Lacrimas Profundere - Songs For The Last View (cronica de album)

de Andra Vasile

Lacrimas Profundere - Songs For The Last View (cronica de album)


„Song for the Last View” (2008) este cel de-al optulea album lansat de formatia germana Lacrimas Profundere si primul material care-l are ca vocal pe Rob Vitacca.

Lacrimas Profundere a suferit numeroase schimbari de componenta, dar si de stil, de-a lungul celor 16 ani de activitate. De la subgenul doom abordat la inceputul carierei, ei au evoluat (sau involuat, parerile sunt impartite) spre un ton mai accesibil publicului larg, un gothic rock/metal care i-a ajutat sa-si dobandeasca noi fani, dar sa-i si indeparteze pe cei care preferau formula consacrata odata cu albumul „Burning: A Wish”.

Aceasta schimbare se poate datora si intrarilor si iesirilor din trupa, mai ales ca in 2007, vocalistul si fondatorul „lacrimilor”, C. Schmid a fost inlocuit, pe rand, de P.Kafka si R. Vitacca, acesta din urma fiind si cel care va anima multimea la deschiderea ArtManiei de anul acesta.

Revenind la album, trebuie spus inca de la inceput ca acesta marcheaza o renastere si reinventare a conceptului formatiei „Lacrimas Profundere”. Piesele sunt destul de scurte (de la mai putin de un minut pana la maximum 5 minute) comparativ cu vechile materiale, dar si cu cel mai recent album „The Grandiose Nowhere” (2010).

Laitmotivele prezente in cele 12 piese sunt, indeosebi, dragostea, moartea, urcusurile si coborasurile vietii de cuplu, dovedind ca formatia germana nu a renuntat la abordarea temelor sale preferate.

Prima piesa, „The Last View”, ne introduce intr-o atmosfera sumbra, prin sunetul focurilor de arma si a aparatelor de spital care semnaleaza pierderea pulsului. In continuare, urmeaza „A Pearl”, melodia aleasa pentru promovarea acestui album, la care putem remarca doua chestiuni „comerciale”: ritmul este unul simplist, impus inca de la inceput prin introul puternic, iar durata este mica (3 minute). Vocea lui Vitacca imi aduce aminte de Andrew Eldritch de la sisters of mercy, formatia fara de care nu ar fi existat subgenul in care se incadreaza astazi germanii.

„The Shadow I Once Kissed” ne aduce in auz si o voce feminina, iar din „Veins” se intrevede amprenta unui solo de chitara foarte armonios. „We Shouldn’t Be Here” are un incipit usor electronic, spulberat insa, rapid de sunetul chitarelor lui Schimd si Berger. „And God’s Ocean” este, in opinia mea, cea mai buna piesa de pe acest album si una din cele mai bune melodii din repertoriul Lacrimas (nu degeaba i-au facut si videoclip). Caracterul distinctiv este unul relativ simplu: e balada. Melodia creeaza o superba atmosfera de melacolie asezonata cu furia sugerata de versurile care oglindesc imagini vizuale puternice („Crucify me with your smile”, „I try to kill you with your poison love”, ca sa dau cateva exemple). Ascultatorul va fi scos brusc din aceasta stare de reverie, cum altfel daca nu printr-un riff de chitara acompaniat perfect de percutie.

„Suicide Sun” vorbeste despre dificultatile relatiei de cuplu, despre sacrificiu si compromis, iar „Dear Amy” este strigatul de repros adresat celei care nu a avut consideratie fata de eforturile si sentimentele „soarelui sinucigas”. „A Dead Man” este cea de-a doua balada a albumului, infatisand printr-un ritm lent (clapele si vocea fiind in prim-plan) conditia celui caruia i se neaga iubirea.

„Sacrificial Lamb” si „Lullaby for a Weeping Girl” urmeaza, in principiu, acelasi tipar, ca mesaj al versificatiei, iar ca linie melodica, trebuie remarcata prima datorita alternarilor de ritm, cea de-a doua fiind cam monotona.

Piesa de incheiere („While”) este practic, sinteza acestui album, combinand perfect pasaje melodice de pian cu distorsul de chitara, nelipsind „bataia” lui Wurm si vocea clean a lui Rob.

In concluzie, este un album cu plusuri si minusuri ca orice material „de tranzitie”. Ca minus as nota lipsa macar a catorva pasaje de growl, vocea exclusiv „clean” indicand monotonie. Ca si compensatie pentru acest aspect, Vitacca opteaza pentru diverse modulatii (destul de subtile) ale glasului sau. De asemenea, unele piese sunt cam similare, neconsacrandu-se prin nimic special. Dar si acest fapt este contrabalansat de existenta catorva melodii remarcabile („And God’s Ocean”, „A Dead Man”, „Sacrificial Lamb”).

In orice caz, nu este o capodopera, dar constituie, cu siguranta, un album demn de ascultat, conservandu-se in spiritul Lacrimas Profundere. In privinta criticilor si mai ales, a regretelor dupa vechiul stil, consider ca un album se judeca prin sine insusi si nu prin comparatii cu predecesorii sai, pentru ca astfel, intotdeauna vor exista deprecieri. Ori muzica este o arta, nu un duel intre prezent si trecut, nu o chestiune cuatificabila prin note, si cu atat mai putin, un meci al gusturilor.

Tracklist:

1. The Last View
2. A Pearl
3. The Shadow I Once Kissed
4. Veins
5. We Shouldn''t Be Here
6. And Gods Ocean
7. Suicide Sun
8. Dear Amy
9. A Dead Man
10. Sacrificial Lamb
11. Lullaby for a Weeping Girl
12. While



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: