Machine Head - The Blackening (cronica de album)

de Marcel Mirea

Machine Head - The Blackening (cronica de album)


In ziua de azi, scena metal e plina de etichete si genuri, si bineinteles de trupe si muzicieni ce se conformeaza cu asta. Este o portiune mai mica din scena totusi a caror artisti creaza ceva pentru care inca nu s-a gasit eticheta. Din acea portiune face parte Machine Head.

Inainte de a incepe sa vorbesc despre album, trebuie sa precizez ca mi se pare gresit si fara sens ca aceasta trupa sa fie categorisita ca Thrash Metal/Retro Thrash/Groove Metal si orice alt subgen pe care oamenii i-l atribuie. Trupa nu se inscrie in niciun subgen al metalului, are propriul stil, care deocamdata se poate numi stilul Machine Head.

Nu este ceva nou faptul ca trupele mari dupa ce la inceputul carierei lanseaza materiale discografice excelente, urmeaza sa lanseze materiale nu la fel de bune(sau deloc bune). Machine Head, dupa excelentul album de debut “Burn My Eyes” a lansat 3 albume fiecare din ce in ce mai slab. Albumul ce a urmat dupa, “Through The Ashes Of Empires” a fost o reintoarcere la origini si regasirea identitatii. A fost nevoie de acest album pentru ca monumental “The Blackening” sa fie lansat.

Albumul este perfect! Nu pot gasi o parte pe care nu as vrea sa o mai aud, nu este niciun vers pe care nu as vrea sa-l vad la o trupa metal si nu este nimic imperfect in legatura cu productia, este nici mai mult nici mai putin decta perfecta.

Pe “The Blackening” Machine Head este o trupa mai tehnica, ca oricand. Asta in schimb, nu iese in evidenta. Nu pune emotia si spiritul Machine Head in umbra, fiind un semn ca membrii trupei stiu ce fac atunci cand folosesc tehnica spre deosebire de foarte multi muzicieni care o folosesc doar de dragul de a o folosi. Este interesant faptul ca e cel mai agresiv album al formatiei fiind in acelasi timp cel mai melodic si este totodata si cel mai progresiv. Este de asemenea si albumul cel mai Heavy din punct de vedere orientativ.

De la inceput pana la sfarsit se poate observa influenta pe care Thrash Metalul inca o are asupra compozitorilor principali ai albumului Rob Flynn si Phil Demel – fosti chitaristi ai trupei Vio-lence – dar si influenta Heavy Metal prin solo-urile acestora. Trupa are un baterist excellent acesta fiind Dave McClain ce a facut o treaba (desigur) excelenta. Adam Duce face si el o treaba foarte buna la bas. Basul este usor de discernut iar in acelasi timp nu atrage atentia, cum de altfel nu trebuie.

Legat de coperta albumului, cred ca majoritatii celor care au ascultat albumul, le este comfortabil sa o ignore considerand-o o alta simpla coperta de album metal. La prima vedere pare asa dar coperta defapt reprezinta o imagine a caror elemente constituie figuri de stil pentru ceea ce se afla in versuri, ce prin modul macabru eprima gravitatea mesajului ce se vrea transmis.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: