Lacrimas Profundere - Burning: A Wish (cronica de album)

de Ottilia Mitrea

Lacrimas Profundere - Burning: A Wish (cronica de album)


Scriu aceste randuri cu putin inainte de concertul Lacrimas Profundere din cadrul ArtMania 2011.

Zece ani mai tarziu iata ca aterizeaza si o cronica a unuia dintre cele mai savuroase albume, cu care am trait o aventura launtrica intinsa pe cativa ani despre tot ce inseamna revolta, neputinta si resemnare a tuturor lucrurilor si situatiilor impregnate in timpurile acelea. Lacrimas Profundere vor ramane in continuare neclintiti in istoria metalului, prin prisma si acestui al patrulea album pe care au reusit sa-l desavarseasca.

Imi dau seama ca ascultand Burning: A Wish ma reduc la conditia cea mai umila a omului si ma simt mai muritor ca oricand.

Intregul album e agonia unei morti interioare premeditate, nu din dragoste, cat din suferinta pentru celalalt.
Melantroduction e preludiul, ce reuseste sa disece usor-usor parti din tine. “The past is everything” spune urmatoarea piesa, un trecut al durerii, care nu mai poate fi schimbat sub nicio forma si care are repercusiuni atat in prezent cat si in viitor. Adorer and Somebody te-arunca intr-un colt intunecos al camerei, lovindu-te cu o realitate care te pastreaza pur doar prin suferinta pricinuita persoanei iubite. De departe melodia preferata de pe intreg albumul.

Din A Summer’s End nu se poate sa nu-ti ramana in minte pianul, care rasare cand si cand sa estompeze ritmul usor agitat al cantecului si-ti insira in fata ochilor mintii propria-ti viata cu inca un an scurs. La jumatatea albumului, Solicitude, Silence izbucneste ca un vulcan si simti cum prin vene ti se plimba un lichid fierbinte, ca un venin strans de prea multa vreme intr-o artera. 2 Sec. and A Tear continua playlist-ul intr-o nota violenta, de revolta asupra timpului implacabil si a unei iubiri aproape stinse.

Melodia cu numarul 7, Lastdance, spune povestea unui ultim dans avut cu soarta atat de schimbatoare, a unei iubiri ce nu s-a putut implini niciodata in fata timpului. Cantecul 8 (de asemenea unul din favorite), Morning... Grey, te indeamna intr-o dimineata ploioasa pe cararile unei alte lumi, - o lume nici mai buna, nici mai rea, doar diferita -, amintirile, odata cu pasii, pierzandu-se catre apusul zilei.

Diotima, penultima piesa, contine un amestec perfect de chitara electrica si tobe ce-ti navalesc in timpane ca niste animale salbatice. Si, in final, Re-silence, 3 minute si 20 de secunde, un timp sonor care doar tie iti este ingaduit sa-l degusti, sa-ti retraiesti fragmente de viata uscata si-un amor ars.

Burning: A Wish ramane unul dintre cele mai captivante albume ale trupei germane, cu zece melodii de nota 10 inchise intre patru „pereti” de-un albastru gothic-metalizat, accesibile doar celor care stiu ce inseamna sa-ti arzi dorinte, asteptari, dureri si neimpliniri.

Cine are urechi de ascultat, sa-l simta.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook