In ciuda unei organizari bine pusa la punct, trebuie sa recunosc ca Artmania 2008 a fost festivalul la care am cascat cel mai mult. Motivele sunt destul de diverse insa tin in mare parte de prestatia destul de lamentabila a trupelor straine. Desi amatorii de concerte s-au plans de locatia nepotrivita pentru festival, cortul din fata hotelului Continental s-a dovedit a fi o locatie potrivita in conditiile in care am avut parte de vant si ploaie. Insa principala problema a fost acustica cortului: mai exact sunetul s-a propagat in absolut toate directiile, aspect ce s-a observat in special la trupele din deschidere unde in fata scenei puteai deslusi cu greu sunetul chitarii sau a basului.
Si pentru ca tot vorbim de trupele din deschidere pe Frozen Dusk i-am ratat din pricina unor interviuri, insa am ajuns la timp pentru Sincarnate. Apropo de trupa, cred ca s-au vandut toate tricourile caci in decursul a doua zile am vazut mai multi oameni cu tricouri Sincarnate decat deja cunoscutii Negura Bunget.
Cat despre prestatie, Sincarnate s-au descurcat onorabil un pic dezavantajati de sunetul din fata unde vocea si clapa erau la un volum mult prea ridicat. La capitolul executie nu am observat prea multe probleme. De remarcat reactia publicului, deja familiar cu piese ca Desolate sau Sincerely Yours. Cat despre playlist, doua piese extrase de pe Ep plus inca trei ce probabil vor aparea pe viitorul album al trupei. De altfel, concertul de la Sibiu a fost unul ceva mai special pentru bucuresteni, dat fiind faptul ca acesta a fost ultimul recital a lui Marius, vocalul trupei.
La Bucium au fost ceva probleme mai grave la capitolul sunet, remediate undeva spre finalul recitalului. Multi ii catalogheaza pe Bucium drept varianta metal a trupei Phoenix. Asociere oarecum gresita chiar daca judecand la prima vedere, ambele trupe provin din aceeasi arie muzicala. Ce ii deosebeste pe Bucium de restul trupelor autohtone este prezenta celor doua viori. Piese bine lucrate, cu iz de progresiv. Reactia publicului a fost pe masura, drept dovada ca unii sunt ceva mai deschisi la minte decat altii.
De mentionat faptul ca din pricina unor probleme cu electricitatea, concertul a fost decalat cu circa 90 de minute. Totusi, organizarea a facut in asa fel incat problemele de timp si logistica au fost rezolvat in cel mai scurt timp. Cat despre Agua de Annique, din punctul meu de vedere a fost cea mai buna prestatie din cadrul Artmania. Naturala si sincera, Anneke si trupa au oferit un show foarte emotionant, plin de atmosfera si sentiment.
Obsesia artistei pentru stewardese a fost pusa in scena de catre costumele instrumentistilor, oferind un show ceva mai diferit, in cazul trupelor de la Artmania fiind chiar unic. Playlist-ul a fost compus din piese extrase de pe albumul solo cat si o serie de compozitii (putine ce-i drept) din perioada The Gathering. Am avut chiar si un cover semnat Faith No More. Per total, Agua de Annique s-au descurcat extraordinar de bine fiind una din cele mai notabile prestatii din acest an.
Tiamat au avut probabil cea mai jalnica prestatie posibila, fapt ce se pare ca nu i-a deranjat pe cei circa 2500 de oameni prezenti in sala. Totusi, undeva spre jumatatea concertului, o parte din public a parasit treptat incinta cortului pentru a socializa la terasele special amenajate. Din recitalul trupei nu am inteles mai nimic, nu din pricina sunetului ci pur si simplu datorita prestatiei. Cat despre sunet, probleme destul pe partea de chitari si bas.
De fapt chitarile erau mai degraba de efect vizual. Vina o poarta atat acustica cortului cat si cerintele trupei in materie de sunet. Playlist-ul a fost compus din hit-uri precum Vote for Love, Brighter Than The Sun, Whatever That Hurts sau The Sleeping Beauty. Si totusi, Tiamat au sunat foarte prost. Deranjant faptul ca mai toate piesele au fost modificate intr-o anumita masura.
La un moment dat show-ul Tiamat a devenit concert de request-uri (cum e la rockoteca). Johan vizibil deranjat de faptul ca va trebui sa scurteze programul datorita intarzierilor, a inceput sa intrebe prin stanga si dreapta ce piese vrem sa auzim. Unii strigau piese de la Metallica, altii de pe la diverse trupe autohtone, pana la urma tot "recitalul" s-a terminat cu Gaia. Pentru o parte din public, show-ul Tiamat a reprezentat o mare dezamagire drept dovada faptul ca formatia nu este inclusa pe afisul festivalurilor importante din Europa (oare de ce).
Lacrimosa nu au fost niciodata in lista mea de preferinte insa tin sa recunosc ca prestatia lor a fost absolut impecabila. Executie si atmosfera de nota 10! Intotdeauna am avut un respect pentru Lacrimosa si nu din pricina muzicii ci datorita atentiei deosebite a lui Tilo si Anne pentru fani, lucru ce s-a putut observa chiar si in timpul concertului. Comunicarea cu publicul a fost la inaltime, Tilo fiind vizibil impresionat de reactia celor prezenti in sala. Ca playlist am remarcat Not Every Pain Hurts, Alleine zu Sweit, Schakal sau Copycat. Un show de aproximativ 90 de minute ce a spalat oarecum dezastrul de la Tiamat.
Asadar, prima zi Artmania a fost notabila doar din punct de vedere al eforturilor logistice. Cat despre prestatia trupelor, singurele surprize placute au fost Agua de Annique si Lacrimosa.
BuvnitzGalerie foto Artmania Ziua 1
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
