Madame Hooligan: Am vazut schimbarea pe care o asteptam de atatia ani

Dupa ce Madame Hooligan a reusit intr-un timp foarte scurt sa capteze atentia fanilor rock-ului alternativ si unor nume grele ale muzicii din Statele Unite, Radu, Felix, Austin si Ben si-au propus sa cucereasca si publicul european.

Luna trecuta trupa a sustinut doua concerte in Groningen, Olanda, in fata a numerosi reprezentanti ai industriei muzicale internationale, prezenti la cel mai important festival de show-case din Europa, printre care si agentul lui Gogol Bordello, directorii de programe ai unor festivaluri precum Sziget, Exit, InMusic (Slovacia), managerul trupei Kaiser Chiefs. In urma feedback-ului pozitiv al celor doua concerte, agentul Madame Hooligan se afla in discutii cu mai multi promoteri pentru un turneu european ce ar putea include Sziget, Exit, Pohoda (Slovacia), Spirit of Burgas (Bulgaria), InMusic (Croatia), Rockwave si Lowlands (Olanda).

Dupa succesul de care s-a bucurat show-ul acustic din deschidere la James Walsh, Madame Hooligan a primit propunerea de a deveni trupa rezidenta la The Ark, urmand a sustine lunar cate un concert in The Ark Underground. Primul din aceasta serie va avea loc sambata, pe data de 12 februarie, publicul avand sansa de a-i vedea din nou pe scena pe Radu (voce si chitara), Felix (tobe), Austin (bas) si Ben (chitara) de data aceasta intr-un show electric, complet.





Iata cateva intrebari pentru un scurt interviu cu ceea ce inseamna in acest moment Madame Hooligan. Suntem foarte curiosi sa aflam detalii in plan muzical despre acest proiect al lui Radu Almasan, care ne-a raspuns mai jos.

Cum te-a schimbat sederea in SUA? Mai ales ca ai stat cinci ani, este o perioada in care se pot intampla multe lucruri.

Am invatat sa nu mai fac compromisuri, sa stiu bine ce vreau , cine sunt si cum vreau sa traiesc. Cred ca m-am descoperit pe mine. Isus a plecat in desert... eu am plecat in America :) Sper ca-mi permiteti o mica gluma. Acum, serios vorbind, noi oficial inca stam in SUA dar suntem muzicieni si calatorim peste tot. Luna trecuta am fost in Olanda si Austria, acum suntem in Romania.

Vorbeste-ne despre concertele sustinute acolo. Cum era publicul, cum erau locatiile? Cum va simteati voi?

Sunt foarte mult de zis. Noi am inceput sa cantam imediat de cum am ajuns si am avut noroc sa fim imediat racolati de o echipa de agenti care ne-a facilitat concerte in cluburi legendare din Hollywood ca The Knitting Factory, The Viper Room, Roxy, The Key Club, House Of Blues etc. La inceput lumea ne-a apreciat entuziasmul dar am realizat imediat ca avem foarte multe de invatat si ca probabil drumul pe care ni-l alesesem avea sa fie mult mai dificil decat anticipasem initial. Apoi ne-am asumat acest risc si am luat-o cu pasi mai marunti. Si asa de la 20-30 de oameni care veneau sa ne vada in concert am ajuns sa strangem cateva sute ceea ce intr-un oras ca Los Angeles e destul de greu de realizat.

Cum vi s-au parut oamenii din Romania la intoarcere? S-a schimbat ceva? I-ati vazut diferit? Si ca public, si in general...

I-am vazut cu alti ochi, am inteles de ce nu merg atatea la noi, de ce e atata energie negativa, de ce fiecare incearca sa-ti puna o piedica in loc sa te incurajeze, de ce stam pe loc acolo in tara unde adevarata religie e cinismul sau mistoul. De asemenea pentru prima data am devenit si entuziast, am vazut schimbarea pe care o asteptam de atatia ani. Generatia tanara e altfel. M-a surprins placut si cred ca ei constituie primul pas spre normalitate. Noi pentru ei si din cauza lor suntem aici in acest moment.

Multe trupe din Romania care incearca sa duca muzica la un alt nivel se plang de o oarecare reticenta a publicului nostru fata de cel din strainatate. Voi ce spuneti, au dreptate?

Este un cerc vicios, cred ca publicul se foloseste de internet si asculta muzica rock de afara. Isi seteaza astfel niste standarde. Trupele din Romania nu pot suna inca la fel de bine . Eu am fost uluit cand am descoperit ce inseamna productia adevarata a unui album. Muzica rock e o muzica de lux, costisitoare si din punct de vedere emotional si financiar dar si al timpului investit. Pe de alta parte daca nu ai acces la tehnologie de varf intotdeauna poti compensa cu creativitate si originalitate dar din punctul asta de vedere nu prea am vazut trupe romanesti care sa doreasca sa lucreze in sensul asta. Mai toti vor sa copieze pe cineva. Cred ca pana la urma publicul ar trebui sa sustina talentele locale chiar daca nu suna ca Slipknot sau Kings Of Leon iar artistii romani ar trebui sa vada cat de tare trag si se lupta trupele de afara ca sa se ridice si o sa observe ca majoritatea dintre ei sunt privilegiati ca activeaza in Romania. Macar aici au o sansa.

Ati spus ca veti diversifica programul muzical din concertele pe care le veti sustine cu ocazia "titulaturii" de trupa rezidenta in clubul The Ark. Dar ceva materiale noi sau un nou album aveti in plan?

Avem aproape un album nou scris, suntem o trupa foarte creativa dar deocamdata promovam “Antiheroes” si vom vorbi despre materiale noi cu proxima ocazie. Promit :) Pana atunci veniti la concerte pentru ca am inceput sa includem piese noi in setlist. De altfel ne-am facut un scop de a nu face concerte asemanatoare. Puteti sa ne vedeti din doua in doua saptamani si showul va fi fresh de fiecare data.

In vara lui 2010 ziceai la TV ca esti stabilit in America si ca nu vei ramane in Romania. Acum?

Nu vreau sa raman nicaieri, imi place libertatea si gandul de a ramane undeva pentru totdeauna ma sperie. Trupa este bazata in Los Angeles asa ca mereu ne vom intoarce acolo. In rest nu stiu cum si pe unde ne aciuam. Acum suntem in Romania, hai sa profitam de ocazie sa ne cunoastem.

Austin si Ben de unde sunt si cum se simt aici? Este greu pentru ei?

Sunt nascuti si crescuti in L.A. Se simt foarte bine, deja au multi prieteni si li se pare o experienta extraordinara sa stea aici o perioada. Sunt foarte placut impresionati si de Romania si de romani. Sunt si niste oameni foarte inteligenti si deja se descurca bine in Bucuresti si incep chiar sa enunte propozitii intregi in romana.

Ati reusit sa definiti stilul vostru muzical intr-o oarecare masura sau a ramas tot "un post-alternative, ceva de genul asta"?

Niciunui artist nu ii place sa-si eticheteze stilul. Nu o voi face nici eu. Va las pe fiecare in parte. Pentru mine e intersant sa vad cum percepeti ceea ce facem noi. Eu numai pot sa va asigur ca atunci cand scriem o piesa nu stam sa ne gandim daca e post alternativ sau e post rock sau shoegaze sau manele. Pur si simplu scriem cantecul pentru ca ne place.

Ati sustinut deja un concert bine mediatizat, in deschiderea lui James Walsh. Cum a fost pentru voi? Ati fost primiti cu entuziasm am observat.

A fost destul de ciudat initial pentru ca nu suntem obisnuiti sa cantam acustic dar s-a dovedit a fi o experienta foarte reusita si cred ca publicul ne-a placut. Puteti vedea reactiile pe internet sau pe paginile noastre de Facebook. James Walsh cu siguranta ne-a apreciat, ne-a facut niste complimente foarte frumoase...un gentleman.

Care este in acest moment planul vostru cu Madame Hooligan?

Planul nostru este sa scriem unele din cele mai bune cantece pe care le veti auzi vreodata. Poate suna pompos dar noi la asta lucram 16 ore pe zi, 7 zile pe saptamana si in timp vom reusi. De fapt nici nu se poate numi lucru. Ne place ceea ce facem atat de mult incat ni se pare genial faptul ca putem trai din asta. Tot ce tine de succesul trupei va decurge de aici ca o repercusiune naturala.

La capitolul versuri ce preferati, engleza sau romana? Aveti de gand sa compuneti mai mult in romana acum?

Intotdeauna engleza. Compun in romana cu mare placere pentru Bosquito. Mhoo e trupa americana.

Multumim si ne vedem in The Ark, cat mai multi speram noi!

Si noi multumim!

O cronica a albumului "Antiheroes" gasiti aici: Madame Hooligan - Antiheroes (cronica de album).