Lamb of God s-au intors in acest an cu un album pe care eu l-am asteptat cu nerabdare. “Resolution” este un album aproape perfect, ce respecta lejer standardele acestei trupe si nu poate dezamagi. “Wrath” a fost un album bun, dar nu atat cat sa ma impresioneze, “Resolution” fiind probabil un urmas demn al lui “Sacrament”. Acesta este mult mai tehnic, brutal si agresiv, tobele si riff-urile fiind un adevarat deliciu pentru toti fanii Lamb of God. Solo-urile nu lipsesc, iar aura de trash se invarte mult mai mult in jurul acestui material.
“Resolution” contine 14 piese (ce bine!) si dureaza in total aproximativ 56 de minute. Tema principala a acestui album se axeaza in jurul viziunii vietii de dupa apocalipsa, cauzata in principal de inconstienta umana. Randy, isi pastreaza surpinzator vocea sa de necontestat, iar in raport cu tempo-urile rapide ale pieselor, simti ca el va putea continua in acest ritm mult timp in colo. Acelasi lucru este valabil si pentru ceilalti instrumentisti din Lamb of God, in special deja mult aclamatului tobosar Chris Adler aduce ca deobicei un mare plus acestui material.
Albumul nu are un inceput lent, ci te invadeaza direct prin scream-ul de la inceputul piesei “Straight to the Sun”. Piesa, surprinzator, contine elemente de doom metal si se incheie in stilul lui Chris Adler, printr-un mini solo demential de tobe. Urmatoarea melodie, Desolation, nu mi s-a parut ca ar putea sa rasara din tiparul albumului,asemenea pieselor “To The End”, “Invictus” sau “The Undertow” (noroc ca albumul contine foarte multe piese.) “Ghost Walking”, adevaratul masterpiece al acestui album incepe cu un riff pe chitara acustica si continua cu riff-urile clasice marca Mark Mortonv. Solo-ul nu poate fi de neglijat, simtindu-se clar influenta lui Dimebag Darrell in compozitia melodiilor Lamb Of God.
Piese precum “Guilty” , “Cheated” sau “Visited” incep in stilul clasic metalcore, riff-uri rapide, tobe in ritm de thrash/punk si drop-uri ametitoare. Albumul beneficiaza si de un instrumental, “Barbossa”, ingenios creat, atmosferic, in principal pe chitara acustica, fiind o buna pauza pentru toti ce asculta acest material. “Insurection” este o piesa care mie personal mi-a placut foarte mult, are riff-uri catchy, mini parti de tobe in plina miscare si un chorus foarte puternic. Ultima piesa a albumului, “King Me” avanseaza orizontul muzical al trupei, avand un inceput orchestral alterat de vocea lenta a lui Randy si un back vocals inspaimantator al unei femei. Piesa suna mult a Down, iar sfarsitul se remarca prin toata splendoarea sa, sfarsind perfect acest material.
Per total, “Resolution” contureaza in continuare sunetul unic Lamb Of God. Desi nu este la fel de bun ca “Sacrament” sau neegalabilul “Ashes of the Wake”, acesta pastreaza in balanta sunetul clasic al americanilor. Lansat in ianuarie 2012, acesta a fost primul album care m-a impresionat in acest an si merita pe deplin, in opinia mea, locul 11 in lista celor 12 albume ale anului.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
