Concert Kwoon la Bucuresti: Sub Semnul Uverturii Post-Rock

de Ana-Maria Gavrila

Concert Kwoon la Bucuresti: Sub Semnul Uverturii Post-Rock


Cea de a doua editie din seria evenimentelor conceptuale organizate de DonisArt si Kogaionon – KRUNA 2 a avut ca tematica Post-Rock-ul : in clubul KULTURHAUS din Bucuresti, in seara de sambata, 22 octombrie 2011, cei de la Kwoon au recreat, pentru a doua oara, o parte din universul lor melancolic.

Francezii au pornit, de la inceputul lunii, intr-un turneu ce promoveaza noul EP lansat cu doar doua saptamani in urma (6-oct) si intitulat „The Guillotine Show”.

Eterna fascinatie a acestui gen, as spune eu, vine din faptul ca se vrea a fi unic, in ideea ca nu este neaparat tributar unei structuri sau unor „reguli” compozitionale precum alte genuri deja „clasicizate”. Arsenalul de instrumente este uneori neobisnuit sau inedit imbinat, iar multitudinea de emotii / stari si estetici pe care aceasta muzica o poate transpune poate fi uneori suprinzatoare. Desigur, sunt destule cazuri cand nu se profita din plin de aceasta „libertate de creatie”, astfel o buna parte din formatiile de Post-Rock l-au transformat din ceva original si insolit, intr-o muzica relativ „rasuflata”.

Exista insa formatii care, dincolo de a fi in mod particular inovatoare, te surprind placut prin abilitatea de a insufla exuberanta si prospetime unei formule ce a fost utilizata de nenumarate ori si de nenumarate alte trupe inainte, iar DonisArt si Kogaionon ni-i readuc pe KWOON tocmai pentru a ne reaminti acest lucru: printr-o estetica diferita si un aranjament ce imbina sofisticat pasajele atmosferice cu cele dinamice, francezii creeaza o atmosfera hipnotica, visatoare si totodata intima.


Acordurile unei „uverturi” zgomotoase ne-au atras brusc intr-o alta dimensiune, o altfel de lume, recompusa intre peretii Kulturhaus-ului – acesta a fost inceputul si indemnul la visare venit din partea francezilor. Nu i-am vazut live anul trecut, asa ca m-au surprins prin felul cum au ales sa interpreteze anumite pasaje care imi erau arhi-cunoscute.

Clipe minunate s-au scurs parca prea repede, fiecare lasandu-si decisiv amprenta – imi voi reaminti, tot ascultandu-le albumele, dinamismul piesei „Schizophrenic” din debutul concertului; rasunetul clopotelor ce invita parca la un vals morbid, catre o intreaga procesiune a „The Guillotine Show”, totul intr-o atmosfera mistica, cu o tonalitate usor gotica; melodicitatea piesei „Eternal Jellyfish Ballet” care pe alocuri se transforma in ceva straniu, ce-si avea propriul suflu si unde in toata nebunia reuseam sa disting linia melodica a chitarei, ceea ce imi confirma ca sonorizarea a fost una foarte buna.

Pentru mine „Emily was a Queen” a capatat un nou contur – cea de a doua piesa de pe noul EP inclusa in setlistul concertului este un exemlu de schimbare in ceea ce priveste compozitia si puterea de evocare pe care francezii o dau soundscape-ului si liniilor melodice : mi-am imaginat – nu stiu de ce anume – un univers paralel, in care acest „personaj” stapaneste furtuni si destine. O compozitie intr-adevar complexa si puternica, in care te pierzi cu usurinta.

„Blue Melody” live surprinde, incanta, hipnotizeaza: din multitudinea de posibilitati a genului, francezii au ales acel ceva – daca nu unic, cel putin imprevizibil – care inseala asteptarile si surprinde auzul de fiecare data : acolo unde te asteptai ca linia melodica ce se construieste treptat sa atinga un punct maxim, totul se trasforma intr-un pasaj atmosferic, semn ca „retetei” clasicului Post-Rock de alternanta atmosferic / dinamic i se da o noua dimensiune, imprimandu-i un stil propriu ce creeaza o experienta surprinzator de placuta.

Luminile difuze si „When the flowers were singing...” mi-au lasat senzatia unor clipe cu o nota usor personala, intima, pentru prima data in cadrul serii se de un sens adevarat prezentei keyboard-ului pe scena prin intro-ul interpretat de Yoann Lamouroux.

„Wark” a readus acel feeling straniu, cu un complet acompaniament la keyboard si un backing vocal ce adauga mister interpretarii lui Sandy Lavallart si chiar intregii atmosfere, poate si datorita accentului basistului pe care, din nou, il disting clar; desigur, minunata „I Lived on the Moon”, unde in spatele membrilor formatiei a fost proiectat binecunoscutul videoclip. Iar „Bird” ... „Bird” a fost o cu totul alta poveste, a fost de poveste.

Singurul lucru care mi-a lipsit in concertul celor de la Kwoon? Armoniile fragile si introspective ale violoncelului. Ce m-a incantat nespus la seara de sambata din Kulturhaus? Sa revad oamenii / prietenii evenimentelor DonisArt & Kogaionon, sa disting acea nuanta europeana din muzica al celor de la Kwoon, sa resimt atmosfera pieselor preferate interpretate live la doar cativa pasi de mine si, nu in ultimul rand, faptul ca le-am putut multumi personal pentru un spectacol minunat.

Urmeaza KRUNA 3 si ROME - imi spun totusi ca pot avea rabdare si ca decembrie e aproape!

Setlist

Ouverture
Schizophrenic
The Guillotine Show
Eternal Jellyfish Ballet
Emily was a Queen
Blue Melody
When the flowers were singing...
Great Escape
Wark
I Lived on the Moon
Bird




Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter


Concerte recomandate: