Rock The City s-a vrut primul festival bucurestean care sa aduca pe aceiasi scena o trupa de metal si una de nu-metal (rapcore etc.. cum vreti voi sa-i ziceti), o combinatie probabil catalogata de uni drept fiind letala si lasatoare de urmari, daca intelegeti ce vreau sa zic.
Din fericire totul a mers bine, si, in ciuda conflictelor fanilor pe METALHEAD de dinainte de concert, i-am putut vedea pe 28 iunie pe Queensryche si pe Limp Bizkit, alaturi de o trupa de deschidere care probabil putea foarte bine sa cante dupa concert (din pacate), Saga.
Incep cu inceputul adica cu intarzierea de jumatate de ora, bine venita pentru ca a mai domolit soarele si setea ! Publicul pestrit si de toate varstele: am putut vedea de la "kinderi" de clasa a 5-a pana la oameni in toata firea cu copii insurati veniti la randul lor cu copiii la concert. Frumos, as zice !
Saga sunt o legenda la ei acasa si in cercurile elitiste si canta un rock care a apus acum vreo 15 ani in glorie. O canta foarte bine, cu pasiune si cu suflet si stiu sa faca din rahat bici si sa mai si trosneasca. Saga au cantat in fata unui public 99% virgin in ce priveste muzica lor si au demonstrat ca nu degeaba au cativa zeci de ani buni de scena in spate ! Un hard rock presarat cu pasaje mai in forta de heavy metal (destul de soft totusi) cantat din inima care a incalzit cateva sute de oameni aplaudaci innascuti. Nota zece pentru prestatia lor si sper sa-i revad intr-un decor mai cald undeva intr-un club intr-o atmosfera propice acestui gen de muzica.
Chiar inainte de Queensryche s-au strans niste nori teribili, iar primii stropi de ploaie care aveau sa ne insoteasca toata ziua si-au facut aparitia. Nicio problema pentru mia de fani ai americanilor veniti special sa-i vada in deschiderea unei trupe pe care cantau la spray in generala cu televizorul dat pe MTV.
Dupa show-ul de exceptie de acum un an tot de la Arenele Romane, in 2009 Queensryche au venit imbracati elegant, sobri, la patru ace rock as putea zice, facand ceea ce fac cel mai bine: heavy progressive metalul care i-a facut celebri inca din 1981 ! Setlistul a fost destul de bine ales, la spranceana as putea zice, ba chiar am avut ocazia sa ascultam in premiera live si vreo cateva piese de pe cel mai recent album al trupei, American Soldier.
Publicul de progressive este cunoscut ca fiind unul elitist asa ca nici de data aceasta nu s-au lasat cu nimic mai prejos. Au cantat, au aplaudat, au dat din cap si si-au trait o gama destul de larga de sentimente alaturi de scena. Nu ma intind asa ca zic doar un fapt ultra-cunoscut: Un concert Queensryche e o adevarata experienta emotionala, o experienta ca nu trebuie ratata pentru nimic in lume.
Ploaie ploaie si iar ploaie, ceva Jack, ceva bere, niste fatuci cu tigari gratis, spoiala pe asfalt, discutii, vorbe, cam asa arata publicul inainte de concertul Limp Bizkit. Multi au plecat speriati de ploaie, altii ca mine se infofoleau in saci de plastic. Am stat aproape o ora pana ca Limp Bizkit sa urce pe scena asa ca am avut timp sa-mi cotosmanesc destul de bine camera foto ca deja ploaia incepuse sa devina serioasa.
Sincer si cu mana pe inima ma asteptam la mai mult ! Am mai vazut Limp Bizkit de cel putin 2 ori pe doua scene de 10 ori mai mari si probabil adrenalina pe care o genereaza pe scena cei 80.000 de oameni din fata ei are o cantitate mai considerabila decat cei 3000 prezenti la Bucuresti.
Nu ma intelegeti gresit, Limp Bizkit au facut trei chestii de aur: au ales aproximativ bine setlistul, au comunicat cu publicul cum stiu ei mai bine si i-au aratat acestuia ca intr-adevar exista o comuniune scena - public. Asa ca am putut auzi ultra-cunoscutele hituri ca: Nookie, Break Stuff, Rearranged, My Generation, Faith si multe altele.
Moshpitul a fost pe alocuri senzational datorita oamenilor de paza coordonati din nou foarte bine de neobositul Irode. In comparatie cu alte evenimente unde n-ai voie nici sa ridici o spranceana, cred ca ce s-a intamplat la Arene pe 28 iunie a depasit normele normalului mioritic. Am auzit ca au fost ceva incidente dupa dar nu stiu mai multe detalii.
Sunetul nu i-a ajutat absolut tot timpul pe americani asa ca uneori chitara lui Wes suna ca o rasnita de cafea, dar na, la butoane aveau omul lor si probabil el stia (sau nu) mai bine cum trebuie sa sune un distors. De mare exceptie a fost "faza" cand un tip putin turmentat a ajuns (nu stiu cum) pe scena, s-a imbratisat cu Fred Durst cateva secunde ba chiar au cantat si impreuna pe Break Stuff. (staff-ul LB l-a invitat apoi FRUMOS in public).
Limp Bizkit inca mai au multe de spus si sincer astept un NOU turneu, evident, dupa un album NOU al trupei. Ca o nota de incheiere: sincer speram sa vina mai multa lume.
Rock The City a debutat in forta, a fost organizat brici, nu au fost mari probleme (vizibile sau de care sa stiu eu) deci putem bifa o prima editie de succes a unui nou festival in peisajul mioritic.
Poze: Poze Concert Limp Bizkit si Queensryche la Rock The City
Filmari: Limp Bizkit, Queensryche & Saga @ Rock The City Festival
Morrison
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
