Kwoon in Kulturhaus: Puterea muzicii asupra oamenilor

de Chaos Lore

Kwoon in Kulturhaus: Puterea muzicii asupra oamenilor


Sambata, 22 octombrie, in clubul bucurestean Kulturhaus a avut loc cel de-al doilea eveniment organizat de DonisArt sub conceptul Kruna. Pe scena a urcat cvintetul post-rock francez Kwoon, aflat cu aceasta ocazie pentru a doua oara in Romania.

Cum nu fusesem la concertul de anul trecut pe care francezii l-au sustinut alaturi de cei de la Cecilia Eyes, concert care de altfel inaugura clubul Kulturhaus, am decis sa profit de aceasta noua ocazie de a-i vedea pe Kwoon live. In luarea deciziei m-au ajutat, ce-i drept, si celelalte evenimente DonisArt la care am luat parte in ultimii ani, care au fost fara exceptie deosebite si memorabile.

Paseam asadar in Kulturhaus pe la ora 8 fara ceva, dupa cateva minute de asteptat la intrare, fara a fi foarte familiarizat cu muzica trupei. Voiam sa-i las sa ma surprinda, intr-un fel sau altul, incercand sa nu-mi formez nici o asteptare. In difuzoarele clubului se auzea ceva de la Rome - de pe triplul material ce urmeaza a fi lansat in curand, am presupus, inrucat nu recunoasteam piesele - prefigurand urmatoarea editie Kruna ce va avea loc in decembrie. Si, putin dupa ora 8, au urcat pe scena si cei cinci francezi.

Intro-ul concertului, portiunea de inceput din “Eternal Jellyfish Ballet”, a fost folosit pe post de soundcheck neintentionat, iar atmosfera pe care reusise s-o creeze se cam risipise in linistea prelunga care i-a urmat, timp in care se faceau ultimele reglaje la sunet. Cei cinci si-au intrat insa repede in ritm si, ajutati si de carisma chitarist-vocalistului Sandy care ne multumea din cand in cand fie in romana, fie intr-o engleza cu un fermecator accent, au reusit vreme de mai bine de o ora si jumatate sa mentina in club o atmosfera familiara, visatoare, pe alocuri intunecata. De fapt nu atat intunecata cat usor angoasanta, invocand cumva o teama nedeslusita, precum in piesa “Schizophrenic” care m-a fermecat instantaneu.

Am constatat de-a lungul timpului ca orice trupa de post-rock care se respecta are cateva moduri specifice de a scoate sunete nemaiauzite, “abuzand” de instrumentele care-i stau la dispozitie. Sambata seara, Kwoon n-au facut exceptie. Am vazut corzile bass-ului batute furios cu un bat de toba sau efecte ce faceau chitara electrica sa sune a violoncel. Insa dincolo de aceste experimente sonore care creau cumva o “aroma” specifica, mi-a placut intensitatea de care dadea dovada formatia in unele momente. Si felul in care aceasta intensitate se mula atat de natural pe esenta melancolica a muzicii Kwoon. Parea greu de crezut ca Sandy cel cu vocea lina, reverberanta si usor bantuitoare (abia recapatata pentru concertul de la Bucuresti) era acelasi cu Sandy care se zbuciuma in cel mai brutal headbanging atunci cand intensitatea pasajelor interpretate de trupa scapa de sub control.

Transfigurarea prin care treceau membrii trupei, care deveneau de nerecunoscut de la un moment la altul, m-a convins atat de sinceritatea demersului lor artistic (daca mai era loc de vreo indoiala) cat si, inca o data, de puterea pe care o poate exercita muzica asupra oamenilor.

De la pasaje line si experimentale, atent studiate, la vartejuri de emotie si de sunet, Kwoon au purtat publicul din Kulturhaus prin foarte multe stari, adesea contradictorii. Totul a culminat spre sfarsit intr-o veritabila descatusare de energii – formatia parea mai degraba un uragan, iar noi, din public, ne simteam cum probabil se simt stancile de pe tarm atunci cand sunt batute de valurile nemiloase ale oceanului. Am mai avut putere cat sa aplaudam prelung, ovationandu-i pe cei care tocmai ne lasasera sa privim, fie si pentru putin timp, intr-o alta lume.

S-au interpretat piese din toata discografia formatiei, cu accent pe cel mai recent material, EP-ul “The Guillotine Show”. Nu a lipsit, desigur, nici “I Lived on the Moon”, probabil cea mai cunoscuta piesa a lor, impecabil sincronizata cu superbul videoclip animat care rula in fundal. Personal m-am bucurat ca publicul a fost mai numeros decat ma asteptam, semn ca in sfarsit consumatorul de muzica de la noi da semne ca se maturizeaza. Ne vedem la urmatorul.

Cosmin Ionescu



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter


Concerte recomandate: