Zilele trecute am avut ocazia de a discuta cu Robb Flynn, chitaristul, solistul si producatorul grupului american Machine Head. Despre cel mai nou album intitulat Unto The Locust, productie, compozitie, concerte de club dar si viata de muzician puteti afla din interviul de mai jos. Enjoy!
The Blackening a fost un succes enorm pentru voi si in acelasi timp este considerat unul din cele mai bune albume lansate in ultimii zece ani. A fost greu sa compuneti Unto The Locust avand in spate presiunea si asteptarile fanilor?
Asta am incercat sa evitam. Stim ca The Blackening a insemnat foarte mult pentru trupa dar in acelasi timp nu vroiam sa compunem o a doua parte. Ne-am izolat de acel album dar si de asteptarile fanilor si am incercat sa compunem un material solid de care sa fim mandri. Este in continuare Machine Head.
Asadar fara frica.
E foarte greu sa compui un album dupa un asemenea succes. Tocmai de acest lucru trebuie sa te feresti. Trebuie sa uiti de succes si de asteptari. De ce sa ne gandim ca trebuie sa lansam un album la fel de bun? Totul trebuie sa treaca printr-un proces natural, inspiratia si calitatea vin de la sine.
E a treia oara cand lucrezi ca producator pentru Machine Head. Te-ai gandit sa studiezi si alte oportunitati in acest domeniu?
Dupa The Blackening am primit foarte multe oferte. In primul rand nu cred ca as avea timp pentru asa ceva. Productia unui album este un proces costisitor atat ca timp cat si inspiratie. Cu Machine Head stiu exact ce trebuie sa fac asa ca lucrurile merg foarte usor. Sigur ca am mai produs cateva piese si remixuri insa nimic solid. Ar trebui sa invat multe in acest domeniu.
Albumul pare usor diferit daca judecam dupa partile de pian precum si momentele acustice. Pare un material epic.
Este un album de care sunt foarte mandru. Da, am inceput sa iau lectii de chitara acustica. Pana acum n-am studiat cu adevarat notiuni de teorie si practica insa m-au ajutat foarte mult in dezvoltarea mea ca muzician. Chiar si lectiile de canto..nu-ti vine sa crezi cat de mult te ajuta asa ceva mai ales daca lucrezi in muzica metal. Dar ai dreptate, este un album foarte epic. Gandeste-te ca prima piesa are 18 voci acapella inregistrate de mine. E un album foarte divers.
Esti surprins ca albumul n-a ajuns inca pe Internet?
Nu chiar. In toti acesti ani am invatat multe despre piraterie. Varianta piratata apare de la jurnalisti nerabdatori care dintr-un motiv ce imi ramane necunoscut uploadeaza albumul pe net. Nu stiu exact de ce fac asta pentru ca e clar ca in viitor acei oameni nu vor mai avea ocazia de a asculta albume in premiera iar in acelasi timp vor avea probleme legale. Am invatat sa alegem cu grija jurnalistii unde trimitem albumul. Din tabara noastra e imposibil ca albumul sa apara pe net.
Care este conceptul liric al albumului?
Nu este un album concept. Fiecare piesa are un mesaj diferit. E vorba despre rautatea din noi, ura, dragoste...sunt foarte multe subiecte.
Cat de greu este pentru un muzician sa-si imparta viata intre munca si familie?
Totul tine de incredere. Ce se intampla atunci cand esti plecat pentru o perioada lunga. Pentru noi este destul de ok pentru ca avem o pauza destul de lunga intre albume si putem petrece suficient timp alaturi de familie. Sigur ca e greu sa ratezi momente speciale pentru ca esti in turneu. Insa cu totii stim ca odata intrat in aceasta industrie trebuie sa faci anumite sacrificii. Trebuie sa stii foarte bine ce vrei si ce nu vrei. Noi stam acasa cel putin un an tocmai pentru a petrece cat mai mult timp alaturi de familie. Cu siguranta nu intinerim.
Anul trecut ai fost jefuit. Ai reusit sa-i prinzi pe cei responsabili?
Din pacate nu. Politia a renuntat la caz. Sunt convins ca in urmatorii 10 ani ii voi gasi pe cei responsabil. Sunt cateva modele unicat ce nu pot trece neobservate. Printre obiectele furate se numara si o chitara facuta cadou de Dimebag. Sunt convins ca ii voi prinde.
Iti e dor de zilele in care cantai in cluburi mici unde atmosfera e mai intima?
Cred ca fiecarei trupe ii e dor cateodata. Publicul este mult mai dedicat, chimia dintre muzician si fan este cu siguranta mai puternica. Este o experienta la fel de placuta ca un concert in fata a zeci de mii de oameni. Iti dai seama ca nu ne putem intoarce la concertele cu 2-300 de oameni.
Cu totii ne intrebam de ce n-ati ajuns prin Europa de Est sau Romania.
Cel mai departe am ajuns in Sofia, Bulgaria. De fapt am ajuns si prin tari apropiate de Romania insa niciodata la voi in tara. Da, e ciudat. Stiu ca au existat negocieri cu mai multi organizatori insa niciodata ceva concret. Dar timpul nu e pierdut.
