Cronica Linkin Park - Minutes To Midnight

Al treilea album de studio Linkin Park, Minutes To Midnight, a polarizat opinii cu mult inainte de aparitia sa, astfel incat probabil nu este o exagerare sa spunem ca aparitia sa nu a schimbat aproape deloc pozitia fanilor deopotriva cu cea a contestatorilor.

Formatia este atat de cunoscuta si promovata in mainstream incat probabil ca fanii ar fi acceptat si aplaudat (aproape) orice le-ar fi oferit Bennington & Co, in timp ce, la polul opus, chiar daca Linkin Park s-ar fi apucat printr-o minune sa cante metal, tot ar fi fost huliti si considerati fake.


Ce ma deranjeaza cel mai mult la albumul acesta nu este faptul ca este mediocru (mediocru nu inseamna prost, inseamna doar ca nu are nimic genial, memorabil pentru un timp indelungat), albume mediocre apar nonstop si nu deranjeaza pe nimeni, doar ca pe unele le putem trece cu vederea, ci anume valva care s-a facut in jurul lui, astfel incat probabil ca nu exista nici macar un singur ascultator de rock care sa nu stie ca in 2007 a aparut un nou album Linkin Park.

Valva care nu se justifica, vorbind din punct strict muzical si lasand la o parte aspectul comercial, cu absolut nimic. Probabil ca daca Minutes To Midnight" ar fi apartinut unei trupe mai putin cunoscute, ar fi fost evaluat de critici intr-un mod cu mult mai obiectiv.

Inchizand paranteza, marturisesc ca tocmai din acest motiv mi-a trebuit ceva mai mult pentru a ma elibera de prejudecati si a asculta albumul ca si cum...in fine pentru a-l asculta ca pe oricare alt album.


Intro-ul instrumental Wake" cu care se deschide Minutes To Midnight" mi-a dat sperante ca Linkin Park de asta data au revenit cu un material extrem de elaborat, un album-concept, titlul piesei fiind potrivit pentru a te introduce in atmosfera unui album al carui mesaj este unul de protest social, politic, etc.

De la piesa urmatoare insa au inceput sa imi revina in minte motivele pentru care nu imi plac Linkin Park...

Nu s-au schimbat foarte multe de la ultimul album, "Meteora" din 2003. Este doar mai variat si mai ecclectic, desi membrii trupei declarau ca au terminat-o cu nu-metalul, "Minutes To Midnight" dovedeste altceva.

Nu-metalul este mixat cu o portie de rapcore, nu foarte in exces insa. Albumul per total mi-a lasat impresia ca este mai soft decat precedentele doua, ca are mai multe piese lente si centrate in jurul vocii mai blande decat de obicei a lui Chester Bennington.

Aceasta poate datorita faptului ca baladele ies mai mult in evidenta aici, fiind ceva mai bine construite decat partile de rap care mi se par pur si simplu puerile, inutile, complet lipsite de sens, facute numai pentru a da mai mult ritm albumului si a incalzi" atmosfera. Sau, de ce nu, pentru a castiga ascultatori din cat mai multe categorii muzicale.


Un astfel de exemplu este Bleed It Out", pe care nu vad cine ar putea-o lua in serios.

Intro-ului ii urmeaza Given Up", care se apropie de stilul pieselor de pe Hybrid Theory", dupa parerea mea cel mai bun album Linkin Park. Prima piesa slow, Leave Out All The Rest", apoape ca este in intregime sustinuta de vocalul principal, o balada acceptabila, prin nimic insa originala.

Dupa agitatia rap-eristica de pe Bleed It Out", vine o alta balada, Shadow Of The Day", o piesa suta la suta pop, cu versuri potrivite genului.

Una dintre cele mai inspirate decizii a fost aceea de a plasa single-ul What I've Done" in centrul albumului. Piesa este chiar foarte reusita pentru genul muzical prestat de Linkin Park, imi aminteste ca atmosfera de Crawling", are atractia unui hit rock alternativ/nu-metal.

La promovarea single-ului a ajutat si videoclipul, care mie spre exemplu chiar imi place, cu toate ca si acesta, in special forma in care este exprimat mesajul, este usor pueril.

Alta piesa pe care se evidentiaza vocea celuilalt vocal, Mike Shinoda, MC-ul trupei, Hands Held High", o noua melodie ce are ca tema protestul impotriva conducerii americane. Hands Held High" este putin mai reusita decat Bleed It Out".


No More Sorrow" este o piesa cu ceva mai multa personalitate, revin tipetele binecunoscute ale lui Chester, unul dintre putinele elemente interesante ale trupei americane. Am auzit recent o afirmatie hilara, anume ca Linkin Park ar fi cea mai dura dintre trupele soft din metal"...

Valentine's Day" am observat ca este cel mai putin apreciata de pe acest album, poate pe buna dreptate. Solistul a declarat ca piesa i-a fost inspirata de sentimentele pe care le-a avut in timpul divortului. In Between" este iarasi o piesa lenta, chiar monotona. La fel este si urmatoarea In Pieces".

Ultima piesa The Little Things Give You Away" are versurile inspirate All you've ever wanted/Was someone to truly look up to you/And six feet under water/I do/And six feet underground now I/Now I do", cu dedicatie evidenta pentru G. Bush.


O alta idee nu tocmai buna mi se pare mixajul intre mesajul de protest si cantecele de dragoste, fara vreo legatura sesizabila intre ele. Piesa este foarte lunga, nu este chiar proasta, are si un solo de chitara...

Am observat tendinta de a spune despre un album care este mai soft decat precedentele ca este mai matur". Nu sunt de acord, asa cum nu pot fi de acord cu notele exagerat de mari primite de Minutes To Midnight" in special in review-urile americane.

LINKIN PARK
www.linkinpark.com
www.myspace.com/linkinpark

Cristina
Nota: 7/10

Tracklist:

1. Wake
2. Given Up
3. Leave Out All the Rest
4. Bleed It Out
5. Shadow of the Day
6. What I've Done
7. Hands Held High
8. No More Sorrow
9. Valentine's Day
10. In Between
11. In Pieces
12. The Little Things Give You Away

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram