Cronica Lenny Kravitz - It Is Time For a Love Revolution

de Morrison

Cronica Lenny Kravitz - It Is Time For a Love Revolution
It is time for a love revolution, zice Lenny Kravitz. Iarasi? Anii 60 s-au dus, 70 la fel. Dragostea, in Occidentul de dincolo si de dincoace de ocean, a devenit fie un subiect desuet, fie o raritate privita ca un fel de moft antic.

Insa Lenny vrea neaparat o revolutie a iubirii. Sau, cine stie, o fi fost doar o schema de marketing. Cuvantul love vinde, asta e clar. Revolution, nu mai zic...

Muzical, Kravitz se intoarce la sonoritati mai rock, gen Are You Gonna Go My Way, ceea ce nu poate decat sa bucure. Nu de alta, dar mai avea putin si se putea considera concurentul serios al lui Ricky Martin.



Chiar si asa, rock-ul practicat de Lenny ramane infipt in gloriosii ani 60-70 si nu vrea nicicum sa iasa de acolo. "Love Revolution" ne introduce in atmosfera, groovy, energica, declamativa.

Bring It On ii urmeaza, cu un instrumental demn de Led Zeppelin. "Good Morning" isi gaseste corespondentul in alta trupa de legenda, si anume Beatles.

"Love Love Love" mentine pulsul ridicat, insa e cam monotona. "If You Want It" e un rock'n'roll cinstit pana in panzele albe, fara suprize sau artificii.

"I'll Be Waiting" e o prima balada a albumului, placuta, dar fara ceva special. Ma asteptam ca "Will You Marry Me" sa fie tot o piesa lenta, dupa titlu insa Lenny ne suprinde cu un funk-rock saltaret si nebunatic. Excelent.



"I Love The Rain" cedeaza, insa, tentatiei, si revine la tempo-ul lent, visatoare, apasata, trista. "A Long And Sad Goodbye" ramane in acelasi ton, insa e mult mai profunda si mai emotionala.

"Dancin' Till Dawn" mi-a amintit, intrucatva, de Dire Straits, cu un groove fantastic si o linie de voce aerisita. "This Moment Is All There Is" serpuieste, senzuala, o piesa construita pe imaginea de "barbat fatal" de care Kravitz a profitat indelung.

"A New Door" intinde un pic cam mult coarda asta nu seamana a "love revolution", ci a "lacrimi de iubire"...piesa e placuta, dar e doar inca o balada.

"Back In Vietnam" vine sa salveze situatia, insa e o compozitie subtire, fara greutate si fara sare si piper. Macar ritmul e mai ridicat.



"I Want To Go Home" inchide albumul, insa si ea e fara substanta, parca, groove-ul se transforma in bataie taraita pana la final, linia de voce e cam...lalaita.

Astfel, materialul se incheie neconcluziv.

Lenny Kravitz se alege, in opinia mea, doar cu "love"-ul din acest album. De "revolution" nici nu poate fi vorba. Insa vechiul sau amestec de rock, soul, blues si pop s-a intors si, macar pentru asta, merita ascultat.

Cronica de Mihnea Blidariu pentru Bestmusic.ro.


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook