Prezenta celor de la Leafblade in Romania a creat in mod firesc o revolutie in ego-ul meu, asa incat, desi nu fac asta decat rareori, m-am hotarat sa ma exprim public.
Marti seara, in Brasov am trait una dintre cele mai luminoase experiente din viata mea.
Concertul pe care l-au sustinut Sean si Kevin, doi muzicieni extraordinar de sensibili, a fost de departe cel mai placut eveniment cultural la care am participat vreodata.
Desi atmosfera intima a dat un plus de valoare evenimentului, numarul redus al publicului din cele trei orase unde au cantat cei de la Leafblade ma face sa gandesc ca noi romanii, ne sustragem bucuriei de a trai, ca am ajuns sa ranjim in loc sa radem, ca stim doar sa ne “distram” in loc sa pretuim cu adevarat valoarea unui moment deosebit, ca ne hranim cu “bube, mucigaiuri si noroi” fara a naste “frumuseti si preturi noi”.
Am ajuns sa procesam mizeria in care traim atat de bine incat am “evoluat” intr-o specie noua, marginala, pseudosociabila, care consuma grotescul aproape digestiv.
Cu toate ca aparent suntem niste “revoltati” impotriva mizeriei in care traim, a consumatorismului, a nonculturii, si ne laudam ca suntem plini de spirit, suntem hipnotizati de logourile unor trupe care “fac show”, promovam uratul in cea mai pura forma a lui, intunecata si anosta, scaldandu-ne in negura, cadavre, zoaie ale lumii in care traim, cu o placere aproape nevrotica.
Cata ipocrizie zace in noi, atata timp cat cultivam lucrurile care sustinem ca ne revolta! Si nu facem asta oricum, ci cu maxima subtilitate specifica, cosmetizand gunoiul , invelindu-l cu grija maxima in ambalajul protestului si al revoltei.
Sa vorbim despre fapte concrete: Publicul din Romania a fost educat ani de-a randul de catre organizatori care n-au facut altceva decat sa se gandeasca in mod primitiv la profit. Nu toti, bineinteles ca sunt si unii care merita toata aprecierea noastra. Dintre spectatorii de calitate ai anilor 90, intalnesti din ce in ce mai putini la concerte, detasandu-se de noua masa de “consumatori” si preferand sa stea acasa.
Rar vezi respect autentic intre promoteri, intre trupele romanesti, mai degraba suntem dominati de bucuria ca “moare capra vecinului” , avand maximul complex de superioritate in fata colegului de breasla. Domina invidia, barfa, specula, iar publicul ce nu cunoaste toate jocurile de culise, e obligat sa consume aceasta melasa abjecta. Ar trebui sa intelegem ca menirea noastra, a celor care sustin evenimente culturale e sa cultivam publicul in spiritul adevaratelor valori, nu sa-l transformam intr-un simplu consumator, generator de profit. Dar pentru asta ar trebui sa ne ocupam ceva mai mult de noi, de educatia noastra.
Asa cum vorbeam zilele trecute cu un prieten drag, cel mai brav luptator pe frontul underground, fata de care am un respect deosebit, avem nevoie de o elita, nu financiara ci spirituala, care pe langa a informa publicul, sa-l ajute sa si inteleaga, sa simta... O elita cu constiinta sacrificiului. Pentru ca lucrurile sunt simple: nimanui nu-i place ceea ce nu poate intelege. Si atunci prefera banalul, care se digera usor, fara efort.
Spun toate astea nu din dorinta de a critica, ci de a atrage atentia ca in felul in care ne comportam, vom distruge destul de rapid cea mai importanta piesa din mecanismul actului cultural (nu doar de divertisment)-ARTISTUL, CREATORUL- care merita apreciat si sustinut, cum altfel dacat cu participarea publicului. Ma adresez nu numai celor care se complac in aceasta situatie infama , avizi dupa profit (promoteri, manageri, patroni de club,etc.) , ci si celor care participa pasiv la aceasta tragedie, fara a lua atitudine. Sunt cel putin la fel de vinovati.
Pretiosi si din ce in ce mai rari, artistii adevarati au fost inlocuiti cu “oameni care stiu meserie” dar care nu au mai nimic de spus, fiind totusi promovati din interese pur materiale, manipuland astfel masa publicului in mod josnic. Pe consumatori ii crestem de mici, superficiali , fara spirit, ca sa le vindem bilete mai tarziu la spectacole de circ ieftin. Si asta doar pentru ca cel care controleaza fenomenul, organizatorul, este si a fost in genere acelasi tip de spectator, iar ignoranta si frustrarea il fac sa fie atat de limitat.
Si pentru ca tot am vorbit despre respectul pentru artisti, inchei cu referiri la concertul celor de la Leafblade. Sean si Kevin, doi muzicieni pe cat de modesti pe atat de valorosi, au aratat ce inseamna pasiunea pentru muzica, empatizand cu publicul intr-un mod pe care il vezi destul de rar. S-au simtit ca in familie, marturisindu-mi ca le-a fost drag sa fie alaturi de noi.
Doi oameni calzi si simpli ce au stiut sa pretuiasca la maximum momentul unei intalniri cu publicul. Ii felicit pe cei care au fost alaturi de Leafblade in turneul prin Romania si traiesc cu speranta ca atunci cand se vor intoarce la noi, vom fi o familie mult mai mare.
Mihnea Badea (Cavalleria Events)
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
