Taramul Gothic Metalului este departe...al naibii de departe. Si termenul de "gothic metal" a insemnat mai mult pana la sfarsitul anilor 90, cand genul a fost preluat de o gramada de trupe de duzina care canta "aproximativ" genul, astfel s-a transformat diluandu-se intr-un fel in care nu credeam vreodata ca este posibil. As vrea sa pot calatori inapoi in timp.
Pentru mine "gothic metalul" nu este doar un fel de opereta, un tam-tam asemanator divelor combinat cu sunete de clape- asta fiind termenul folosit tot mai des pentru "symphonic metal". Gothic metalul este pentru mine depresie, a filozofa despre profunzimea vietii(...da, a filozofa), o exagerare voita a abisului in care se afunda mintea. Pentru mine asta inseamna Type O''Negative, Paradise Lost, The Vision Bleak, Moonspell, Lake of Tears...
Si uite asa ajungem la noul album al ultimei mentionate. Pentru ca dupa patru ani a venit in sfarsit timpul pentru un nou album Lake Of Tears, album denumit de suezdezi "Illwill". Cu prima melodie "Floating in Darkness" deja intram intr-un ritm alert, un inceput bun care ne face sa ne dorim mai mult. Continua cu melodia care da titlul albumului, de aceasta data o adevarata lectie de "gothic metal". Profunda, grea, si iar profunda, o adevarata binecuvantare printr-un riff puternic... "The Hating" aduce o tenta de thrash, dand cantecului impuls si mie primul imbold de a sari in sus de pe canapea. Cantecul evolueaza spre un sunet lent, care vesteste sfarsitul cantecului mergand in pas de dublu-bas...prima mea parte preferata din album.
Albumul continua cu melodia "U.N.S.A.N.E" in care chitarile sunt utilizate economic dar intr-un mod eficient, starul fiind de aceasta data tobele care pastreaza un ritm clar, aproape melodic. Dupa atata putere urmeaza un interludiu scurt care marcheaza trecerea la solo. Un sunet aproape silentios, absent, aproape in intregime pe tobe. Vorbind de solo-uri, Fredrik se dovedeste de fiecare data a fi un chitarist bun intr-un mod supranatural.
"House Of The Setting Sun" este lenta, trista, profunda si foarte, foarte puternica.Daca poti ca si cantaret sa egalezi fragilitatea si in acelasi timp puterea si disperarea din stilul lui David Brennare, inseamna ca ai realizat deja foarte multe. Si daca reusesti sa prinzi sentimentul pe care il transmit chitarile, care pentru mine este partea principala in aceasta balada, iti da imaginea de cea mai buna balada pe care ai auzit-o vreodata. Spre final piesa te duce spre o cascada de disperare si o lipsa abisala de speranta finalizata prin outro...puternic numar!
"Behind The Green Door" imi aminteste putin de Moonspell si de Type O''Negative care ar putea fi din cauza vocii profunde si a usoarei melancolii, manifestandu-se in mintea mea ca un oximoron la prima ascultare. Se aseamana cu stilul colegilor din breasla dar totusi este o creatie in care ii recunoasteam pe Lake of Tears.
"Parasites" straluceste si surprinde si ea prin diversitatea stilistica a trupei, astfel iti poti pune intrebarea daca asculti muzica punk metalizata, desi ne dam seama de contrariu din profunzimea solo-ului, in fond rezultand o piesa buna care aduce diversitate.
"Out Of Control" incepe surprinzator cu feedback-ul, basul si tobele parca innebunesc. Dupa primul vers chitarile se unesc, parca devenind una. Stilul de cantec imi aminteste putin de Wild West...de libertatea nemarginita.Oare asta au vrut sa si transmita? Nu stiu...
Tonul din "Taste Of Hell" aduce putin a black metal, folosit frecvent in mod stilistic in gothic metal, care ii pune in valoare vocea lui Brennare. Ascultand piesa chiar parca ajungi sa simti gustul iadului... imi place extraordinar de mult...foarte buna. Ultima melodie "Midnight Madness" este compusa in acelasi stil cu precedenta,de data asta cu mai multa consistenta, putand sta cu succes pe orice compilatie black-metal. Chiar si vocea este perfecta, pentru ca Brennare ne surpinde din nou cu o voce dura, tobele ameninta cu violenta, pana si stilul chitarilor se potriveste ducand la un neasteptat punct culminant.
Trebuie sa spun ca entuziasmul meu are un anumit rating. Pe de o parte apreciez varietatea intr-o trupa, dar de asemenea vreau sa recunosc aproximativ in ce directie stilistica se indreapta un album. Si pentru ca mie mi-e clar, Lake of Tears nu au fost niciodata de o "doctrina pura", dar daca am cataloga albumul ca si "gothic metal" si apoi am compara, multe dintre melodii nu se incadreaza strict aici( The Hating, Parasite, Out of Control, Taste of Hell, Midnight Madness). Totusi voi decide in favoarea trupei. De ce? Pentru ca nu-mi place sa gandesc dupa tipare. Pentru ca diversitatea in idei este foarte importanta pentru creativitate...Pentru ca persistenta poate duce rapid la plictiseala in lant... Acestea fiind spuse, "Illwill" mie mi-a captat atentia cu toate ca multor fani nu le place ideea explorarii unui nou teritoriu muzical... Totusi Lake of Tears au ramas cu aceeasi estetica atunci cand vine vorba de tonalitate si emotie, deci no need to worry!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
