Putine experiente se compara cu a merge la un concert: simti efectiv cum adrenalina ti se varsa in sange si este una dintre putinele dati in care nu te sperie pulsul marit, sangele care-ti duduie prin vene in ritm de rock. Si experienta e una cu atat mai extraordinara cu cat nu mai ai 16 ani, n-ai plecat la concert cu baietii de la bloc, ci ti-ai luat bilet cu mult inainte, ti-ai aranjat eventual o zi libera, ti-ai lasat copiii la socri si mancare facuta, ca sa nu zica cineva ca esti o mama iresponsabila :)
Un concert nu e fain doar pentru ca o sa-i vezi pe Manowar, ci pentru ca ai starea de spirit necesara pentru a te bucura de lucrul asta...
Ce poate sa fie atat de diferit? Lasa, mama, zice toata lumea din jur, apare pe DVD, il cumparam, ne luam o berica si floricele, ne asezam toti in fata televizorului si ne uitam... Da, dar unde e trairea, unde e zgomotul, mirosul de tigari si bere amestecat cu covrigei, sandwichuri si ce s-o mai vinde pe-acolo... miros de distractie si tinerete? Atata lume care s-a adunat in acelasi scop, dorind aceleasi lucruri, avand aceeasi stare de spirit, visand la ceea ce o sa urmeze... te simti, in sfarsit, parte a unei lumi. Parte a unei parti a lumii :)
Cateodata concertul in sine pare un vis din care te trezesti prea repede. Cum, s-a terminat deja? Am fost oare destul de atent la ce s-a cantat? Poate ca nu, m-a enervat aia din spate, care lalaia versurile melodiei mele favorite ceva mai tare decat si-ar fi dorit cei din jur, sau cea care vorbea la telefon... "Da, fata, nu-ti inchipui unde sunt! Mama, ce misto e, uite, te las sa asculti!" Gandurile se asaza, senzatiile se mai domolesc, inima se mai opreste din cursa ei nebuneasca... da, a fost excelent. Cand a trecut?
Dar nimic nu m-ar impiedica sa visez la urmatoarea data cand o sa simt din nou ascutitoarea aia in stomac la gandul ca o sa-i vad pe unii si altii... sper sa fie Manowar de data aceasta :) O sa fiu obosita, o sa simt din nou basul duduindu-mi in urechi sau o sa ma umple de nervi comentariile stupide din spatele meu sau privirile pline de mila ale oamenilor de ordine, exasperati ca nu se mai termina odata concertul... sa plece si ei, saracii, acasa, la o saratica si o manea... Si invalmaseala aceea de ganduri, senzatii si sentimente din capul meu o sa ma ajute sa merg mai departe, sa inece gustul amar al atator zile la fel care vor urma...
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
