Cronica Robert Plant la Bucuresti

Cum ziceam si in stirea din noaptea concertului, daca pe Jim Morrison l-am scapat si nu cred ca-l voi mai vedea vreodata (sic), pe 8 iulie am avut ocazia sa vad o adevarata legenda in carne si oase, domnul Robert Plant.

Categorisit de o parte din public atunci cand s-a anuntat concertul ca dinozaur, fosila etc.., englezul a demonstrat ca si la varsta onorabila pe care o are, poate canta la fel ca la 17 ani, in vremurile de glorie cu Led Zeppelin.


Seara de 8 iulie a inceput pentru mine cand cantau Taxi. O trupa foarte buna, o trupa de live, cu niste instrumentisti foarte buni. O singura problema am. De fapt o intrebare: Ce cautau pe aceiasi scena cu Plant?

Tactica de marketing nu cred ca a fost, de genul: canta astia, mai vindem 1000 de bilete. Ma rog. Si-au facut datoria cum stiu ei mai bine, fara nici un impact asupra publicului si au coborat de pe scena.

Publicul pestrit, cu varste cuprinse undeva intre 16 si 60 de ani.


Imbucurator dar si trist pentru ca balanta inclina spre o medie de varsta de 40, ceea ce ma duce cu gandul la o singura concluzie: muzica buna ramane pentru cunoscatori, iar televizorul a distrus generatiile prezente, obisnuite cu vedetele lor clasice si cu tricourile viu colorate cu capete de morti, reprezentative in opinia lor pentru rockerul modern.

In aplauzele publicului, Robert Plant a urcat pe scena. Socant, pentru ca daca il priveai de la distanta (fara sa-i vezi ridurile varstei pe fata), iti lasa impresia unui om tanar, suplu, dezinvolt, imbracat casual, plin de energie si putere, exact ca acum cateva zeci de ani.

Jocul scenic aproape identic, vocea putin marcata de anii din spate, dar totusi foarte buna, puternica, live, fara efecte, fara protools, fara nimic. Un live curat, energic care a miscat publicul inca de la prima piesa.


Repertoriul a fost presarat cu hit-uri Led Zeppelin care au rupt pur si simplu randurile, tinerii din public manifestandu-se ca atare, cei mai trecuti prin viata rezumandu-se la a zambi, si a dat putin din cap, melancolic sau poate nostalgic in amintirea vremurilor de odata.

Un prieten imi spunea ca trupa lui Plant, The Strange Sensations este exceptionala. Ii intaresc ideea adaugand ca pana si fostii sai membri de trupa din anii 70 ar fi fost gelosi putin pe asemenea instrumentisti. As observa gradul serios de energizante sub forma de ierburi de care a fost nevoie la compunerea pieselor, exact ca pe vremuri.

O mare bila alba pentru tobosar, care i-a tinut locul de minune regretatului John Bonham pe piesele clasice Zeppelin.


Fara nici un regret pot afirma ca show-ul lui Plant a fost cel mai bun pe care l-am vazut anul acesta iar medley-ul de final a incheiat concertul cum nu se putea mai bine.

Se pare ca tot vinul vechi e cel mai bun...

Si sa nu uitam vorbele de final ale domnului Plant : See you next time (se uita la ceas), maybe ... si sa nu uitam ca acest concert a facut parte din seria globala de show-uri Live Earth, care isi doresc sa tina planeta mai curata si sa opreasca incalzirea globala...


Plant nu a reusit (figurativ vorbind, evident) pentru ca a dat foc celor aproape 4000 de oameni prezenti pe 8 iulie la Romexpo.

Morrison

Galerie Foto: Robert Plant la Romexpo

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram