Dupa o cronica la un album absolut iritant si plicticos, iata ca mai rasare soarele si pe strada mea si am si o cronica pe care imi face placere sa o scriu. Este vorba de ultimul concert din Viking la care am asistat, ultimul atat in ordine cronologica, dar si cu sensul de finalitate, deoarece barul se inchide in luna aprilie, Metalhead isi schimba locatia intr-un club mai mare si sper din tot sufletul ca voi uita aglomeratia si sunetul mai degraba prost din ultimele luni.
Pentru a nu induce pe cineva in eroare, mai este programat inca un eveniment Metalhead in Viking, pe 31 martie, dar se pare ca la acela nu voi fi prezenta. Asa ca pentru mine recitalul "extraterestrilor" de la Psycho Symphony (caracterizarea apartine lui Andy Ionescu de la Taine) a coincis fericit cu despartirea de Viking. Dar pana la Psycho Symphony, hai sa o luam cu inceputul.
Inceputul a insemnat
MG42, trupa noua-nouta, cu vreo 4 cantari la activ. Au avut norocul de a-si face "intrarea" in cadrul evenimentului indelung mediatizat pe site-ul nostru in sectiunea Editorial, sub semnaturile "amabililor" Sebastian si Coro. Daaa, v-ati adus aminte acum, nu? Da, deci MG42- ce ma enerveaza trupele cu nume de arme-au fost singura prezenta decenta in seara cu minunatia de jam-session, fapt pozitiv, pentru ca s-au putut face remarcati. Au urmat alte doua concerte- unul pe care l-am ratat in totalitate si un al doilea la care am prins vreo doua piese.
Deci recitalul MG42 din seara zilei de 24 Martie a fost practic o premiera in ceea ce ma priveste.Un thrash-death curatel si fara mari pretentii de virtuozitate, cu un tobar experimentat, Doru (Bolthard) si un vocal foarte promitator, Fane. Din pacate am fost de-a dreptul asasinata de una din boxele deja obosite si am ramas cu o singura senzatie- nu foarte placuta- aceea de metal obositor, care nu se mai termina odata. Au fost si vreo 3 coveruri, desigur, ca nu se putea fara ele. Sepultura, Morbid Angel si Death, nici o masa fara peste, nici un recital in care sa nu chinuim o piesa Death. Ultimul "dicton" nu se adreseaza numai trupei MG42.
A umat
L.O.S.T., trupa care in mediul underground bucurestean nu mai are nevoie de vreo prezentare, beneficiind chiar de un nucleu solid de fani prezenti la toate concertele lor. Cum cu L.O.S.T. m-am tot intalnit de-a lungul activitatii mele de povestitor sec [mi s-a zis ca articolele mele au savoarea unui articol despre inflatie] si ma voi mai intalni chiar in conditii muuult mai decente, cum ar fi in iunie, pe aceeasi scena cu veteranii de la Obituary, de data asta nu voi insista prea mult asupra playlist-ului, care a fost cel obisnuit, cu piesele de pe Last Breath si cu cele mai noi si Untitled 1, care banuiesc ca va beneficia intr-un final de un tilu schopenhauerian, ca parca il coc cam demult.
Am auzit de la mai multi ascultatori devotati ai trupei L.O.S.T. ca deja se simte nevoia unor piese noi si nu pot fi decat de acord. Oricum, un show bun, precis, parca mai scutit de problemele de sunet ale serii si doi frontmani pusi pe glume, Vlad cantand intr-o pauza chiar cunoscutul imn anti-rapidist "am avut si vom avea mereu...." (stiti voi ce, ca nu imi permit sa bag comentarii rasiste pe site) si provocand publicul la o conferinta ad-hoc, in timpul careia retin ca au fost intrebati de ce nu canta coveruri (daca pot sa raspund eu- pentru ca-s baieti destepti) si daca il iubesc pe colegul nostru, Calin. N-as putea incheia fara a mentiona inca o data succesul extraordinar la public pe care il are trupa L.O.S.T. , majoritatea celor prezenti in club cunoscandu-le deja foarte bine intreg repertoriul.
In momentul in care Psycho Symphony si-au inceput recitalul, agitatia din club s-a potolit ca prin farmec. Muzica Psycho Symphony este greu digerabila pentru toata lumea, este un progressive din cele mai complicate, absolut contra-indicat sa dai din cap ca apucatul pentru ca s-ar putea sa nu ramai cu nimic. Am ascultat cu mare atentie mai bine de o ora sunetele complicate care veneau de pe scena, privind impresionata prestatia bassistului si a tobarului, cea mai tare sectie ritmica pe care mi-a fost dat s-o vad pe scenele romanesti (da, nu am fost la Dream Theater). Din pacate nu am auzit absolut deloc una din chitari, fapt care a stricat destul de mult din efectul total.
Despre vocal s-a spus ca ar fi sub nivelul trupei, ei bine, eu nu as spune asta, vocea lui ciudata fiind exact ceea ce trebuia pentru a intregi atmosfera psihotica pe care o degaja muzica lor. Au incheiat cu un cover Megadeth- Family Tree- despre care cred ca nu il pregatisera si totusi a iesit foarte bine. Nu la fel de bine ca la precedentul concert, totusi foarte bine. Am vazut vedete locale cu diferite reactii, de la entuziasm la plans in pumni, dar pe toti ii unea acelasi sentiment de uluire, de respect fata de cei de pe scena. Inchei prin a spune ceea ce am mai zis si pe forum: cam toate trupele ar trebui sa evite sa accepte sa cante alaturi de Psycho Symphony pentru a evita comparatii defavorabile. Astept concretizarea ideii mele- Taine si Psycho Symphony pe aceeasi scena!
Oana pentru metalact.com
29.03.06
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
