Cel de-al cincilea album al formatiei italiene Lacuna Coil a fost inregistrat in 2008 intr-un studio din Los Angeles, si lansat in Europa in Aprilie 2009. Producatorul sau a fost Don Gilmore, cel ce a lucrat cu trupe precum Linkin Park (Hybrid Theory, Meteora), Good Charlotte (Good Charlotte, Cardiology) sau Avril Lavigne (Under my Skin).
Trebuie sa recunosc, in momentul in care am aflat cum se va numi acest album m-am gandit imediat: linie melodica lenta, melancolica, versuri deprimante, in concordanta cu mesajul transmis de combinatia celor doua cuvinte ce dau titlul sau. Imi veneau in minte melodii precum Purify, Soul into Hades, Reverie, si deja simteam ca va fi genul de album pe care il voi asculta dupa vreun moment deprimant din viata mea, fumand tigara dupa tigara si aruncand cu cuburi de gheata intr-un pahar de whisky. Din fericire, dupa o cercetare mai amanuntita pe internet, am descoperit o declaratie a solistei, ce anunta un mix de stiluri, incluzand "ceva influente arabe", anuntate de Don Gilmore in 2008.
Inca de la prima melodie (Survive) am avut o surpriza placuta. Disparuse imaginea de album depresiv pe care mi-o conturasem in minte. Ascultand mai departe, incepea sa-mi placa din ce in ce mai mult ce auzeam. " I''''m Not Afraid" si "Underdog" imi aduc aminte de primele melodii lansate de Linkin Park, cel putin ca si linie melodica. "Spellbound" mi se pare a fi cea mai reprezentativa de pe album, urmata de "I Won''''t Tell You". Aceste doua melodii sunt stilul tipic Lacuna Coil, si din punctul meu de vedere, cele in care vocea Cristinei este cel mai bine pusa in evidenta. Datorita acestei voci interesante, mi-a atras atentia piesa "The Maze", a carei inceput imi sugereaza acele influente arabe mentionate, pe care le-am mai simtit si in "Wide Awake". Albumul insa are si piese care din perspectiva mea sunt un pic "sterse", precum "The Pain" si "Shallow Life". Spun "sterse", deoarece pe mie nu-mi transmiteau mai nimic, nu erau genul de melodii pe care sa-mi doresc sa le pun pe repeat. Cea mai mare surpriza am avut-o cand am ascultat "I like it". Refrenul mi se pare tipic Lacuna Coil, insa pana acolo, suna total diferit. Poate chiar prea diferit, aducandu-mi aminte de melodia cu "Do you like a truck", ceea ce ca stil... nu se apropie mai deloc.
Per total, declaratiile trupei si a producatorului s-au dovedit a fi veritabile. Fiecare melodie este diferita, versurile sunt inteligibile, desi usor monotone, iar vocile lui Andrea Ferro si Cristina Scabbia se imbina perfect. In ceea ce priveste influentele, am simtit chiar si un pic de R&B in piesa "The Pain", cat despre "I like it", bate inspre pop, ceea ce probabil i-a determinat pe ascultatori sa o voteze pentru a primi si videoclipul de rigoare, ce este totusi destul de simpatic. De ce? Va invit pe voi sa vizionati si sa va dati cu parerea:
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
