sau a patra oara cand ii vad, pentru altii poate si mai mult – te astepti ca intre piese sa auzi povestile si glumele lui BB sau Vlad starnind rasete prin public. Dupa „Ziua ce vine”, „Why?” si „Closure” au spus una destul de serioasa, as zice eu, care s-a incheiat cu un „… asa ca puneti mana si cititi o carte”, o pledoarie binevenita din partea basistului pentru lectura. „O viata” a fost dedicata politicienilor, pe care i-au alintat cu apelative ingenioase. „Remains of Pain” si „Becoming a Lie” au incheiat show-ul celor de la L.O.S.T., facand loc pe scena pentru Negura Bunget.

Probabil ca acesta a fost primul concert NEGURA BUNGET din Romania, in noua formula, avandu-l pe Chakravartin (Stefan Zaharescu) la voce, cu siguranta insa primul la care asist eu. Spectacolul lor a fost impresionant, atipic chiar, in virtutea peisajului „vesel-colorat” si a concertelor care se desfasurau pe celelalte scene, dar mai ales a atitudinii si a modului de a interpreta al membrilor trupei. Au facut nota discordanta – sumbru, intunecat, strigate disperate si ritmuri pagane, cu solistul miscandu-se parca posedat in timpul pasajelor instrumentale. „Poarta de dincolo”, „Pamint” si „Tesarul de lumini” s-au numarat printre piesele din concert, si ma gandesc ca indiferent cate schimbari au avut loc in formatie, lumea vine sa ii vada, asteptand cu nerabdare sa interpreteze una sau alta din piesele lor favorite.

Pentru a cincea oara in Romania, deja familiarizati cu publicul de pe la noi, Moonspell sunt in plin turneu de promovare a noului dublu material discografic „ALPHA NOIR / OMEGA WHITE”, prima parte a concertului incluzandu-i compozitiile, cu care fanii erau deja familiarizati. Intregul spectacol a cuprins din teatralitatea intunecata a noului album – Fernando Ribeiro a aparut purtand o masca, care s-ar fi vrut a fi de fier, direct in acordurile piesei „Axis Mundi”.

Dupa alte doua piese noi, „Alpha Noir” si „Love is Blasphemy”, „Opium” i-a innebunit de-a dreptul pe fani – am simtit ca ma fac pur si simplu una cu gardul, iar un fan portughez aflat in spatele meu canta ca si cum a doua zi ar fi fost sfarsitul lumii. A urmat un amestec de nou cu deja clasicele piese Moonspell, in timp ce „New Tears Eve”, compozitie de pe „OMEGA WHITE” a fost dedicata „in the loving memory of Peter Steele from Type O Negative”.

Urmatoarelor doua piese „Vampiria” si „En Nome do Medo” a simtit nevoia sa le dea o rezonanta aparte, prima pentru a face o legatura cu legendele autohtone si noi „fii lui Dracula”, a doua pentru a stabili o legatura cu originile celor doua limbi, pe care le-a considerat destul de asemanatoare. Nu stiu acum pana unde mergea comparatia lui Fernando, insa piesa in limba portugheza a sunat seducator.

A tinut sa ne reaminteasca faptul ca se afla pentru a cincea oara in Romania si ca doar aici au parte de cea mai buna reactie cand vine vorba de „Alma Mater”. Am rasuflat usurata, portughezul din spate putea in sfarsit sa se linisteasca – cred ca a strigat titlul piesei de fiecare data cand pe scena era un moment de respiro. Au incheiat desigur cu „Full Moon Madness” – pe un clar de luna superb, chiar daca nu chiar plina, intr-o seara de vara ce nu-si pierduse inca toropeala din zi. Oricum vad nebunia lunii pline a portughezilor mai mult metaforica, insa coincidentele sunt intotdeauna deliciul publicului. Ne-ar fi placut sa fi avut parte de mai multe piese din partea lor, insa putem oricand spera la un al saselea concert; nu cred ca e nimeni care sa se fi plictisit de ei, judecand dupa reactiile publicului.

Setlist MOONSPELL :

Axis Mundi
Alpha Noir
Love is Blasphemy
Opium
Awake!
Wolfshade (A Werewolf Masquerade)
Lickanthrope
Versus
Nocturna
New Tears Eve
Em Nome Do Medo
Vampiria
Alma Mater
Full Moon Madness

Dupa concertul Moonspell a existat o pauza strategica, as spune eu, pana la urmatorul concert de pe scena dedicata Metal-ului, pentru ca, pe Ciuc Stage, GARBAGE incanta publicul extrem de numeros cu hituri ale anilor ’90, asa ca m-am dus sa o vad mai indeaproape pe una dintre solistele care m-au fascinat in adolescenta – de la tinuta sexy, la voce si privirea-i sfidatoare, Shirley Manson te (re)cucereste cu siguranta din momentul in care paseste pe scena.
Am ajuns la finalul „Metal Heart”, constienta ca am pierdut „I Think I''m Paranoid”, dar zambind necontrolat odata ce am recunoscut primele acorduri ale piesei „q***r”, urmarind miscarile solistei ce „unduiau” vizual fiecare riff al basului. „Stupid Girl”, „Why Do You Love Me” si „Cherry Lips (Go Baby Go!)”, hit-uri ce le-au definit cariera, au fost cantate de miile de fani ce s-au strans in fata scenei.

Se pare ca s-au simtit foarte bine, impartasind publicului experienta de a canta pentru prima data pe o scena din Romania. O energie molipsitoare si un farmec aparte – Shirley parea hotarata sa starneasca reactii efervescente si cu piesele mai noi, precum „Control” sau „Blood for Poppies”. Povestea mea cu Garbage s-a oprit aici, eu indreptandu-ma catre scena unde Kreator avea sa apara din clipa in clipa. Sunt sigura ca finalul concertului a fost extraordinar, mi-ar fi placut sa aud si alte povesti spuse de fascinanta Shirley, deoarece mi s-a parut cuceritor de deschisa in fata publicului roman.

Setlist GARBAGE :

Automatic Systematic Habit
I Think I''m Paranoid
Shut Your Mouth
Metal Heart
q***r
Stupid Girl
Why Do You Love Me
Control
Cherry Lips (Go Baby Go!)
Blood for Poppies
Special
#1 Crush
Battle In Me
Big Bright World
Push It
Vow
ENCORE:
Supervixen
Only Happy When It Rains

Furie. O ura violenta. Thrash ce ti le inspira pe amandoua pana in adancul sufletului cu riff-uri halucinante carora simti ca nu le poti face fata. KREATOR si-au strans „dornicii” de actiune in fata scenei – unii dintre ei simtindu-se probabil in sfarsit indreptatiti, in elementul lor. Restul au ales marginea, unde sa stea linistiti pe iarba, mai mult sau mai putin impresionati de invitatiile incisive ale solistului la moshpit, wall of death si altele asemenea, cu un hotarat „I. Want. To. Feel. You!!”.

Ne-am dat seama ca nu am respirat timp de trei piese „Violent Revolution”, „Hordes of Chaos (A Necrologue for the Elite)” si „Phobia”, membrii KREATOR alegand probabil varianta „asalt” pentru debutul concertului. „People from Bucharest, how are you doing tonight? Kreator has returned! It feels great to be back here in Bucharest. It’s a very special place for us!”

Ne-au mentionat noul album, lansat anul acesta, interpretand pe langa piesa ce-i da titlu, „Phantom Antichrist” si „From Flood Into Fire”. Miland ''Mille'' Petrozza si-a exprimat surpriza de a se afla in cadrul aceluiasi festival, de a canta chiar in aceeasi seara cu cei de la GARBAGE, subliniind insa „… but this is the Metal stage!”.

Mi-a placut nespus profesionalismul nemtilor, sunetul clar, dar mai ales interpretarea piesei „Voices of the Dead”, cu riff-uri curios de melodice. Nu pot sa nu mentionez reactiile celor care, facand abstractie de ora inaintata sau de oboseala, aveau de gand sa profite la maxim ca se afla aici - „I want to see you f***ing up this place for once and for all!”. Nu stiu daca era ceva de „distrus” in Summer Camp, iarba fiind destul de ingaduitoare cu razvratitii moshpit-ului.

Setlist KREATOR :

Violent Revolution
Hordes of Chaos (A Necrologue for the Elite)
Phobia
Phantom Antichrist
Extreme Aggression
People of the Lie
From Flood Into Fire
Terrible Certainty
Enemy of God
Voices of the Dead
Coma of Souls
Endless Pain
Pleasure to Kill
Betrayer
Flag of Hate
Tormentor

ZIUA A II-A

Pentru cei care au inceput ziua „devreme”, Summer Camp-ul ne-a intampinat cu vant si praf, nori suparati si cativa stropi de ploaie, insuficient insa pentru a speria publicul festivalului, care se aduna, ce-i drept, incet-incet. Am profitat de ocazie pentru a „vizita” spatiile acoperite, precum zona Arts&Crafts unde erau numeroase expozitii de fotografie si pictura si unde am rezistat cu greu invitatiei unui test de creativitate. Cu mici intarzieri, am fost martorii primelor concerte pe scena „Metal”.

OBITUARY • LAST HOPE • LUCKY FUNERAL
Vita de Vie • Goodbye to Gravity • Bucovina

Moment Folk Metal in debutul celei de a doua zi – BUCOVINA au adus o farama din universul lor pe scena B’EstFest, cu „Strasnic neamul meu”, adaugand la finalul primei piese ca a trecut mult timp de la ultimul concert la Bucuresti, dar ca vor reveni undeva in toamna cand lanseaza un nou album.

„Luna peste varfuri” poetic, metalic-melancolic, ma uit in jurul meu si observ ca putinul public prezent este cu totul absorbit de ritmurile si versurile lor – „Va mai strangeti si voi? Putini dar buni, pentru ca in inimile voastre este „Duh”!” si pentru ca le sta in obicei sa cante despre frumusetile Bucovinei, ne-au pregatit si „un cantec frumos, dar trist”. Pe discul nou va figura, ne anunta Florin "Crivat", o piesa lansata acum multi ani „Sub Piatra Doamnei”. Au incheiat cu „Metsecanis” o piesa complexa, teatrala si nu poti sa nu fii curios cum va suna viitorul material Bucovina.

Unul dintre concertele pe care le asteptam, din randul trupelor romanesti este al celor de la GOODBYE TO GRAVITY. Nu eram multi adunati in fata scenei, ceea ce e pacat pentru ca trupa suna foarte bine live. „Circle pit asa, doi cate doi!” ne indeamna solistul si mai ca merge, mai ca nu merge, au fost si cativa care s-au incumetat.
Am ascultat cateva din piesele favorite, printre care „The Cage” cu riff-uri catchy, agresive, si „Vanishing Point”, undeva catre final. Cert e ca bucurestenii n-au avut stare, acoperind fiecare colt al scenei. Cele cateva probleme cu sonorizarea nu m-au impiedicat insa sa ma bucur de un concert Goodbye To Gravity foarte bune.

Setlist GOODBYE TO GRAVITY :

The Cage
Unusual Suspects
Horizons
Back To Life
Through It All
Vanishing Point
Between The Tides

Curiozitatea m-a impins catre scena mare, unde VITA DE VIE au pregatit pentru B’ESTFEST un spectacol altfel, vrand sa vad cum „baga sunetul mai tare” intr-o varianta diferita de cea cunoscuta. „Iamma”, „Imi pasa”, „Vinolamine”, „Liber”, „Visare”, „Lasat pustiu”, „Varza”, „Basul si cu toba mare”, „Praf de stele” au fost reorchestrate acustic, cu tenta jazzy sau chiar folk. Pe unele le-au schimbat pentru a suna bine in noul aranjament, recunoscandu-le abia dupa ce Despot incepea sa cante versurile arhicunoscute.

In jurul meu publicul asculta fascinat, stand linistit pe iarba. E foarte greu sa iti imaginezi un concert Vita de Vie unde nu poti sa sari si sa strigi cat te tin plamanii si, ce e si mai greu de imaginat, este Despot stand „cuminte” pe scaun, cu chitara si fara atitudini „razvratite”. Am remarcat instrumentele deosebite introduse pe scena pentru a da un plus de farmec si expresivitate interpretarii. Bis-ul ne-a lasat cu zambetul pe buze – am avut parte de „Sunetul mai tare” in varianta ce aduce a folclorica.

LUCKY FUNERAL pentru mine au fost 90% atitudine si restul muzica. Sonorizarea a scartait inca de la inceput, insa asta a fost partea OK din spectacolul lor – totul pana cand solistul a decis ca este mult prea cald, a renuntat la tricou si ne-a aratat colectia lui de buuurti. Nu stiu daca face parte din farmecul aparte al grecilor, dar pe mine nu m-a impresionat.

Si pentru ca – din nou – nu eram foarte multi, Mike ne indeamna „Come closer! Come on, move your a**!” si poate pentru ca nu i-am inteles engleza dincolo de accentul lui elen, ne-a si aratat la ce face referire. E o premiera pentru mine, de cand merg la concerte si pana acum, si nu una foarte placuta. Nimic memorabil legat de muzica grecilor si mi se pare pacat sa ramai in amintirea cuiva din public doar prin incidentele din timpul concertului, insa se pare ca unora le-a placut show-ul grecilor.


Hardcore-ul suparat al celor de la LAST HOPE a fost bine primit de public – urmand aceeasi „reteta a stilului”, cu agresivitatea-i specifica, bulgarii au stiut sa faca spectacol. Am avut surpriza sa aflu ca nu ar fi la prima aparitie pe scena din Romania, dedicand la un moment dat piesa „The Light” lui Hefe, despre care au spus cateva cuvinte frumoase.


Momentul nebun al spectacolului a fost atunci cand cineva, presupun ca din staff-ul trupei, au aprins in mijlocul celor care erau in plin moshpit un fel de torta ce emana fum si o lumina rosiatica – o invitatie probabil de a dansa in jurul individului pe ritmurile muzicii ce veneau de pe scena. Am avut surpriza sa descopar apoi ca bulgarii canta de prin ’94-’95, ceea ce nu e rau – s-au pierdut elementele Punk din stilul lor de inceput, insa au evoluat si au devenit o trupa inchegata care da bine live.

Cei care si-au facut incalzirea cu Last Hope, nu banuiau forta concertului americanilor de la OBITUARY, promisa inca de la prima piesa „Redneck Stomp” cu un intro halucinant. „All the way from Tampa, Florida, this is Obituary!” ne spune John Tardy, a carui voce impresionanta incarca atmosfera de sentimente care mai de care mai sumbre si mai amenintatoare.

Destul de relaxati pe scena americanii, pornind de la atitudine si miscare scenica, pana la vestimentatie. Am avut parte si de un cover al piesei „Dethroned Emperor”, a celor de la Celtic Frost si cu un solo de tobe generos, surprinzator din punct de vedere tehnic, insa contrastand cu restul compozitiilor, presupun ca aici sta farmecul unor astfel de momente – elementul surpriza al indemanarii instrumentistilor.

Era usor sa te lasi purtat de imaginatie in racoarea noptii, imaginarul inspirat de piesele celor de la Obituary te putea duce in cele mai sinistre spatii, intalnind cele mai damnate creaturi, doar ascultand „Chopped in Half”. Recunosc ca-ti era si mai usor sa faci asta stand pe iarba si urmarind publicul in luminile de pe scena. Au incheiat cu „Evil Ways” si „Slowly We Rot” si-au mai poposit la final ca sa se fotografieze cu publicul.

Setlist OBITUARY :

Redneck Stomp
On The Floor
Internal Bleeding
List Of Dead
Blood To Give
Chopped In Half
Turned Inside Out
Dying
Threatening Skies
By The Light
Find The Arise
Dethroned Emperor (cover Celtic Frost)
The End Complete
Slow Death
-Drum Solo-
Til Death
Evil Ways
Slowly We Rot

ZIUA A III-A

In cea de a treia si ultima zi nu am mai fost la fel de norocosi – nici urma de nori sau de ploaie, cu un public insa mult mai numeros pe la orele de deschidere a portilor festivalului si mai activ. Daca in prima zi am urmarit intrecerea bikerilor din zona sporturilor extreme, duminica am stat pret de cateva clipe sa ii vad si pe cei care s-au incumetat la bungee jumping si surprinzator sau nu, am vazut destul de multe fete sarind. Ziua a treia se anunta insa promitatoare, Meshuggah urmau sa apara pe scena undeva dupa miezul noptii.

MESHUGGAH • TRISTANIA
Taine • Pipes & Pints • Monarchy • Regardless of Me

REGARDLESS OF ME, spre deosebire de restul zilelor, a fost trupa din deschidere de pe scena Jager care a strans cel mai mult public. Masculin. Trupa are in componenta o solista ce a aparut pe scena cu o costumatie bizar de sexy, cu miscari „ample” si o voce usor atipica. Chitaristul trupei italiene avea o chitara cu zece corzi. Impresionant. As mai adauga si faptul ca punea mult suflet in interpretare, inainte de a spune ca ritmurile mi s-au parut repetitive, simple. Am avut parte si de un cover Madonna – „Frozen” intr-o varianta dark cu mult riff si atitudine, nu ca asta ar fi lipsit originalului.

Dupa concertul energic al celor de la MONARCHY, a urmat un spectacol cel putin curios - PIPES & PINTS – ai jura ca sunt americani – cu solistul Syco Mike plin de tatuaje viu colorate si cu atitudinea nonsalanta a tuturor, razgandindu-te dupa primele acorduri si intrebandu-te daca nu cumva influentele celtice din Punk Rock-ul lor nu-i aduce de pe undeva de prin Irlanda/Scotia. Putin probabil, da cu virgula. Pipes & Pints sunt insa din Cehia – m-am linistit. Oarecum.

Chiar daca piesele au sunat in mare parte asemanator, iar titlurile unora erau usor puerile, daca e sa ma gandesc la „Fight the Fight” pentru care au avut si cateva cuvinte incisive impotriva discriminarii rasiale. Inca nu imi dau seama ce se vrea a fi aceasta combinatie, insa recunosc ca mi s-a parut inedita, iar live a sunat foarte bine.

Cea de a doua trupa romaneasca de pe scena Metal din a treia zi de B’ESTFEST, TAINE ne-au incantat cu spectacolul lor vizual – cred ca este prima data in tot festivalul cand cele doua ecrane din dreapta si din stanga scenei imi atrag atentia. A fost ciudat sa revad spectacolul dupa ce doar cu ceva timp in urma il urmaream in premiera, in intimitatea si bezna din Wings. Intr-un spatiu deschis, pe camp, undeva la apus, piesele si-au gasit locul totusi, una cate una.

Atmosfera a fost „intrerupta” doar de interventia lui Andy – pledand la randul lui pentru lectura urbana – a citit un poem care (daca imi inteleg bine scrisul) se intitula „Lumea nu se schimba”, incheind simplu cu indemnul „Cititi o carte!”. L-au avut si de aceasta data ca invitat pe Stefan Zaharescu pe scena. Au experimentat din nou cu vizualul intr-un spatiu care permite multe si te indeamna la visare.

Pana la concertul TRISTANIA am dat o fuga in „Fabrica” unde i-am prins pret de cateva momente pe constantenii de la WHITE WALLS interpretand doua compozitii noi, una ce nu poarta inca un titlu si o a doua care se intituleaza (daca-mi amintesc bine) „Another Sun”. Sprint apoi inapoi pana la Jager, Tristania au urcat pe scena.

Doua lucruri am observat inca de la primele piese Tristania : unu - toti membrii trupei sunt neaparat si vocali si doi - am sa sfarsesc cu dureri de cap din cauza disonantei vocilor. Mult prea multe sunete pe fundal – viori si alte asemenea probabil din dorinta de a nu pierde din elementul simfonic regasit in sound-ul materialelor de studio. Dar sunt live, sunt pe scena si ce aud nu-mi suna bine. Vocalul feminin nu ma impresioneaza si ma gasesc cam pe la a treia piesa deja plictisita, tragand cu urechea la distractia de pe la celelalte scene.

Nu neg faptul ca se incearca „Still awake after three days out here? How does the Romanian crown sound like after three days, right now!” Reactiile sunt pe masura, insa ma intreb daca eu aud altceva decat cei prezenti in fata scenei. Probabil. In orice caz, concertul mi s-a parut interminabil. Poate si pentru ca – de fapt – asteptam cu nerabdare urmatorul concert.

Nu poti sa nu speri ca trupa pe care ai asteptat-o intreg festivalul va fi asa cum ti-ai dorit, alaturi de alte sute de fani – impecabila. Experienta membrilor MESHUGGAH si-a spus insa cuvantul.

Jens Kidman ne-a indemnat sa resimtim fizic fiecare acord, fiecare schimbare de ritm, cu miscari ce urmau instrumentalul, solistul Meshuggah nu a tinut sa para in mod deosebit de prietenos fata de publicul roman, insa cand suna astfel, mi-e pur si simplu indiferent. Sonorizarea impecabila a jucat si ea un rol important aici.

Extrem. Mecanic. Brut/brutal. De-a dreptul nebun spectacolul celor de la Meshuggah, ajutati si de un public care, la un moment dat – si asta nu am sa o inteleg – a adus o cruce mare de lemn. Nu imi amintesc ce piesa anume era sau daca avea vreo relevanta pentru cele ce se petreceau pe scena, insa ea a facut parte din „recuzita” concertului lor. Imprevizibil comportamentul fanilor la un astfel de eveniment.

„Good morning ladies and genglemen! How are you guys doing? Tired? Such a lovely Monday morning, right? What could be better than to start with Heavy Metal? We’re not done yet. We’ll torment you for a while longer!” au fost cuvintele solistului pentru publicul care rabdase pana la acea ora. „Demiurge“, „Lethargina”, „Bleed” si alte asemenea au urmat una dupa alta in ceea ce avea sa fie final Metal pentru B’ESTFEST.

Un festival reusit, singurul aspect negativ al celor trei zile a fost cu siguranta transportul – presupun ca eram muuuult prea multi pentru ca autobuzele RATB sa faca fata „asaltului” in drumul spre casa de la eveniment. Cei mai fericiti au fost cei care au venit cu masinile proprii. Poate pana la viitoarea editie se va gasi o solutie mai placuta pentru public. Nimanui nu cred ca-i place sa faca pe carcotasul. In rest – am incercat sa ne bucuram de cat mai multe concerte ca sa avem ce povesti.

Poze cu publicul la BESTFEST Summer Camp 2012
Poze BESTFEST 2012 - Ziua III: Meshuggah, Tristania
Poze Bestfest 2012 - Ziua II - Obituary, Last Hope, Vita de Vie
Poze BESTFEST 2012 - Ziua I - Moonspell, Kreator, Garbage

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram